marți, 20 aprilie 2010

Visele se împlinesc acţionând


Motto: ” Dacă am face toate lucrurile de care suntem capabili ne-am uimi şi pe noi înşine” -T. A. Edison

Discutând cu prieteni, părinţi , profesori despre ceea ce se întâmplă în învăţământ ,atâtea reforme, atâtea materii care nu mai sunt utile azi , m-am gândit să vă întreb cum vi s-ar părea dacă în gimnaziu s-ar introduce ca disciplină de studiu Arta succesului personal şi social
Eu cred că merită copiii noştri să fie pregătiţi în acest sens adică sa fie pregătiţi pentru intrarea în viaţă la 16 ani. Am lansat o idee pentru a fi dezbătută pe toate forumurile de socializare. Aştept păreri argumentate pro şi contra. Am primit mesaje şi telefoane de încurajare, am primit critici . Ultima critică primită m-a determinat să vă spun că nu sunt un Donald Trump ori un autor motivaţional precum Zig Ziglar, John Maxwell, Anthony Robins, etc.
Eu mă gândisem ca în clasele a VIII-a şi a IX-a să se predea o nouă materie, care să-i pregătească pe tineri pentru viaţă şi o numisem “Arta succesului personal şi social”. Primind multe răspunsuri la această propunere mi-am dat seama că mulţi au pus acest nou obiect de studiu “Arta succesului personal şi social” în relaţie cu propriile expectanţe. Au fost desigur şi mesaje de la persoane care au înţeles foarte bine la ce mă refer. Proiectul Legii Educaţiei Naţionale, în noua formulă prevede: învăţământul obligator va începe la 6 ani şi se va sfârşi la 16 ani, vârstă la care tinerii se vor putea angaja, cum se întamplă în unele ţări membre UE. Lucrez cu copii şi adolescenţi, îi observ zi de zi şi... constat că nu sunt pregătiţi pentru intrarea în viaţă. Societatea , şcoala , familia au datoria morală să-i pregătească pentru viaţă ? Da! Din acest motiv consider oportun să se introducă studiul acestui nou obiect de studiu în clasele a VIII-a şi a IX-a.
Noi, cei care am crescut în România, am fost educaţi că suntem egali, că avem drepturi egale, realitatea ,însă, ne arată o altă faţetă . Nu suntem egali nici fizic, nici psihic, nici socio-economic. Descurajarea, delăsarea, suferinţa şi revolta celor defavorizaţi vin tocmai din aceste inegalităţi, pe care nu le conştientizăm, mai ales la 16 ani, însă, le simţim din plin efectele.
Este o datorie morală să pregătim pentru viaţă elevii de 14-16 ani? Eu cred că da. Cunoaşterea o dobândim învăţând . Nu poţi avea o viaţă bună fără să înveţi , nici fără muncă nu se poate. Evident nu toţi copiii vor ajunge să lucreze intr-o multinaţională sau într-o bancă. Nu toţi copiii vor ajunge inventatori precum Edison, care, deşi avea numai trei clase , ne-a lăsat becul electric, sistemul telegrafic duplex, etc. Edison, inventatorul autodidact, a introdus în lumea industriei noţiunea de producţie de serie.
Cred că şi noi putem introduce o nouă materie de studiu.

Visele se împlinesc acţionând

Viaţa ne poate sfărâma visele lovindu-ne de ţărmurile stâncoase ale realităţii.
Ce putem face? Să renunţăm la visele noastre? Nu, nu cred că ar fi bine. Să visăm mai departe, sperând că visele se vor implini de la sine? Nerealist. Visele nu se împlinesc visând. Visele se împlinesc acţionând . Cam asta incerc eu , aici şi acum , încerc să formez un grup de discuţii, care să mă ajute să animăm în sufletul şi mintea romanilor un ideal :"Să ne pregătim adolescenţii pentru viaţă !" . După ce am avansat ideea introducerii unui nou obiect de studiu Arta succesului personal şi social, din răspunsurile primite am înţeles că e necesar să precizez următoarele: succesul are nuanţe şi trepte ca şi sărăcia de altfel. Acţionând pentru împlinirea unui ideal fiinţa se animă, omul începe să caute soluţii, să interactioneze . Lipsa unui ideal conduce la ruină ,iar pentru a constata acest trist adevăr vă propun doar să priviţi în jur. Idealuri individuale avem fiecare dintre noi, unii le atingem, alţii nu . Idealuri comune mai avem oare? Vremurile se schimbă, oamenii se schimbă, iar această schimbare ne-a adus înstrăinare sau grupare pe mici( F MARI) interese personale . Poate fi pregătirea adolescenţilor pentru viaţă un ideal mobilizator şi colectiv? Putem trezi în fiecare părinte, în fiecare educator, în fiecare politician idealul să ne pregătim tinerii pentru viaţa reală, încurajând munca, studiul şi creativitatea?

“Ideile mari au nevoie de dezvoltare” - Scott Thorpe

Am o potenţiala soluţie pentru pregătirea adolescenţilor pentru intrarea în viaţă - introducerea ca disciplină de studiu Arta succesului personal si social , in gimnaziu - şi mă confrunt cu câteva "mici " probleme - soluţia mea nu funcţionează şi mulţi cred că este o prostie. Dar nu-mi fac griji. Marile realizări se obţin rareori din prima încercare. Este limpede că trebuie să lucrez mult la ideea mea până când va deveni robustă.
Intre timp am mai primit niste mesaje care mi-au aratat limpede ce bine a prins la români mesajul biblic ” cere şi ţi se va da ” , şi că spiritul civic este o pasăre rară.
Spiritul civic ar trebui declarat bogaţie naţională, dar e la indemana oricui aşa că nu e interesant, nici sexi, nici de import de peste ocean.
Am sperat in sprijinul carismaticei Teo Trandafir şi încă mai sper precum fratii Wright după primul lor zbor reuşit. Ideea lor a schimbat lumea în care trăiau, dar până când cineva a fost interesat de ideea lor au trecut mai mulţi ani.
Sper de asemeni în sprijinul Alteţei Sale Regale- Principele Radu, sper in sprijinul fiecarui părinte , profesor şi educator din Romania. Sper!

“Este mult mai usor sa fii critic decât sa fii corect”- Benjamin Disraeli
Noi, oamenii, suntem creatori. Lumea este creaţia oamenilor , a tuturor oamenilor. Aceasta lume este aspectul ei fizic . Aspectul moral? S-a pierdut odată cu valorile fundamentale. In marea majoritate, oamenii aşteaptă să primească, aşteaptă ca cineva sa le rezolve problemele. Cât timp fiinţa românească nu va fi animată de un mare ideal comun, nu se va schimba nimic în bine în aceasta ţară. Ne-am obişnuit să criticăm acţiunile celorlalţi. Dar ce fac oamenii în afară de a critica şi a cârcoti? Critica constructivă este necesară dar aceasta nu există la noi. Cautăm vinovaţi şi mereu îi învinovăţim pe alţii de ceea ce ni se întâmplă, este cel mai la îndemână. Poate că ar fi momentul să ne asumăm responsabilitatea pentru lipsa noastra de implicare, pentru tendinţa noastră de a lasa în seama altuia să se ocupe de problemele românilor şi ale ţării. Poate ca a venit vremea sa ne asumăm lipsa de simţ civic şi lipsa de educaţie . Prin lipsa de educaţie nu mă refer la instruire, ci la faptul ca marele merit al educaţiei nu este ştiinţa ci ACTIUNEA. Educaţia este soluţia necesară pentru a face faţă oricarei situaţii de viaţă. In ţară domneşte indiferenţa cetăteanului pentru tot ce nu este bun personal, dar emitem pretenţii ca alţii să fie corecţi şi să le pese de noi .” Legile oglinzii” funcţionează în această lume şi reflectă exact ceea ce punem în faţa " oglinzii”. E necesar să ne aplecăm cu responsabilitate asupra noastră şi să ne schimbam atitudinea. ”Omul va lupta mai bine pentru interesele sale decat pentru drepturile sale” - spunea Napoleon Bonaparte.
Putem face din EDUCATIE un interes comun sau cel puţin aşa cred.
Propun să facem din interesul nostru un mare ideal comun şi să luptăm pentru el , împreună şi alături de ceilalţi dacă ne dorim o altă Romanie.