ASCULTÃ-TI CORPUL PRIETENUL TÃU CEL MAI BUN- capitolul 4

CAPITOLUL 4 :  DRAGOSTREA SI POSESIA

DRAGOSTE! Ce cuvânt mare! Am lucrat în ultimii ani cu mii de persoane si fiecare m-a asigurat cã stie sã iubeascã. Ceilalti erau cei care nu stiau…

Ce simti în legãturã cu aceastã declaratie? Dupã pãrerea ta, îti iubesti copiii? Partenerul sau partenera de viatã? Dar pãrintii? Sunt sigurã cã rãspunzi afirmativ. Cu toate acestea, nu existã cumva în tine o anumitã insatisfactie? Nu esti tentat sã spui: „Îi iubesc, dar… mi se pare cã relatiile mele cu ei nu sunt chiar cum as vrea sã fie. Mi-as dori tare mult sã pot schimba anumite lucruri”.

Este ceea ce afirmã majoritatea oamenilor. Ei încep sã-si dea seama cã aceastã insatisfactie existã în ei de multã vreme. Ei simt cã trebuie sã existe lucruri mult mai bune undeva, în altã parte. Legea dragostei este cea mai importantã lege naturalã si spiritualã. Ea dã nastere la lucruri extraordinare: trebuie doar sã o pui în practicã în viata ta.

Dar ce este DRAGOSTEA? Dragostea adevãratã, cea din inimã, totalã si neconditionatã?

„Înseamnã sã lasi celorlalti întreaga libertate si sã le respecti spatiul vital. Înseamnã, totodatã, sã îti pãstrezi spatiul vital si propria libertate. A iubi înseamnã a respecta si a accepta ceea ce doresc ceilalti sã realizeze în viatã. Dragostea înseamnã sã respecti si sã accepti dorinta sau pãrerea celuilalt, chiar dacã nu esti de acord si chiar dacã nu întelegi. Dragostea înseamnã sã dãruiesti si sã îndrumi fãrã a astepta ceva în schimb”.

Începând de astãzi, vei avea ca sarcinã în viatã sã înveti sã iubesti cu inima. Specialitatea fiecãruia dintre noi este aceea de a iubi cu mintea. Sunt sigurã cã stii acest lucru, fiindcã toatã lumea face asa. Credem cã a iubi înseamnã a-i spune celuilalt ce „trebuie” sã facã. Încercãm sã-l schimbãm pe celãlalt pentru a nu face aceleasi greseli ca si noi. Ne gândim cã dacã si-ar schimba modul de a fi, de a actiona, de a gândi, de a vorbi, viata ar fi mult mai fericitã. Dar, atentie… ceea ce se întâmplã în viata altora nu te priveste. Trãiesti pe pãmânt pentru evolutia ta personalã si nu pentru a altora.

Analizãm si judecãm continuu comportamentul celorlalti pentru cã asteptãm ceva de al ei. Aceasta nu este decât posesie. Înseamnã cã iubesti cu mintea. Dragostea adevãratã presupune sã dãruiesti si sã îndrumi fãrã a astepta nimic în schimb. De câte ori n-am crezut cã iubim! Si de câte ori nu ne-am întrebat ce nu merge în viata noastrã!

O doamnã mi-a povestit odatã cã sotul ei a venit acasã într-o searã si a anuntat-o cã are intentia sã-si amenajeze o micã grãdinã. Dialogul s-a desfãsurat dupã cum urmeazã:

„Draga mea, am chef sã-mi amenajez o grãdinã.”

„Dar n-are nici un sens! Muncesti mult prea mult; vii acasã la 8 sau 9 în fiecare searã: N-o sã ai timp sã te ocupi de ea.”

„Totusi, mi-ar plãcea sã-mi fac o grãdinã. Dacã n-o sã am timp sã mã ocup, o sã-l rog pe bãiatul nostru sã aibã grijã de ea.”

„Doar îl stii prea bine pe-acesta mare (are 18 ani), când ai nevoie de el nu-i niciodatã aici. Ce-o sã te faci atunci? N-ai timp destul. O sã fie o muncã în plus pentru tine.”

În urma argumentelor ei, s-a dat bãtut si a decis sã renunte la grãdinã. Toatã seara, doamna a simtit în sinea ei o anumitã nemultumire. El stãtea înfipt în fata televizorului, fãrã sã scoatã o vorbã. Ea s-a pus pe mâncat… de nervi! Simtea cã el e prost dispus pentru cã îl determinase sã se rãzgândeascã.

A procedat astfel, în primul rând, pentru cã-l iubea si, în al doilea rând, pentru cã a vrut sã evite ca el sã facã o muncã inutilã. Este exact ceea ce se numeste a iubi cu capul. Ea nu-l iubeste cu inima. Dacã l-ar iubi astfel, i-ar fi spus: „Dacã îti face plãcere, amenajeazã-ti o grãdinã.” Dacã el n-ar fi avut timp sã se ocupe de grãdinã, cu ce ar fi afectat asta viata ei? Vezi, a iubi înseamnã a accepta dorintele celorlalti, chiar dacã nu le întelegi si chiar dacã nu esti de acord cu ele! Cred cã omul despre care vorbeam mai înainte ar fi fãcut în asa fel încât sã vinã acasã mai devreme pur si simplu pentru a se bucura de grãdina sa. Dacã ar fi ajuns s-o neglijeze fiindcã n-a obtinut rezultatele sperate sau din lipsã de timp, ar fi avut cel putin satisfactia de a fi fãcut ceea ce-si dorea, fie chiar si pentru scurtã vreme.

Ti-as putea da mii de exemple de acest gen. A iubi presupune a respecta spatiul vital al celuilalt. De fiecare datã când încercãm sã îndrumãm pe cineva, sã-i schimbãm sau sã-i controlãm actiunile, cuvintele si gândurile, intrãm în spatiul sãu. Atunci el îsi pierde acest spatiu si noi îl pierdem pe al nostru. Cele douã spatii vitale fiind amestecate, fiecare trãieste sufocat de celãlalt.

Tot ce existã pe pãmânt are nevoie de spatiul sãu vital pentru a creste si a evolua. Dacã încercãm sã plantãm cinci sau sase copaci în acelasi loc, n-o sã meargã, nu? Acelasi lucru este valabil si pentru om. Spatiul vital e foarte important. Unii au nevoie de un spatiu mai mare decât altii: de exemplu o persoanã independentã, cu un caracter puternic, fie el copil sau adult.

Ai observat cã, în general, copii au nevoie de un spatiu larg? Copiii din noua generatie sunt foarte evoluati; ei stiu sã iubeascã. Noi suntem cei care-i învãtãm posesia. Ar fi în interesul nostru sã-i observãm mai îndeaproape…

Începi acum sã întelegi ce înseamnã „a iubi”? Totusi, trebuie sã fie clarã pentru tine diferenta dintre a accepta si a fi de acord. A accepta înseamnã a constata cã ceva existã. A fi de acord înseamnã a avea aceeasi pãrere. A iubi cu adevãrat presupune sã fii capabil sã accepti chiar dacã nu esti de acord; lucru foarte dificil pentru majoritatea oamenilor. Orgoliul ne împiedicã sã vedem lucrurile în acest fel.

Evident, nu este usor pentru un pãrinte sã-ti vadã copilul drogându-se: „Nu pot accepta ca fiul meu cã se drogheazã, nu e bine pentru el. Nu sunt de acord, n-are nici un sens”. Dorim ca toatã lumea sã fie fericitã potrivit notiunii noastre de fericire. Dar dacã bãiatul simte nevoia sã se drogheze, înseamnã cã are de trãit o experientã prin asta. Nici pãrintii, nici altcineva n-are dreptul sã-l judece, sã-l critice sau sã încerce sã-i controleze viata. Rãspunderea îi apartine numai lui. El singur va hotãrî când sã înceteze, si asta se va întâmpla când va fi învãtat ceea ce avea de învãtat. El singur va trebuie sã suporte consecintele alegerii sale.

Pericolul pentru acest copil este acela de a fi înconjurat de persoane care stau pe capul lui, spunându-i cã nu este corect ce face si încercând sã-l împiedice sã facã acel lucru. Astfel nu vor reusi decât sã-l întãrâte si mai mult. O va face pentru a se rãzbuna, pentru a sfida autoritatea. Cea mai frumoasã dovadã de dragoste ar fi sã i se spunã: „personal nu sunt de acord. Stiu cã e periculos sã te droghezi. Dar, la urma urmei, e viata ta, rãspunderea ta; dacã pe tine asta te face fericit, eu nu pot schimba nimic. Totusi, e important sã stii cã alegerea ta va avea consecinte cãrora va trebui sã le faci fatã Te-ai gândit la ele?” Tânãrul îsi va respecta mult mai mult pãrintii dacã ei au aceastã atitudine. A lãsa pe altul liber în spatiul sãu vital înseamnã a-i respecta hotãrârile, înseamnã a-i respecta felul de a fi.

E important sã faci diferenta între „a fi” si „a avea”. A iubi înseamnã sã-i lasi pe ceilalti sã fie asa cum vor si nu sã le dai tot ceea ce vor sã aibã. Dacã un copil se hotãrãste sã poarte pãrul lung, sã se lase de învãtat, sã mãnânce diferit, sã gândeascã diferit, e alegerea lui.

Lucrez de multã vreme cu notiunea de „dragoste” si vãd permanent miracole întâmplându-se în fiecare zi. E fantastic! De îndatã ce oamenii încep sã punã în practicã, în viata lor, aceastã notiune, indiferent cã e vorba de sot, copii, pãrinti, prieteni, angajati sau sefi, rezultatele sunt extraordinare. Dragostea are puterea de a produce schimbãri benefice pentru toti.

Vã recomand sã-i învãtati pe copii notiunea de „dragoste” de când sunt foarte mici, încã de la nastere si chiar din timpul celor nouã luni de sarcinã. Mama poate sã-i spunã cã îl va respecta si cã el va decide singur asupra vietii sale. Acest copil va fi mult mai evoluat. Dupã nastere, învãtati-l în continuare, dezvãluindu-i faptul cã tot ceea ce i se întâmplã e numai datoritã lui.

O persoanã face o alegere gândindu-se cã aceastã alegere este cea mai bunã pentru sine. De aceea e important sã-i acceptãm deciziile. Dacã cineva apropiat îti spune: „As dori sã fac cutare sau cutare lucru” si decizia sa îti displace, nu încerca sã-l faci sã se rãzgândeascã. Mai bine spune-i: „dacã tu crezi cã asta te va face fericit, foarte bine. Eu te iubesc si nu vreau decât sã te stiu fericit. Dar esti constient de ceea ce vrei sã faci? Te-ai gândit la consecinte? Dacã da, atunci e foarte bine.”

„Dacã acest lucru te face fericit, atunci fã-l.” Poti sã-ti imaginezi ce efect are aceasta într-o relatie? Îti amintesti sã ti se fi spus asa ceva când erai tânãr? Ai dori sã ti se vorbeascã astfel? Ce întrebare!

Dacã un copil le spune pãrintilor (sau sotul sotiei, sau invers) ceva cu totul lipsit de sens si fãrã a avea o intentie realã, o face numai pentru a-i manipula. Ei rãspund. „Ascultã, dacã asta vrei într-adevãr si crezi cã te va face fericit, atunci dã-i drumul”. Asta îl va face sã reflecteze si, foarte probabil, va reveni câteva minute mai târziu, spunând: „Stii, m-am rãzgândit; nu e chiar ceea ce vreau eu sã fac.” Iatã una din puterile dragostei.

E foarte important sã întelegi notiunea de spatiu vital. Anumite persoane depind de altii pentru a fi fericite. În acest caz, tu esti cel ce trebuie sã aibã grijã. Trebuie sã te afirmi pentru a evita pãtrunderea altora în spatiul tãu.

Exemplu: vine cineva la tine si-ti spune „As fi fericit sã vii cu mine la cinema în aceastã searã”. Destul de trist pentru persoana respectivã, dar tu ti-ai fãcut alte planuri. Dacã nu vrei sã mergi la cinema, n-o vei face. Iatã ce-ar fi bine sã-i rãspunzi: „Scuzã-mã, dar ai planificat ceva fãrã sã-mi spui dinainte si eu programasem sã-mi petrec altfel seara.” Nu esti cu nimic rãspunzãtor de fericirea altcuiva. Totusi, dacã ideea te intereseazã si ai chef sã mergi si, deci, sã-i faci plãcere, atunci du-te, dar fãrã a astepta ceva în schimb! Majoritatea oamenilor care fac ceva pentru a face plãcere altora se asteaptã sã primeascã ceva în schimb. De aici se nasc dezamãgiri.

Iatã un exemplu cu un sot care îi dã telefon sotiei: „Draga mea, sunt în formã astã-searã; am lucrat foarte bine toatã sãptãmâna si m-am hotãrât sã te scot în oras. Pregãteste-te, vin acum sã te iau. Te duc la un restaurant select.” Seara se scurge într-un mod foarte plãcut si el îi dã sotiei tot ce-i mai bun. Dar ea nici mãcar nu si-a pus problema dacã asta era într-adevãr ceea ce voia sã facã. S-a dus cu el pentru a-i face plãcere. La întoarcere, domnul se asteaptã sã facã dragoste în schimb! Dar ea n-are chef; si e dreptul ei. Vezi… sperantele duc mai mereu la dezamãgiri.

Iatã versiunea iubind cu inima: „Draga mea, vreau sã-ti fac o plãcere; spune-mi, ce te-ar face fericitã?”. Poate cã ea ar fi preferat sã petreacã o searã linistitã, de tandrete si mângâieri. Sau, dacã el voia neapãrat sã sãrbãtoreascã ceva era bine sã-i spunã: „Am chef sã mã distrez astã-searã; vrei sã vii cu mine?”. Ea s-ar fi gândit si ar fi decis: „Da, vreau sã-l însotesc”, iar el, pe de altã parte, nu s-ar fi asteptat la nimic. Vezi, vorbind cu mai multã claritate evitãm multe neîntelegeri.

Din aceastã cauzã apar probleme în relatiile dintre soti sau dintre pãrinti si copii. Nimic nu e clar. Comunicarea e egalã cu zero. Totul nu e decât posesie si manipulare. Acceptã ideea cã nimeni din lumea asta nu e responsabil de fericirea altcuiva. Când cineva vrea sã-ti facã plãcere sau când tu vrei sã faci plãcere cuiva, gândeste-te cã asta e glazura de pe prãjiturã. Trebuie sã-ti faci tu singur prãjitura si sã accepti cã, dacã cineva vrea sã împãrtãseascã bucuria ta, asta reprezintã glazura. Prãjitura nu va fi niciodatã reusitã dacã le amesteci pe amândouã la un loc.

Sã nu te astepti niciodatã ca altcineva sã te facã fericit.

Sunt multe lucruri pe care ai vrea sã le schimbi la partenerul tãu de viatã? Cel pe care l-ai ales (fiindcã tu l-ai ales!) are ceva sã te învete? Dacã îl pãrãsesti fãrã a-ti fi desãvârsit relatia cu el, sau dacã refuzi sã o faci, aceeasi situatie se va repeta cu un altul. Va trebui, desigur, sã-ti împlinesti relatia cu altcineva si, de fiecare datã, va fi tot mai greu.

Ar fi mult mai întelept din partea ta sã înveti sã iubesti persoana respectivã asa cum este si sã-i accepti felul de „a fi”. Dacã veti ajunge totusi la despãrtire pentru cã fiecare vrea sã meargã pe drumul lui, e bine sã vã despãrtiti în armonie, cu consimtãmântul amândurora si convinsi fiind cã asta e cea mai bunã solutie. Când un cuplu se destramã fiindcã cei doi nu se pot accepta sau suporta unul pe altul, despãrtirea nu va fi decât o fugã. Vor trebui, la un moment dat, sã facã fatã din nou acestei situatii. Nu ne putem salva dintr-o situatie de viatã. Atâta vreme cât n-am învãtat sã iubim, situatia se va repeta!

Iatã acum exemplul unei persoane care crede cã dãruieste din dragoste, dar care demonstreazã de fapt, prin comportamentul sãu, cã dãruieste cu mintea si astfel îsi creeazã anumite sperante. Este aniversarea cuiva drag. Ea umblã din magazin în magazin pentru a-i cumpãra ceva ce si-a dorit întotdeauna sã aibã. Cumpãrã, fiind hotãrâtã dinainte cã asta îi va face plãcere. Îi oferã cadoul si persoana nu reactioneazã cum se astepta ea. Aceasta se simte dezamãgitã, frustratã, doar a cheltuit atâtia bani, a pierdut atâta timp umblând prin magazine… Asta înseamnã a iubi cu capul!

Dacã vrei într-adevãr sã faci plãcere cuiva cu ocazia aniversãrii sale, întreabã-l ce-si doreste: „As vrea sã-ti fac un cadou, spune-mi, ce ti-ar plãcea?”. Chiar dacã nu ai prea multi bani, ideea e cea care conteazã. Îi ceri persoanei sã-ti dea câteva sugestii. Astfel nu vei avea parte nici de sperante, nici de dezamãgiri.

Poate cã persoana preferã sã nu primeascã nici un dar: „N-am nevoie de nimic, simpla ta prezentã o sã-mi fie de ajuns.” N-ai decât sã-i respecti alegerea: „Foarte bine. Nu vreau decât sã fii fericit(ã). Dacã nu vrei nici un cadou, n-am sã-ti fac nici unul.” Dacã în sufletul sãu si-ar fi dorit într-adevãr ceva, dar nu a stiut sã-si exprime dorinta si si-a dat seama cã tu îi vei respecta cererea, va trebui sã învete sã se exprime când se va mai ivi ocazia.

Dimpotrivã, dacã vrei sã-i faci cuiva o surprizã cumpãrându-i ceva, trebuie sã-ti dai seama cã, în primul rând, tie îti faci plãcere. A ta e plãcerea de a colinda prin magazine, de a alege cadoul si de a-l împacheta. Fii cinstit: în primul rând tie îti faci plãcere! „Ti-am cumpãrat ceva si m-am gândit cã o sã-ti placã, dar nu sunt absolut sigur. Oricum, nu e asa de grav; dacã nu-ti place, putem sã mergem sã-l schimbãm si sã luãm altceva. Mi-a fãcut plãcere sã-ti fac o surprizã.” Situatia devine foarte clarã; nu mai apar de nici o parte sperante si dezamãgiri.

Când cineva îti vorbeste despre proiectele sale, înseamnã cã a fãcut o alegere si va trãi niste experiente punându-le în aplicare. N-ai decât sã accepti situatia, mai ales dacã nu-ti cere pãrerea. Dacã vezi cã nu  insistã sã o cunoascã, dar tu arzi de nerãbdare sã i-o spui, poti sã-l întrebi: „Vrei sã-ti spun ce cred eu despre asta?” dacã nu vrea, e mai bine sã taci. La urma urmei, este vorba despre propria sa viatã.

Existã situatii în care decizia altora te priveste si pe tine si asta se întâmplã când intrã în joc spatiul tãu vital. Dacã esti pãrinte si bãiatul tãu vrea sã-si invite prietenii la ora 2 dimineata sã asculte muzicã, asta îti afecteazã spatiul vital. Ai dreptul sã spui: „Nu, îmi pare rãu, dar la ora asta eu dorm. Casa e a tuturor si trebuie sã ne respectãm unii pe altii.” Oricum, poate asculta muzicã cu prietenii în absenta ta.

Dimpotrivã, dacã el decide sã se întoarcã acasã târziu pe când tu ai prefera sã vinã mai devreme, îti faci probleme inutile pentru cã asta nu te priveste. E corpul lui, e viata lui. Dacã a doua azi va fi obosit, el singur va suporta consecintele.

Atunci când vrei sã schimbi pe cineva sau sã-l dirijezi, întreabã-te: „Dacã se va schimba, cu ce afecteazã asta viata mea? Cu ce se va schimba viata mea dacã fiul meu se culcã târziu si mâine va fi obosit?” Nu se va schimba cu nimic. A doua zi vei continua sã desfãsori aceleasi activitãti si, în plus, spatiul tãu vital rãmâne neatins.

De ce sã ne complicãm viata fiindcã cineva se piaptãnã, se îmbracã altfel si nu are aceeasi conceptia despre fericire ca noi? Ne ocupãm atâta de treburile altora, încât nu ne mai rãmâne nici timp, nici energie pentru ale noastre.

Relatiile tale cu ceilalti vor deveni mult mai usor de controlat când vei învãta sã iubesti. Nu e suficient sã-i accepti pe ceilalti, trebuie sã te accepti si pe tine asa cum esti si sã te schimbi numai dacã asta îti face bine. Dacã vezi cã unele lucruri te costã prea mult si nu poti sã le plãtesti pretul, încearcã sã-ti schimbi felul de a fi. Ai de trãit niste experiente, ca fiecare dintre noi. Consecintele rezultã din optiunile si hotãrârile tale. Depinde numai de tine sã vrei sã înveti.

Important este sã te iubesti pe tine si sã-i iubesti pe ceilalti; sã te respecti si sã-i respecti pe altii. Nu-i lãsa pe ceilalti sã te facã sã te simti vinovat (vom discuta mai în detaliu despre vinã într-un din capitolele urmãtoare).

De vreme ce culegi ceea ce semeni, de ce sã nu semeni dragoste pentru a culege ce-ti doresti? Vei replica spunând cã un e drept ca tu sã fii cel ce face acest efort. Probabil crezi cã dacã ceilalti ar deveni mai binevoitori, mai rãbdãtori si mai agreabili fatã de tine, ti-ar fi mult mai usor sã-ti schimbi atitudinea. Asta înseamnã cã, dacã ceilalti decid sã semene morcovi, tu îi vei mânca! Dar ce vei culege dacã n-ai semãnat nimic? Dacã vrei morcovi, trebuie sã-i semeni! E singurul mod de a avea recolta asiguratã. Deci, dacã vrei sã primesti dragoste, trebuie sã o semeni pentru a te putea bucura de ea.

Dragostea are o mare putere de vindecare. Dragostea vibreazã. Când esti plin de dragoste, aceste vibratii emanã din tine si oamenii se simt bine în prezenta ta. Din acel moment încep sã se poarte altfel cu tine. Vei avea impresia cã toatã lumea se schimbã în jurul tãu, dar aceasta e numai rezultatul vibratiilor tale.

Nu mai dori sã-i schimbi pe ceilalti si nici pe tine; pe scurt, asta înseamnã a da drumul la strânsoare. Vei vedea cu ochii tãi cã dragostea face miracole.

Pe mãsurã ce îti manifesti dragostea si obtii victorii, îti va fi tot mai usor. Nu uita cã atunci când judeci si critici pe cineva, aceasta subîntelege „tu esti Dumnezeu si celãlalt nu”. Fiecare om, chiar si cel mai mare criminal, s-a nãscut pentru a iubi si pentru a fi iubit.

În viatã nu existã oameni rãi; existã numai oameni care suferã.

Acceptând propria suferintã si suferinta altora, e mult mai usor sã acceptãm lucrurile care ni se par rele si violente. Vãzând suferinta la un criminal, îl vei accepta mult mai usor, chiar dacã nu esti de acord cu comportamentul lui. Acceptã faptul cã si el va culege ce a semãnat. Când va fi suferit îndeajuns, se va transforma si va descoperi cã e propriul stãpân al vietii sale.

Când îsi va da seama singur cât îl costã sã fie asa cum este, va decide sã se schimbe.

Învãtând sã iubesti – pe ceilalti si pe tine însuti – vei „recolta” tot mai multã dragoste. Este ca si cum ai învãta sã dansezi. Cu cât îti impui mai multã disciplinã, cu cât participi mai mult, cu atât sansele de reusitã vor fi în favoarea ta.

Exercitiul din acest capitol este de a gãsi o situatie în care trebuie sã-ti pui urmãtoarea întrebare: „Ce anume mã face fericit?”. Fã-ti plãcere, fã ceea ce-ti aduce într-adevãr bucurie. Gãseste apoi o situatie similarã care implicã pe altcineva. Întreabã-l: „Ce anume te face fericit?”. Dacã persoana vorbeste de la nivelul lui „a fi”, foarte bine. Dacã însã îsi doreste ceva ce-l implicã pe „a avea”, e preferabil sã specifici pretul pe care poti sã-l plãtesti si timpul pe care poti sã-l consacri. Deci, în rezumat, o situatie ce te implicã pe tine si o situatie ce implicã pe altcineva.

Iatã afirmatia pe care trebuie s-o repeti:

RESPECT SI ACCEPT DORINTELE SI PÃRERILE CELORLALTI, CHIAR DACÃ NU SUNT DE ACORD CU ELE SI CHIAR DACÃ NU LE ÎNTELEG. ÎN CONSECINTÃ, PRIMESC DIN CE ÎN CE MAI MULTÃ DRAGOSTE.