joi, 30 septembrie 2010

ORIGINI

DACIA CINE SUNTEM NOI? articol de Dr. Napoleon Săvescu

M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut. Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română:

- Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani? Şi dacă profesorul ştie răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru).

Urmează altă întrebare:
- Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Şi dacă profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare:

- Soldaţii "romani" chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi în limba latină ? Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi "romani" vorbeau orice limbă numai latina nu!

Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate. Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C.C.Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).

Şi ultima întrebare:

- Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină , de la nişte soldaţi "romani" care nici ei nu o vorbeau?

Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre de înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de "adevăraţi români", care, nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-român: "soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace în paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care învăţau numai limba latină de la tatăl lor, soldatul "roman"...

Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de la sute şi sute de kilometri depărtare ca să fie "fecundate" de soldaţii "romani"?

După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi "curve", ba chiar şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba strămoşească copiilor lor! Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel decât "copii din flori" apăruţi dintr-o aventură amoroasă a întregii populaţii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu "mândrie", aşteptând apariţia "sâmburilor" noului popor şi grăbindu-se, între timp, să înveţe cât mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină , când de la soţii, când de la fiicele lor (iubite ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii romani năvălitori ce le-au înjosit căminele…

La Centrul Cultural Român [din New York ], pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine română, prof.dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au învăţat latina , de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian! De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei?

Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbaţii daci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă, nu are voie să facă o astfel de afirmaţie decât dacă...

De fapt tot dânşii ne spun că ne tragem din "doi bărbaţi cu... braţe tari"! Astfel de declaraţii "istorice" te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai român nu!

Domnilor , Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învăţat latina , fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldaţii romani. Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii latina , atunci de la cine? - se întreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui Traian?

Herodot ne spune că cel mai numeros neam din lume după indieni erau tracii. Dio Casius ne spune şi el: "să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fratricide, iar Tracii au fost Daci". Faptul că dacii vorbeau " latina vulgară", este "un secret" pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l ştie.

"Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit tălmaci, afirmă Densuşianu şi asta schimbă totul. Deci dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă!" Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani, să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot evolua. Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane în funcţie de vechimea cromozomală, s-a ajuns la concluzia că "prima femeie" a apărut în sud-estul Africii.

Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în Peninsula Balcanică. Când profesoara de arheologie lingvistică Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles , California , a început să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tăcere. Când profesorii Leon E. Stover şi Bruce Kraig în partea "The Indo-European heritage", apărută la Nelson-Hall Inc., Publishers , 325 West Jack son Boulevard, Chicago , Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 î.d.H., care-şi avea locul în centrul României de azi, să nu fim mândri? Când studiile de arheologie moleculară ne îndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute şi mii de ani.

Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind, nici mai mult nici mai puţin decât, locul de unde a început Europa să existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul Adam… Când am scris "Epopeea Poporului Carpato-dunărean" şi volumele "Noi nu suntem urmaşii Romei", "În căutarea istoriei pierdute" şi "Călătorie în Dacia - ţara Zeilor", m-am bazat pe astfel de cercetări, dar şi pe cartea unei somităţi în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford , Anglia , căruia i se publica, în anul 1993, la Barnes&Noble Books, New York , "The History of Civilization" , "The Aryans". El explorează într-un mod fascinant originea şi difuzarea limbilor în Europa preistorică. Între paginile 176-177 publică şi o hartă arătând leagănul aryenilor în timpul primei lor apariţii; şi minune mare, spaţial Carpatodunărean este cel vizat! Când roata, plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe teritoriul nostru, la Tartaria, când primii fermieri din Europa sunt descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadă când Anglia abia se separa de continent şi din peninsulă devenea insulă - 6,500 î.d.H., (vezi John North, "A new interpretation of prehistoric man and the cosmos", 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New York , 10020, Chronology), nu-ţi vine a crede că tocmai cei pentru care aduni aceste informaţii formidabile despre poporul şi spaţiul pe care îl ocupa ţara noastră, te decepţionează!

Nu de mult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie, Bucureşti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac ne vorbea despre "Codex Rohonczy", o cronică daco-românească, însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică, "latina vulgara", cu alfabet geto-dac. Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este de la dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus. Descoperim că în bisericile vechi, daco-româneşti, cultul ortodox se exercita în limba "latina vulgară", chiar până în secolele XIIXIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacă şi slavonă. Codexul cuprinde mai multe texte, ca "Jurământul tinerilor vlahi", diferite discursuri rostite în fata ostaşilor vlahi, înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de note muzicale etc. Atunci se miră şi se întreabă, pe bună dreptate, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac: "de ce institutele de specialitate ale Academiei Române au rămas pasive la descoperirea şi descifrarea acestui document istoric, scris în limba dacoromână, latina dunăreană, într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor?" Dar, după orientarea ideologică ce o au, cei sus amintiţi ar fi preferat ca acest diamant să nu se fi descoperit. Academia Română ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune ştiinţifică, cu caracter nu numai naţional, cât mai ales internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi "românii adevăraţi", vajnici urmaşi ai lui Traian, vor să arate omenirii ce înseamnă să fii umil şi să-ţi dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi neamul...

Faptul că NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne mândrim şi nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiţi de înţelepciune care îşi taie cu sârg craca de sub picioare... 

Cu deosebită stimă,
Dr. Napoleon Săvescu,
Fondator & Preşedinte al "Dacia Revival International Society" of New York

articol preluat de la Editura FOR YOU

luni, 27 septembrie 2010

"bandajam " durerea si uitam de boala ?

Au trecut mai bine de 25 de ani de cand am avut ,cu o colega, urmatoarea discutie  :
Nu-mi place sa sufar, nu inteleg rostul suferintei , spuneam eu la vremea respectiva ,dupa ce intr-un interval de 6 luni  avusesem parte de colecistectomie, hepatita si fractura de stiloida radiala  la mana stanga. Interventia chirurgicala fusese precedata de colici biliare zilnice ce au debutat violent intr-o noapte de iulie si s-au sfarsit la 26 octombrie cand am fost  operata, abordare  cu incizie sub rebordul costal .
Atunci colega mea mi-a spus "durerea invinge frica , iar cand te doare mergi la medic si ii spui sa-ti faca orice numai sa-ti treaca" .
Traseul  profesional , experienta de viata aveau sa-mi  schimbe optica. Am inteles ca simptomul, durerea, te obliga sa faci ceva, sa actionezi.   Cum?    
Intai sa ne intrebam ce anume am facut pentru a  avea acea suferinta, care este mesajul ei pentru noi.La ce ne foloseste?
 Am experimentat, nu odata, ca o suferinta acuta, care m-a tinut la pat 3 zile, m-a scutit de neplaceri mai mari. Multe suferinte ne atrag atentia ca ne-am neglijat, ca nu dam atentia necesara corpului nostru. Luam un hap si mergem mai departe.
Multi oameni se tem de durere. Multi oameni nu-si trateaza afectiunile cronice nedureroase cu toate ca stiu despre ele,exemplu HTA . 

Durerea, ce facem cu ea?
Iata ca oamenii de afaceri nu au pierdut vremea si s-au gandit la un produs care sa faca  durerea sa dispara. 

O prietena mi-a vorbit de un produs de import , care aplicat pe punctele de acupunctura iti ia durerea cu mana. Va imaginati desigur ca nu se gaseste la farmacie.Nu.  El poate fi cumparat  doar de la  distribuitori ce au intrat in acest program, o afacere  de tip  MLM. Distribuitorii au  diverse profesii si grade diferite de instruire.
  Tot de la amica mea stiu ca distribuitorii  cu cele mai mari vanzari sunt medicii. Oare de ce nu ma mira ? 
La cine merge omul cand este bolnav?  Exact , la medic ! 
Si cum ea  este medic m-a rugat sa-i trimit cativa ca vor avea de castigat. Da este MLM deci si ea va avea de castigat
Acest post exprima  opinia mea, care poate fi impartasita sau nu si de alte persoane . 
Eu cred ca in procesul de vindecare sunt implicate, si este de dorit sa fie, emotiile , gandirea si  vointa  de a vindeca trupul.

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Socialul a sanctionat dintotdeauna oamenii singuri, mai este nevoie de un termen care sa o defineasca explicit ?

 Asa cum ati aflat deja din titlu, azi cate ceva despre oamenii singuri . Nicicand oamenii singuri nu s-au bucurat de consideratia generatiei lor . Au fost desigur perioade  cand societatea a putut trece  cu vederea statutul de celibatar , cand cel in cauza era un barbat dedicat stiintei sau carierei ( universitare, militare, preotiei). Femeile insa au fost si au ramas sub microscopul critic al societatii si dupa anul 1960 .
Dincolo de invidia celor ce-si intemeiasera o familie, invidie ce adesea era si este exprimata prin deja consacrata fraza " tu esti singur( singura ), nu este cazul sa vorbesti despre griji sau nevoi". 

Casatoria rezolva probleme pe care celibatul nu  le pune, dar este fals sa consideri ca oamenii singuri sunt scutiti de griji , nevoi, ori dificultati
Putini stiu  ca oamenii singuri cheltuiesc mai mult decat cei reuniti intr-un cuplu sau familie.
Aparent a fi singur este o alegere a celui in cauza, nu este insa general valabil. Multi oameni  sunt singuri pentru ca sunt marcati de experientele negative ale familiei de apartenenta sau ale prietenilor. Pot fi luate in discutie aspectele demografice, standardele educationale, modelele culturale si  / religioase , care impiedica sau interzic casatoria.   
Sunt desiguri  si adulti dispusi sa plateasca pretul independentei, care este desigur celibatul. 

Iata ca  o noua atentionare asupra  stigmatizarii si discriminarii adultilor singuri  vine prin  psihologul Bella DePaulo, care  se preocupa sa    introduca un  nou termen  : „singlism”  . 
 Despre singlism si ceea ce incearca acest termen sa defineasca puteti afla citind http://www.psihoterapie.net/blog/dorin-victor-vasile/2010/09/ce-este-singlismul.html

Descopera-ti darul

 Multi dintre noi am aflat mai devreme sau mai tarziu ca nativ avem unul sau mai multe Daruri.   Altii inca nu-si cunosc Darurile si considera ca daruri sunt numai obiectele primite de la rude, de la prieteni. Cu toate acestea multi dintre noi am trait experiente ce ne-au bucurat si ne-au surprins. Au fost acele situatii cand totul decurgea conform dorintei sau intentiei, fara nicio abatere, fara niciun obstacol .
 Cand esti pe drumul tau ai tot timpul Verde. 
 Cand te-ai abatut din drum , nici nu ai parasit bine autostrada ca deja ai pana. Enervarea iti da forta sa cobori si sa inlocuiesti roata cu cea de rezerva, pornesti in tromba pentru a recupera timpul pierdut . Dupa 30 de kilometri iti dai seama ca ai uitat cricul. Opresti brusc, iti spui ceva in gand sau cu voce tare.
 Ce sa faci? Deja esti in intarziere . 


 Nu te enerva! Gandeste-te ca nimic nu este intamplator !


 Poate ca ar fi potrivit sa te intorci sa recuperezi cricul si apoi sa iesi in autostrada. 


 Celor care au preocupari spirituale, care isi cauta Darul sau constata ca drumurile le sunt blocate le recomand cartea Feliciei Tonita - Ingeri si menire , editata de Asociatia Angelis.

vineri, 24 septembrie 2010

exista gluma ?

Dintotdeauna m-am intrebat de ce se tem oamenii de medic . Nu medicul este cel care provoaca suferinta, ci suferinta ne determina sa mergem la medic.
 In copilarie am mers de voie, de nevoie, la stomatolog. E drept ca la inceput mai mult de nevoie. Spre norocul meu imi placeau tare mult povestile, iar medicul meu era un bun povestitor. Foarte curand aveam sa devin o prezenta permanenta in cabinetul de stomatologie; astfel incat cu greu ma lasam scoasa pe usa. Mai vreau, mai vreau strigam eu spre nedumerirea copiilor care asteptau inspaimantati sa le vina randul.
Ca exista psiholog aveam sa aflu pe la 13 ani; l-am perceput ca pe un altfel de medic desi  nu mi-a scris retetă, nici nu mi-a confirmat daca am raspuns bine sau rau. La vremea aceea , pentru mine raspunsurile puteau fi corecte sau gresite.
La 17 ani aveam sa ma reantalnesc cu psihologia, de data aceasta ca obiect de studiu . Atunci am aflat ca orice gluma ascunde si un gram de adevar.
Legenda spune ca psihologii iti ghicesc gandurile si e mai bine sa te feresti de ei.
Acum eu vin si intreb ce anume vor oamenii sa ascunda si de ce/de cine?  Credeti ca este adevarata sau este falsa legenda ?
Ieri seara aflandu-ma intr-un grup  s-au facut prezentarile dna psiholog Victoria Ion, dna psiholog ...., dl ......
Persoana care facea prezentarile era tot psiholog, cu alte cuvinte eram 3 psihologi  si domnul X
Dupa ce s-au facut prezentarile dl X a spus zambind " ooo prea multi psihologi, atunci sa stau mai departe". Toata lumea a ras.  
Credeti ca exista gluma?

miercuri, 22 septembrie 2010

Scrisoare deschisa- Sanatatea a ajuns la statia Terminus


Scrisoare deschisa



Domnului Presedinte al Romaniei Traian Basescu, 
Domnului Prim Ministru Emil Boc, 
Domnului Ministru al Sanatatii Atilla Cseke
 Domnilor guvernanti, Sanatatea a ajuns la statia Terminus!

 Ultima speranta a medicilor din Romania este aceea de a scrie negru pe alb ce se intampla cu sistemul sanitar romanesc. Iar daca cei care conduc aceasta tara nu inteleg cat de grava este situatia, atunci aceasta scrisoare va ramane doar o palida marturie pentru urmasii urmasilor nostri a ce a fost sa fie medicina romaneasca si cum s-a ales praful de ea. Acesta este, probabil, ultimul strigat de ajutor al medicilor care inca mai profeseaza in Romania.


Domnilor guvernanti, indepliniti-va datoria fata de tara si macar acum resuscitati Sanatatea! Nu pierdeti si ultima ei rasuflare, ultimul moment. Altfel, isi va da duhul si noi toti odata cu ea. Iar mai devreme sau mai tarziu se va duce de rapa tot neamul romanesc, fiindca asa chiar nu se mai poate. Da, o spunem noi, medicii, prin mainile carora trec in fiecare zi viata si moartea! Cine se face insa vinovat de situatia in care ne aflam?
Subfinantarea sistemului sanitar. Ar fi un raspuns prea simplu la o problema cronica si atat de grava, pe care, de fapt, nimeni n-o mai baga in seama. A ajuns ca subfinantarea sa faca parte din peisajul Romaniei, la fel ca cersetorii pe langa care trecem zilnic ignorandu-i, la fel ca traficul haotic care ne streseaza, dar face parte din viata noastra.
Iar banii, atatia cati sunt ei, pe timp de criza ori de bunastare, se impart in functie de interesele politice, nu de cele ale romanului de rand. Ce sa mai vorbim de pacientul roman, un veritabil european?! El nu poate beneficia de aceleasi drepturi, servicii si ingrijiri medicale ca oricare seaman al sau din Uniunea Europeana, fiindca nu sunt bani suficienti. Nu fiindca suntem noi incompetenti! Degeaba ai cu cine, daca nu ai cu ce...
Sec, trist si adevarat! Dar dvs., domnilor guvernanti, nu va confruntati cu astfel de situatii stanjenitoare, asa ca v-ar fi cam greu sa intelegeti. Totusi, anumite lucruri trebuie spuse raspicat.
Actualul procent din PIB alocat Sanatatii, pe langa faptul ca este jenant de mic, il obliga pe medicul roman sa devina vrajitor! Sa faca din imposibil posibil, iar daca nu poate, automat va fi considerat incompetent si pus la zid de toata societatea.
Nu cerem 12% din PIB, asa cum au americanii, dar un procent decent tot s-ar putea aloca Sanatatii romanesti. Ne-am umilit si am cersit in nenumarate randuri, dar nici macar un minimum de 7% pentru a subzista, nu am primit. Trebuie sa recunoastem ca noi, medicii, nu stim sa cerem, nici sa negociem ca la piata cu statul roman. Dar, de fapt, nici nu trebuie sa stim sa negociem, noi trebuie doar sa ne putem face bine meseria.
Ne-ar mai ramane varianta plecarii din tara asta. Dar de ce s-o facem toti? tara asta este si a noastra, nu doar a Domniilor voastre. Bunicii si strabunicii nostri si-au dat viata in razboaie pentru fiecare palma de pamant, iar noi acum sa dam bir cu fugitii, pentru ca cei aflati la Putere, de doua decenii incoace, isi bat joc de medicina romaneasca?
Nu vrem nici sa ramanem aici sa stingem lumina. Ceea ce ne dorim este atat de putin si totusi atat de greu de realizat: sa facem ceea ce stim noi cel mai bine - Medicina. Asa cum am invatat, pe bancile scolilor romanesti, asa cum o fac si colegii nostri europeni.
Iar daca nu intelegeti ca in actualele conditii este imposibil sa ne practicam meseria, nu ne mai ramane decat solutia radicala, aceea de a renunta la ea. Stiti ce sentimente ciudate si amestecate au medicii care fac cu pasiune munca lor? Senzatia de goliciune si munca in zadar, de neputinta si vinovatie, sentimentul ca am invatat degeaba, fiindca in afara pasiunii nu avem cu ce sa-i ajutam pe pacienti. Medicamente, aparatura, conditii decente de lucru, toate depind de altii, nu de doctorul obisnuit care vrea sa salveze vieti.
Iar pacientii, ei ce vina au? Aceea ca s-au nascut in tara in care spitalele nu sunt dotate corespunzator. si nu vorbim de aparate medicale ultraperformante, ci de strictul necesar ca sa putem pune un diagnostic corect, dupa cum am invatat.
Si cu ce au mai gresit pacientii romani? Ca nu-si permit sa se trateze in strainatate, unde din ce in ce mai des tot pe mana medicilor romani ar ajunge. Ca nu au bani suficienti sa-si cumpere medicamentele prescrise de noi, desi contribuie la fondurile Sanatatii.

Nu le ramane celor 21 de milioane de romani, care se imputineaza pe zi ce trece, decat sa se roage sa traiasca mult si bine, dar sanatosi. In Romania poti sa fii oricum, numai bolnav nu!


In orice caz, sperantele acum chiar nu-si mai au rostul. Am sperat atatia ani degeaba. Ne-am ales de multe ori cu legi strambe, pentru care a trebuit sa luptam din rasputeri sa le indreptam. Evident, nu am iesit invingatori intotdeauna. Ne-am ales numai cu blamari din partea voastra, a celor care ne conduceti.
Si pentru ce toate acestea? Pentru niste venituri mult prea modeste ca sa merite efortul, pentru o munca tripla, in conditii supraomenesti. De parca noi nu am fi tot oameni, supusi stresului si surmenajului fizic. Iar daca nu suntem suficienti la numar, ar fi bine sa fim clonati, pentru ca oricum intaririle care vin din spate iau calea strainatatii. Clonati-ne, domnilor guvernanti, dar pe riscul dvs.! S-ar putea ca si atunci cand vom fi numerosi sa aveti probleme cu sistemul sanitar romanesc mult prea subrezit in zeci de ani de zile. Numai resursa umana nu este suficienta pentru a repara hibele. In Sanatate nu merge cu jumatati de masura. Trebuie mers impreuna, toate masurile fiind integrate intr-un sistem sanitar coerent, care sa nu fie schimbat de la un ministru la altul.
Macar in ultimul ceas acceptati sa vi se puna oglinda in fata. Priviti si suportati cu barbatie adevarul crunt al Sanatatii, aflata acum in statia Terminus. Ascultati pentru ultima oara vocea medicilor. Cugetati in liniste la problemele puse pe tapet, pentru ca de voi depinde Sanatatea romanilor. Cine stie, poate printr-o minune, veti privi cu responsabilitate asupra sistemului grav afectat si, fara sa luati decizii pripite, veti salva Medicina romaneasca de la pieire!

Semnatari:

Prof. dr. Vasile Astarastoae, presedintele Colegiului Medicilor din Romania
Prof. dr. Vladimir Belis, vicepresedintele Colegiului Medicilor din Bucuresti
Dr. Florin Chirculescu, presedintele Sindicatului National al Medicilor





Co-semnatari:
21 septembrie
Dr. Tudor Ciuhodaru - deputat si coordonatorul UPU de la Spitalul "Sf.Ioan" din Iasi
Dr. Dan Peretianu- presedinte al Sindicatului Medicilor ESCULAP
Dr. Sorin Suba - membru fondator al Sindicatului Medicilor din Romania
20 septembrie

Dr. Claudia Iftode - vicepresedintele Patronatului Medicilor de Familie Timis

Dr. Adrian Darabantiu - presedintele Patronatului Medicilor de Familie Arad
16 septembrie
Prof. dr. Ioan Lascar - presedintele Colegiului Medicilor din Municipiul Bucuresti
P.S.:  Membrii intregului corp medical care doresc sa adere la aceasta scrisoare o pot face in spatiul acordat comentariilor, specificand acest lucru in textul comentat.

Sursa: PaginaMedicala.ro


www.paginamedicala.ro/stiri-medicale/_Domnilor-guvernanti_-Sanatatea-a-ajuns-la-statia-Terminus_---scrisoare-deschisa_9153/1/





duminică, 19 septembrie 2010

Talente uitate - ieri aplaudati , azi abandonati de media si de public











Isi asuma oare  presa scrisa  si audio-vizualul scufundarea si abandonarea  in uitare a artistilor romani consacrati  ?

Angela Ciochina azi, la 55 ani:

Mihaela Runceanu in duet cu Ioan   Luchian Mihalea  :  http://www.youtube.com/watch?v=Anj7UCgHPo0;
Mihaela   Runceanu:

 Ioan Luchian Mihalea si   grupul Song:  

Evident media are un rol major in mentinerea si promovarea artistilor romani de valoare .

Are Romania nevoie de o lege care sa oblige audio-vizualul sa difuzeze,  40% din program ,  muzica romaneasca si artisti romani ?  

In Franta promovarea artistilor autohtoni a fost reglementata printr-o astfel de lege.

Recunosc ca a fost o vreme cand eram obligati sa ascultam doar muzica romaneasca. Vremea aceea a trecut;  saturati de ceea ce a fost prea mult am trecut in extrema cealalta.
Posturile de radio si televiziunea pot oferi diversitate. Cunosc multi oameni care de dragul muzicii de calitate asculta numai Radio Cultural si Radio Romantic.
Promovati calitatea si militati pentru ea !
Nu tot ce este de import este de calitate.
Investiti si valorizati calitatile interpretative ale artistului, nu ale calculatorului ori sintetizatorului. 
Din pacate sunt investite cu titlul de "vedete " pseudoartisti  care si-au retusat aspectul fizic, dar nu sunt in stare sa cante live, pentru ca nu au voce. Asa s-a  ajuns sa  fie apreciat un solist vocal pentru calitatile fizice nicidecum pentru calitatile vocale.
Probabil de maine, veti putea citi  despre Angela Ciochina in toate ziarele, asa cum s-a intamplat cu Madalina Manole dupa tragicul eveniment. 
Cine va profita de tragedia Angelei Ciochina?  Va las  sa raspundeti la aceasta intrebare.



sâmbătă, 18 septembrie 2010

Este important sa traim sau cum traim ?

Pentru multi oameni viata este destul de cenusie. Sa dai sfaturi de dragul imbarbatarii este una, sa cauti solutii viabile la problemele existentiale este alta.
La inceputul anilor 90 niste prieteni au emigrat in Canada, cum spunea Maria, fetita lor de 3 ani la "altu Paris". Familia respectiva urma sa se stabileasca la Montreal. De ce  era numit "altu Paris" ? Pentru ca unchiul Mariei , dinspre mama, isi facea doctoratul la Paris . Plecarea lor a fost pregatita cu multa atentie si iubire de bunicii materni, care i-ar fi insotit daca nu aveau deja 60 de ani.  Pe atunci in Romania nu existau someri si de aceea ne era greu sa ne imaginam cum ar fi sa fii. 
Vorbind cu prieteni din state, bunicul , avea sa afle ca acolo cel mai greu este sa accepti ca esti somer, apoi poti  trai cu ajutorul de somaj . Ma gandesc ca la noi nici  salariul minim pe economie nu este suficient pentru un trai modest, care sa acopere totusi nevoile de baza ale unei familii.
Cultura americana a adus si raspandit ideea schimbarii si a acceptarii noilor provocari. Asa ca daca azi ti-ai pierdut slujba, stai acasa doua trei zile, odihneste-te, fa o scurta autoanaliza, ia-ti ziarul, gogosi si o cafea  si pana termini cafeaua ai bifat deja unde mergi la interviu. Saptamana urmatoare ai deja un post ,chiar mai bine platit.
In Romania situatii asemanatoare celor de mai sus sunt rare, abunda cele in care nevoile de baza ale individului nu sunt satisfacute. Nevoile sunt nevoi, iar nesiguranta este altceva. Incapacitatea de a ne satisface nevoile bazale ne poate duce la depresie. Nesiguranta conduce la disperare, adica la schimbari drastice impuse de realitatea sociala si economica . Sunt lucruri care stau in puterea ta, sunt lucruri pe care le-ai putea face , dar acum nu le vezi pentru ca nu poti vedea in afara ta. 
Sunt si lucruri pe care refuzi sa le faci din principiu . Uneori poate fi dificil sa accepti o slujba de menajera cand ai doua facultati . Te intrebi care a fost sensul efortului tau? Te plimbi prin camera si privesti cartile citite. In cateva minute iti trec prin minte amintirile din studentie, noptile nedormite . Nu-ti pare rau ca ai citit, dar te intrebi cum de nu te ajuta ceea ce ai invatat. 
Nu esti femeie , ci barbat si imi spui ca nu poti fi menajera si nici bona . Aaa ce usurare, te-a ajutat un prieten sa te angajezi sofer la o gradinita particulara. Si cate planuri ne faceam in facultate!!
 Acum mi-l amintesc pe fostul meu director ,dr-ul Daschievici S. , care ne spunea:" invatati, invatati cu seriozitate pentru ca nu toti veti ramane medici, s-ar putea sa vindeti carnati pe Lipscani si asta inca va fi bine, pentru ca e o strada centrala, dar si acolo locurile vor fi limitate".  M-au marcat puternic vorbele domniei sale, cu toate acestea nu-mi venea a crede ca realitatea  avea sa-si scoata valul de matase si sa  ne arate o alta fata. De atunci au trecut mai bine de 15 ani si de cate ori ma intorc in timp ma uimeste acea capacitate de a anticipa un trist viitor socio economic.


Sfaturi primite prin Delia

Prietena mea Delia mi-a trimis cele ce le veti citi mai jos, poate le veti gasi utile , poate veti gasi in ele raspunsuri la intrebari ce v-au framantat multa vreme.


Frica micşorează diametrul vaselor de sânge, ca urmare a unei vărsări excesive de adrenalină în sânge. Acest fapt duce la o subalimentare a tuturor organelor, ceea ce cauzeză boli organice, cum ar fi boala coronariană  (ischemia), hepatita, impotenţa şi frigiditatea sexuală, boli de piele, nevroze şi psihoze.

 Când cineva te jigneşte nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el întrucât această jignire este un dar de la Dumnezeu. Dacă n-o accepţi urmează ca purificarea sufletului să se înfăptuiească prin boli şi nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru aceasta ea vine prin moarte . Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiaţi, de aceea în măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime.  Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate. Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat ne putem vindeca de o boală gravă. Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune v-a iradia atât de multă iubire către întreaga lume încât iubirea se va întoarce la tine din belşug. Cum dăruieşti aşa primeşti. Răzbunându-te te faci egal cu adversarul. Iertându-l te arăţi superior. Iertând ne eliberăm pentru a ne putea înălţa.  Să fim conştienţi că iertând îi eliberăm pe cei care ne-au greşit, deci iertând  oferim libertate. Să alegi calea iertării,  pentru că numai ea desface rana încleştată în timp. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru nu vă va ierta vouă greşelile.  

Dependenţa naşte frica, îndoiala, depresia şi supărarea.  Nu căutaţi plată, nici laudă şi nici o răsplată, orice aţi face. 
Săvârşind ceva bun noi pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa. 
Cu cât veţi intensifica dorinţele omeneşti cu atât  va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere.   
Orice dorinţă când se agaţă de tine devine stăpânul tău.  Când eşti mânios, mânia devine stăpânul tău, te acaparează complect. Astfel mânia ta, în această stare, va face lucruri pe care mai târziu le vei regreta.  Dependenţa naşte agresivitatea. Iar agresivitatea produce boala. Boala purifică sufletul omului şi îi fortifică sistemul imunitar. - (Personal nu impartasesc aceasta credinta intru cat nu boala in sine fortifica sistemul imunitar si oricum nu orice boala. Daca ar fi asa am fi toti sanatosi).
Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia. Cu cât este mai puternică  dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea.  Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă.Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor  
Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite pentru că ele pot prelungi durata lor. Când nu vorbim cuiva despre  problemele noastre noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs. să nu căutaţi milă sau compătimiri. Ţânţarii şi furnicile apar când este prezentă trufia.  Când ţânţarul vă înţeapă este o umilinţă pentru dvs. El este de mii de ori mai mic decât dvs. şi reuşeşte să vă înţepe simţitor. În această situaţie dacă nu vă enervaţi trufia descreşte. Deci ţânţarii ne pot ajuta la ameliorarea destinului şi micşorarea trufiei..Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe încercaţi să nu aduceţi sentimente acasă. Ieşiţi în stradă- cu deosebire în locurile înverzite - şi plimbaţi-vă.  Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi energetic. Dacă locuiţi de câţiva ani şi a-ţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire, rugaţi-vă. Dacă vorbim la telefonul mobil în primele 30 de secunde energia organismului blochează influenţele negative, ulterior începe să cedeze lent. O convorbire telefonică ce durează mai mult de un minut se poate răsfrânge negativ asupra sănătăţii. De altfel, oricât ar părea de straniu, cel mai puternic pătimeşte nu zona capului, ci zona sistemului genito-urinar.  După o convorbire de trei minute are loc deformarea câmpului în zona capului, în zona sternului (adică are loc slăbirea sistemului imunitar) şi, de asemenea, în zona   primei chakre. O convorbiretelefonică care depăşeşte un minut este de nedorit. Mâncatul este un serviciu divin şi, ca atare, nu trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă apăsătoare. Măncarea ne poate da energii superioare dacă este binecuvântată de Dumnezeu şi este gătită cu devotament spiritual.  Cea mai bună măncare, cel mai sănătos meniu natural, se transformă în otravă în corpul dvs. dacă atmosfera în care gătiţi (gândurile şi sentimentele)şi măncaţi este tensionată. Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii. Dacă un om fură şi înşelă pe alţii o viaţă întreagă, el va fi pedepsit să suporte şi pagubele pe care le-a făcut  altora. În concluzie,cel care a făcut bine va recolta binele, iar cel care a făcut un rău fizic sau spiritual va recolta răul fizic sau spiritual. Ataşamentul  înseamnă alipirea sufletului de ceva sau cineva (părinţi, persoana iubită, copii, profesie, obiecte, daruri etc).  Ataşamentul faţă de cele pământeşti produce un uriaş rău lucrului de care ne ataşam, în acelaş timp suferă şi cel ce se ataşează.Dacă omul se ataşează sufleteşte de: hrană, plăceri sexuale, casă, avere, bani etc. sufletul lui este cuprins de lăcomie, de ură şi frustare.  În această situaţie el trebuie să piardă toate bunurile pentru a-şi purifica sufletul. Omul ştie foarte bine că nu va lua nimic cu sine în mormânt.  Cu cât suntem mai ataşaţi de stabilitate cu atât mai greu suportăm schimbările vremii şi suntem mai bolnăvicioşi.  Ataşamentul faţă de dorinţe duce la destrămarea relaţiilor familiare şi a acelora din afara familiei. În dragostea omenească trebuie întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit. Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat cu atât mai mult creşte dependenţa de el.    Dependenţa de valorile umane ne va omorî în cet ul cu în cet ul şi spiritul şi sufletul. Când căsătoria este bazată numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi îndelungată. Când sentimentele slăbesc intervine înşelarea, iar căsnicia se destramă. Familiile care sunt întemeiate în primul rând pe prietenie şi respect sunt fericite şi durează mult.  Un soţ trebuie să evite să o transforme pe soţie într-o copie fidelă a sa. Fiecare om are personalitatea lui proprie şi astfel de tentative sunt împotriva firii, ducând în timp la destrămarea cuplului. Nu-l consideraţi pe celălalt ca fiind un obiect destinat să vă servească, ci ca pe o fiinţă divină, cu individualitate şi cerinţe proprii. Violenţa în famile vine din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Cînd controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia. Astfel  devii vampir energetic. Ori de cîte ori cădem în acest prost obicei ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă. Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură. O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere. Dacă doi parteneri  abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună.. Femeile din viaţa ta sunt doar începutul experienţei tale cu ele. Dacă tepărăsesc ia-le aşa cum sunt şi mulţumeşte-le că te-au părăsit Căsătoria trebuie studiată întâi cu ochiul, apoi cu microscopul şi în sfârşit cu telescopul. Cu cât ne concentrăm lăuntric asupra vieţii îmbătrânim şi ne despărţim repede de viaţă.  Gelozia de regulă provoacă scăderea vederii, auzului, scleroza în plăci, traumatismele capului, diabet,  inflamaţii articulare. Dacă gelozia este grevată de trufie, atunci este de două ori mai periculoasă. Atunci când soţia este geloasă îşi critică în permanenţă soţul şi e nemulţumită de acesta, atunci ea amplifică brusc în propria persoană şi în copiii săi posibilitatea apariţiei unor afecţiuni. Gelozia şi supărarea unei femei generează tocmai acele afecţiuni care ne scurtează viaţa, apropiind bătrâneţea. Uneori la femeie gelozia, supărările şi pretenţiile pot fi atât de profunde încât soţul poate muri sau se poate îmbolnăvi grav. Bărbaţii geloşi şi femeile geloase nici nu bănuiesc că ei mutilează în primul rând sufletele copiilor lor şi că omoară copiii care încă nu au apărut pe lume. Pentru ca să se nască un copil armonios bărbatul şi femeia trebuie să se iubească unul pe celălalt.Femeia geloasă şi supărăcioasă atacă în plan subtil pe soţul său. În această situaţie soţul fie se va îmbolnăvi în permanenţă, fie va deveni alcoolic, fie va divorţa. Dacă sunteţi gelos şi vă amplificaţi sentimentele agresive de profunzime, atunci puteţi avea probleme cu orice animal, veţi putea avea şi alergie şi boli contactate de la ele. De asemenea, veţi putea deveni obiectul agresiunii din partea animalelor. Este mai bine să plângeţi decât să urâţi. Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plîngeţi agresiunea apărută se distruge Dragostea are o mare putere de vindecare fizică, mentală, emoţională şi spirituală. Plăcerea de a bârfi, minţi şi răni alţi oameni provoacă efecte karmice devastatoare pentru sufletul care critică. El se condamnă singur să trăiască în închisoarea neliniştii interioare. Adevărata cauză a narcomaniei şi alcoolismului este un nivel scăzut de iubire. Aceasta apare din cauza unor puternice frustări, a reprimării dragostei faţă de oameni. Omul trebuie să în cet eze să mai poarte supărare pe lumea din jur, să intre în armonie cu ea. Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul univers. Gândul este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru. Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră. Toate  gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. O gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme. De aceea există o lege a naturii şi a ştiinţei conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine.  De aceea străduinţa de a ierta duşmanii şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire constituie un act protector pentru noi.  Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente   etc. se întorc la noi producănd efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească. De aceea oricând aveţi gânduri negative despre opersoană să vă rugaţi în permanenţă pentru sănătatea ei. Când ne gândim la cineva se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice  gând rău reprezintă un atac  energetic care aduce un prejudiciu omului  respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru .  Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om.  Imaginaţia are puterea de a crea realitatea. Câmpul părinţilor începe să distrugă câmpul copilului şi acesta se va naşte bolnăvicios, fricos, obsedat.  Faptele mamei şi comportamentul în timpul sarcinii determină soarta şi sănătatea viitorului copil. Părinţii le transmit copiilor o informaţie completă a comportamentului lor şi al strămoşilor lor. Această informaţie stă la baza formării destinului copilului, a corpului, caracterului şi spiritului acestuia. Principala informaţie ereditarăse transmite nu numai genetic, dar şi prin intermediul câmpului. Mama este indisolubil legată prin câmp de copilul său şi, de aceea,  trăirile emoţionale ale mamei îl influenţează activ pe acesta. Dacă este vorba de ură, de separare de omul iubit, acest lucru va însemna o adevărată catastrofă pentru copil. Structura negativă a câ mpului femeii determină multe din viitoarele nenorociri ale copilului. O ură puternică, nutrită în timpul sarcinii acţionează asupra copilului care se va naşte supărăcios sau pot  apărea tulburări ale vederii sau auzului. Dacă o femeie îşi reprimă sentimentele de iubire faţă de soţul ei, acest lucru se va răsfrânge neîntârziat asupra copilului. Să nu uitaţi că atunci când ucideţi iubirea înfăptuiţi o crimă. Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina diferite  neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă. Supărarea copilului pe părinţii săi, a părinţilor pe copii creiază ruperea şi deformarea celor mai fine structuri energetice, cu consecinţe din cele mai grave. Pentru ca să se nască un copil armonios bărbatul şi femeia trebuie să se iubească unul pe celălalt. Întimpul sarcinii femeia trebuie să fie liniştită şi răbdătoare şi nu trebuie să se supere sau să trăiască sentimente negative..  Ea trebuie să accepte cu seninătate realitatea, aşa cum este şi să nu&nb sp;admită părerile de rău în legătură cu trecutul sau să grăbească viitorul. Femeile gravide să nu vizioneze filme care răspândesc violenţa, întrucât agresivitatea lor subconştientă devine necontrolabilă, cu efecte devastatoare asupra psihicului şi trupului viitorului copil. De aceea oamenii adulţi şi copiii ar trebui să vizioneze numai opere de artă, al căror nivel de agresiune subconştientă este negativ.  Naşterea cu picioarele înainte şi prin cezariană reprezintă o trufie ridicată a mame copilului. Naşterea prematură înseamnă umilirea mândriei. Copiii născuţi prematur sunt deosebit de slabi şi bolnăvicioşi, iar aceasta înseamnă aceaşi blocare a mândriei.   Când  părinţii aleg numele copilului acesta se fixează în karma copilului şi îi influenţează structurile câmpului.  Numele se întipăreşte în câmpul bioenergetic şi depinde de karma celui al cărui nume îl poartă copilul. Înainte, nu întâmplător, copiilor li se dădeau nume de sfinţi. Karma luminoasă, pură a sfinţilor se unea cu karma copilului, îl proteja şi acţiona în favoarea lui.Dându-i copilului numele unei rude riscăm, deoarece greşelile şi viciile sale va trebui să le ispăşească cel care a luat odată cu numele şi o parte dinkarmă, adică copilul. O bunică în anii săi de tinereţe a iubit un om, însă nu a dorit copilul şi a făcut avort. Pentru uciderea iubirii şi a copilului a trebuit să plătească fica şi nepoata, adică urmaşii ei. În cazul unei lovituri cu pumnul suferă unul singur - vinovatul, în cazul lovirii bioenergetice înt rucât omul este la nivelul biocâmpurilor, într-o conecsiune directă cu toate rudele sale, cu copii săi, lovitura traversează întregul lanţ de rudenie. Şi ca recul, vine pedeapsa împotriva agresorului şi a familiei acestuia. O femeie şi-a sfătuit prietena să facă un avort, la rândul lui bărbatul a insistat ca soţia să avorteze. Această dorinţă exprimată în cuvinte sau în gând de a nimici viitorul copil este o încălcare a legilor pentrucare omul plăteşte cu sănătatea şi cu soarta sa. O femeie şi-a abandonat copilul în spital. Prin aceasta ea a săvârşit o crimă atât de mare încât nimeni n-o putea absolvi de pedeapsă. Dragostea faţă de copii face parte din cele mai înalte legi ale universului şi de aceea orice formă de încălcare a acestei iubiri, exprimată prin renegarea copilului, refuzul de a avea copii sau de a purta o sarcină, ne mai vorbind de avort, în special în fazele înaintate, renegarea omului iubit şi nu numai cu faptele, cu vorba, ci chiar şi cu gândul, poate duce la urmări din cele mai grave.  Sub nici un motiv să nu spui unui copil: eşti leneş, nu eşti bun de nimic, eşti prost etc. fiindcă aceasta  creează în el cusurul ce i se reproşează.  Mama care spune copilului: uite dacă ai să fii cuminte, dacă ai să înveţi bine îţi cumpăr cutare lucru face din copilul său un sclav al cărui stăpân va fi lucrul promis. Dacă părintele îndeplineşte toate capriciile copilului şi începe să depindă de acesta, copilul se  transformă într-un tiran şi poate muri.Dacă copilul este ocrotit în permanenţă el se va deprinde a nu se mai păzi singur şi în acest mod îşi va pregăti primejdii în viitor. Mamele care se sacrifică până la umilinţă pentru binele copiilor lor sfârşesc într-o&nb sp;mare amărăciune. La fel şi copiii, de a căror naştere părinţii nu s-au bucurat, sunt profund nenorociţi, întrucât trăiesc  într-un chin spiritual. Copiii trataţi cu asprime nu devin buni. Ei vor vedea în părinţii lor adevăraţi duşmani, cănd aceştia întrebuinţează continuu pedepse şi ameninţări.  Răul nimicitor şi total vine atunci când copiii majori şi capabili de muncă continuă să trăiască lângă mama lor, să se bazeze pe ea, iar ea, la rândul ei, permiţând să fie exploatată din toate punctele de vedere. În acest mod străzile se umplu în permanenţă de copii neajutoraţi, incapabili de a se îngriji pe ei însăşi. Să mulţumeşti părinţilor ceea ce eşti tu astăzi, iar copiii tăi ţie îţi vor mulţumi pentru ceea ce vor fi ei mâine. Egoismul, cruzimea închid canalele energetice de legătură cu Dumnezeu şi omul respectiv nu mai primeşte energia necesară întreţinerii vieţii. În această situaţie el este nevoit să ia energia de la alţi oameni, devenind vampir energetic. Acest lucru distruge sistemul de protecţie al copiilor săi. Copii încep să fie bolnavi, pot avea tulburări psihice şi alte probleme. Când simţiţi că cineva vă fură energia,rugaţi-vă ca aceluia să-i fie dăruită iubirea divină şi energia care-l va schimba, îi va purifica sufletul şi-L va uni cu Dumnezeu.Egoismul şi interesul personal ne izolează de restul oamenilor şi acest simţ al separării îi face pe oamen i insensibili la nevoile altora.  O persoană egoistă manifestă un ataşament excesiv pentru ea însăşi, este o plagă socială. Egoiştii au foarte puţini prieteni. Câteva cunoştinţe şi relaţii superficiale le umplu viaţă. Contactele cu  ceilalţi sunt limitate. Prin felul de a gândi se închid în lumea lor strâmtă.   Prin gândurile voastre puteţi să schimbaţi un egoist făcându-l generos. Să se emită spre el numai vibraţii de generozitate şi bunăvionţă. Dispreţul faţă de noi şi profunda nemulţumire faţă de sine constituie o agresiune faţă de Dumnezeu.  Dispreţul şi blamarea omoară înainte de toate iubirea faţă de un alt om.  Orice ticăloşie ar comite un om împotriva noastră noi nu avem dreptul să respingem iubirea faţă de el. 
 Bărbatul care dispreţuieşte femeia se degradează spiritual, începe să sufere de diferite b oli şi îmbătrâneşte mai repede ca de obicei. Trebuie să vă schimbaţi atitudinea faţă de femei şi faţă de situaţiile legate de ele.  
 Trufia şi dispreţul faţă de oameni generează lipsa dorinţei de a trăi, sentimentul pierderii sensului vieţii.  
Ura este o forţă care te leagă de persoana pe care o  urăşti. 
Ancorarea de înţelepciune dă naştere dispreţului. Acesta începe de la cap. De aceea se blocheză biocâmpul în regiunea capului..  În curând dispreţul se întoarce împotriva propriei persoane. De aceea, se deteriorează câmpul în jurul rinichilor şi apare distrugerea acestora. Nimeni nu poate strânge bani dacă-i dispreţuieşte. Zgârcenia şi economia aduc boală şi dezastre.


joi, 16 septembrie 2010

povestea perlei - povestitor Andy Szekely

Un blogpost mai... special, astazi!

Desi nu folosesc prea des prezentari powerpoint, povestea perlei mi se pare prea inspirationala ca sa o las deoparte...

Si prea... adevarata.

Traim intr-o lume a pastilelor, in care multi se asteapta sa existe un "hap" care sa le curme durerea, de orice natura ar fi ea.

Durerea crizei se anihileaza cu bani, sau cu metode rapide de facut bani...
Durerea fizica trece cu tranchilizantul potrivit...
Durerea emotionala dispare cu distragerea atentiei de catre stimulul creat special pentru asta...
Cum ramane insa cu durerile nasterii ?

Vrem oare cu adevarat ca ele sa nu existe ?

Sau e in firescul lucrurilor sa existe !?

... si nu ma refer aici doar la nasterea naturala ci la nasterea omului matur, care are de trecut prin "chinurile facerii" pentru a putea darui lumii opera sa de viata...

Urmareste povestea perlei aici!

http://www.andyszekely.ro/blog/povestea-perlei#prezentare

Inspiratie !



PS

daca ai mai vazut-o, s-ar putea sa simti tentatia de a spune "mda... stiam deja asta, bai Andy... vino si tu cu ceva mai original..."

Iti sugerez sa rezisti acesti tentatii, pentru ca metafora perlei are multe sensuri care merita explorate.

De exemplu, poate ca te-ai nascut cu acel graunte de nisip iar rolul tau e sa dai lumii o perla cum numai tu poti da prin felul tau unic de a il infasura in sideful stradaniei tale.

Alt exemplu: poate cel/cea care a "insamantat" nisipul in sufletul tau ti-a fost scos in cale tocmai pentru a te ajuta sa cresti, nu pentru a te rani. Daca am gasi puterea sa ii privim astfel pe toti oamenii care "ne fac sa suferim", am gasi sensuri noi in cele mai ciudate relatii si tocmai aceasta intelepciune ne-ar da puterea sa le continuam sau sa le parasim cu inima impacata.