sâmbătă, 18 septembrie 2010

Este important sa traim sau cum traim ?

Pentru multi oameni viata este destul de cenusie. Sa dai sfaturi de dragul imbarbatarii este una, sa cauti solutii viabile la problemele existentiale este alta.
La inceputul anilor 90 niste prieteni au emigrat in Canada, cum spunea Maria, fetita lor de 3 ani la "altu Paris". Familia respectiva urma sa se stabileasca la Montreal. De ce  era numit "altu Paris" ? Pentru ca unchiul Mariei , dinspre mama, isi facea doctoratul la Paris . Plecarea lor a fost pregatita cu multa atentie si iubire de bunicii materni, care i-ar fi insotit daca nu aveau deja 60 de ani.  Pe atunci in Romania nu existau someri si de aceea ne era greu sa ne imaginam cum ar fi sa fii. 
Vorbind cu prieteni din state, bunicul , avea sa afle ca acolo cel mai greu este sa accepti ca esti somer, apoi poti  trai cu ajutorul de somaj . Ma gandesc ca la noi nici  salariul minim pe economie nu este suficient pentru un trai modest, care sa acopere totusi nevoile de baza ale unei familii.
Cultura americana a adus si raspandit ideea schimbarii si a acceptarii noilor provocari. Asa ca daca azi ti-ai pierdut slujba, stai acasa doua trei zile, odihneste-te, fa o scurta autoanaliza, ia-ti ziarul, gogosi si o cafea  si pana termini cafeaua ai bifat deja unde mergi la interviu. Saptamana urmatoare ai deja un post ,chiar mai bine platit.
In Romania situatii asemanatoare celor de mai sus sunt rare, abunda cele in care nevoile de baza ale individului nu sunt satisfacute. Nevoile sunt nevoi, iar nesiguranta este altceva. Incapacitatea de a ne satisface nevoile bazale ne poate duce la depresie. Nesiguranta conduce la disperare, adica la schimbari drastice impuse de realitatea sociala si economica . Sunt lucruri care stau in puterea ta, sunt lucruri pe care le-ai putea face , dar acum nu le vezi pentru ca nu poti vedea in afara ta. 
Sunt si lucruri pe care refuzi sa le faci din principiu . Uneori poate fi dificil sa accepti o slujba de menajera cand ai doua facultati . Te intrebi care a fost sensul efortului tau? Te plimbi prin camera si privesti cartile citite. In cateva minute iti trec prin minte amintirile din studentie, noptile nedormite . Nu-ti pare rau ca ai citit, dar te intrebi cum de nu te ajuta ceea ce ai invatat. 
Nu esti femeie , ci barbat si imi spui ca nu poti fi menajera si nici bona . Aaa ce usurare, te-a ajutat un prieten sa te angajezi sofer la o gradinita particulara. Si cate planuri ne faceam in facultate!!
 Acum mi-l amintesc pe fostul meu director ,dr-ul Daschievici S. , care ne spunea:" invatati, invatati cu seriozitate pentru ca nu toti veti ramane medici, s-ar putea sa vindeti carnati pe Lipscani si asta inca va fi bine, pentru ca e o strada centrala, dar si acolo locurile vor fi limitate".  M-au marcat puternic vorbele domniei sale, cu toate acestea nu-mi venea a crede ca realitatea  avea sa-si scoata valul de matase si sa  ne arate o alta fata. De atunci au trecut mai bine de 15 ani si de cate ori ma intorc in timp ma uimeste acea capacitate de a anticipa un trist viitor socio economic.


Un comentariu: