vineri, 9 iulie 2010

Greva foamei a fost inventata de copii


Prima forma de greva - greva foamei - au inventat-o copiii.
Refuzul copilului de a manca poate fi considerat in unele cazuri forma de santaj emotional practicata de copil. Acestei forme de protest parintii ii cedeaza rapid. Astfel, copilul primeste libertatea de a alege ce doreste (alt aliment, o jucarie, o promisiune, amanarea mesei).

Trecerea de la alimentele lichide la semisolide si solide se realizeaza in multe cazuri cu dificultate. Copilul poate prelungi perioada de alimentare cu alimente semisolide. In multe cazuri configuratia anatomica a gurii, insuficienta dezvoltare a musculaturii implicate in actul masticatiei pot pot amana introducerea alimentelor solide sau respingerea acestora de catre copil.
Copiii care pana la varsta de 1 an nu au primit alimente care sa necesite rosul nu vor mai accepta astfel de alimente decat cu dificultate.

Rosul alimentelor solide are rolul de a fortifica muschii limbii, de a modela miscarile si amplitudinea miscarilor. Muscatul si rosul alimentelor se realizeaza cu incisivii ce apar intre 6 si 10 luni, iar triturarea (sfaramarea, macinarea) alimentelor se realizeaza pe molari, care apar intre 12-15 luni (molarul 1) si 24-36 luni (molarul 2).
Trecerea la alimentatia diversificata modifica si relatia mama-copil. Este o etapa de dezvoltare, fiind marcata de modificarea pozitiei copilului in timpul alimentarii cat si a dorintei de autoalimentare; copilul va incerca sa bage mana in castronelul cu mancare, sa apuce lingurita, etc.
Introducerea de noi alimente poate avea succes daca mama este rabdatoare, calma si binevoitoare. Expresia faciala, tonul si atitudinea mamei sunt hotaratoare, deorece copilul are nevoie de incurajare in aceasta etapa de incercare de gusturi, mirosuri si consistente cu care nu este obisnuit.

La copii cu varste intre 2 si 6 ani apare frecvent refuzul de a incerca alimente noi si se manifesta prin refuzul efectiv al copilului de a-si diversifica dieta. Astfel, va consuma acelasi tip de alimente la fiecare masa, putand ajunge sa refuze chiar si produse care anterior ii placeau. Alta manifestare ce poate alarma parintii o constituie refuzul complet de alimentare.
Desi refuzul copilului de a-si diversifica dieta se poate manifesta si sub varsta de 24 luni, medicii si psihologii sustin ca este normal in aceasta etapa de dezvoltare si reprezinta incercarea copilului de a-si manifesta  independenta.
In perioada prescolara apetitul lor poate fi mai scazut, procesul de crestere somatica a copiilor inregistrand o aparenta incetinire. Este varsta la care descopera lumea inconjuratoare, datorita curiozitatii care trebuie satisfacut, alimentatia ajunge pe locul secund.
In aceasta perioada copilul inlocuieste cu bucurie alimentatia cu lichidele, care se inghit rapid, fara prea mare efort si nici nu il impiedica sa continue jocul. Nevoia de "a hrani corespunzator copilul" apartine parintilor. Ei sunt cei care apreciaza ce, cat si cand trebuie sa manance copilul.
Sunt parinti care tin cont de recomandarile medicului si sunt atenti la nevoile si preferintele copilului.
In cazul in care copilul incepe sa refuze consumul unor alimente diversificate si doreste sa isi centreze regimul pe un singur tip de mancare, specialistii recomanda parintilor sa continue sa i-l ofere copilului (atat timp cat este hranitor), insa pot incerca sa-i adauge acestuia si alte produse. Aceasta este o metoda menita sa determine copilul ca in timp, sa consume si alte alimente si, astfel sa adopte o alimentatie sanatoasa si corecta atat ca principii nutritive cat si cantitativ.
Copiii cu disabilitati, multi dintre ei, vor avea dificultati si la acest capitol. La unii dintre ei se pot constata tulburari ale cresterii ponderale neorganice. Printre factorii ce pot conduce la subnutritie se numara: tulburarea relatiei mama-copil, aport insuficient de alimente,deprivare emotionala, neglijarea copilului.
Adesea mediul de viata are un efect deprivant social. In multe cazuri, unde exista un copil cu disabilitati, membrii familiei se separa, mama si copilul se indeparteaza de restul si incep sa apara noi dificultati. Insingurarea mamei este urmata deseori de depresie si copilul primeste mai putina atentie, mai putina afectiune.
Chiar si atunci cand nu sunt dificultati materiale, copilul, prin comportamentul neobisnuit (letargic, deosebit de activ) contribuie la intarirea si prelungirea comportamentului alimentar restrictiv ca varietate si cantitate. Starea de malnutritie este pusa in relatie directa cu deficitul mintal si motor prin deprivarea sistemului nervos de hranirea cu principii de baza -glucoza, fructoza.
In cazul copiilor malnutriti se poate constata mai tarziu ca prezinta intelect liminar sau deficienta mintala usoara. Dezvoltarea limbajului, a abilitatilor de citit si inteligenta verbala pot fi de asemeni tulburate in diferite grade in functie de carentele alimentare si afective din primii ani de viata.