sâmbătă, 25 septembrie 2010

Socialul a sanctionat dintotdeauna oamenii singuri, mai este nevoie de un termen care sa o defineasca explicit ?

 Asa cum ati aflat deja din titlu, azi cate ceva despre oamenii singuri . Nicicand oamenii singuri nu s-au bucurat de consideratia generatiei lor . Au fost desigur perioade  cand societatea a putut trece  cu vederea statutul de celibatar , cand cel in cauza era un barbat dedicat stiintei sau carierei ( universitare, militare, preotiei). Femeile insa au fost si au ramas sub microscopul critic al societatii si dupa anul 1960 .
Dincolo de invidia celor ce-si intemeiasera o familie, invidie ce adesea era si este exprimata prin deja consacrata fraza " tu esti singur( singura ), nu este cazul sa vorbesti despre griji sau nevoi". 

Casatoria rezolva probleme pe care celibatul nu  le pune, dar este fals sa consideri ca oamenii singuri sunt scutiti de griji , nevoi, ori dificultati
Putini stiu  ca oamenii singuri cheltuiesc mai mult decat cei reuniti intr-un cuplu sau familie.
Aparent a fi singur este o alegere a celui in cauza, nu este insa general valabil. Multi oameni  sunt singuri pentru ca sunt marcati de experientele negative ale familiei de apartenenta sau ale prietenilor. Pot fi luate in discutie aspectele demografice, standardele educationale, modelele culturale si  / religioase , care impiedica sau interzic casatoria.   
Sunt desiguri  si adulti dispusi sa plateasca pretul independentei, care este desigur celibatul. 

Iata ca  o noua atentionare asupra  stigmatizarii si discriminarii adultilor singuri  vine prin  psihologul Bella DePaulo, care  se preocupa sa    introduca un  nou termen  : „singlism”  . 
 Despre singlism si ceea ce incearca acest termen sa defineasca puteti afla citind http://www.psihoterapie.net/blog/dorin-victor-vasile/2010/09/ce-este-singlismul.html

Descopera-ti darul

 Multi dintre noi am aflat mai devreme sau mai tarziu ca nativ avem unul sau mai multe Daruri.   Altii inca nu-si cunosc Darurile si considera ca daruri sunt numai obiectele primite de la rude, de la prieteni. Cu toate acestea multi dintre noi am trait experiente ce ne-au bucurat si ne-au surprins. Au fost acele situatii cand totul decurgea conform dorintei sau intentiei, fara nicio abatere, fara niciun obstacol .
 Cand esti pe drumul tau ai tot timpul Verde. 
 Cand te-ai abatut din drum , nici nu ai parasit bine autostrada ca deja ai pana. Enervarea iti da forta sa cobori si sa inlocuiesti roata cu cea de rezerva, pornesti in tromba pentru a recupera timpul pierdut . Dupa 30 de kilometri iti dai seama ca ai uitat cricul. Opresti brusc, iti spui ceva in gand sau cu voce tare.
 Ce sa faci? Deja esti in intarziere . 


 Nu te enerva! Gandeste-te ca nimic nu este intamplator !


 Poate ca ar fi potrivit sa te intorci sa recuperezi cricul si apoi sa iesi in autostrada. 


 Celor care au preocupari spirituale, care isi cauta Darul sau constata ca drumurile le sunt blocate le recomand cartea Feliciei Tonita - Ingeri si menire , editata de Asociatia Angelis.