sâmbătă, 9 octombrie 2010

Tu , de ce vrei sa suferi ?


Iubirea ti se da pentru ceea ce esti, ea se mentine numai prin ceea ce necontenit intrece ce ai fost. (Nicolae Iorga)

Asemeni multor oameni din jurul meu m-am pedepsit si autosabotat de-a lungul vietii. Apoi ma plangeam. Nemultumirile mele m-au impins sa actionez  si am facut tot felul de schimbari; m-au determinat sa caut raspunsuri si le-am cautat  in exterior.  Inca nu aflasem ca ele trebuiesc cautate in interior . 

Intr-un tarziu a venit si ziua cand, pentru prima data, am auzit intrebarea " Tu de ce vrei sa suferi?  Iti place ? Te ajuta ?
Nu intelegeam nimic. Priveam nedumerita in stanga , in dreapta , in spate sa vad cui i se adresau acele intrebari.
Cum adica "eu vreau sa sufar" ? Nu inteleg.
Da, tu vrei sa suferi!- venea raspunsul psihologului.
In acea perioada am reinceput sa folosesc dictionarul, de fapt mai multe dictionare, dar in principal DEX-ul . Ori de cate ori  un cuvant , o fraza, o idee starneau in mine confuzie, iritare, nedumerire, mergeam la dictionar. Se intampla sa aflu sensuri noi, ori chiar faptul ca eu le dadeam un inteles gresit.
Dar sa ma intorc la ideea de la care am plecat " tu, de ce vrei sa suferi? "
Multe din suferintele noastre sunt tributare credintelor si convingerilor  ca pentru a atinge un anumit lucru trebuie sa perseverezi. Pana aici este bine, perseverenta este buna, dar depinde cum o faci . Perseverezi in greseala? Asta nu mai este bine. 
Cum iti dai seama ca te invartesti in cerc? Iesi din el, faci un pas in afara si privesti.

Sufocata de ganduri,  o buna bucata de vreme  poate chiar ani, noapte de noapte, visam ca merg cu autobuze supraaglomerate in care abia mai puteam respira; oameni gri, tineri si batrani ma inghesuiau, ma imbranceau . 
Plangandu-ma unui prieten de acest vis repetitiv, el m-a intrebat : " de ce nu cobori?" 
 Pentru ca nu stiu, am raspuns eu.

Dragii mei,  daca in vis sau in realitate, autobuzul este aglomerat, coborati si fie il luati pe urmatorul, fie mergeti cativa pasi pe jos. Prezinta avantajul ca ajungeti acasa cu hainele intregi, nepatate, netaiate, cu nasturii la locul lor si descarcati de orice tensiune.
Daca aveti timp liber profitati de el, nu-l irositi pe site-urile de socializare. 
Cum pe aceste site-uri cautam  , fie ca recunoastem fie ca nu, sa stabilim relatii iata cate ceva despre familie, valori, autoritate 
Cercetarea familiei traditionale a reliefat ca valoarea focala a stilului de viata o constituie autoritatea.
Autoritatea, in general,  implica raporturi de inegalitate. 
Din perspectiva autoritatii ,  raporturile de inegalitate , in familia traditionala, sunt foarte mari si unidirectionale, si aceasta datorita faptului ca femeia este supusa. 
Rolurile  in familia traditionala sunt distribuite in functie de ierarhie, conformism, putere.
Autoritatea barbatului este rar pusa sub semnul intrebarii pentru ca asa se perpetueaza modelul, preluat prin imitatie, si orice atitudine de negare a acestuia duce la etichetare, marginalizare, stigmatizare.
In familia moderna, autoritatea si puterea, se afla intr-un permanent proces de constructie si reconstructie, in functie de negocierile ce au loc intre parteneri, de atitudinile si comportamentele acestora vis-a-vis de rolurile pe care le indeplinesc in familie si de statusurile ocupate in afara ei. Sociologii , analizand actualele tendinte, ca o alternativa la  stilul modern  de viata,  apreciaza ca, în viitor, valoarea focala ar fi individualitatea, sustinuta de competitie, nonconformism, singuratate.
Negocieri intre partenerii de cuplu ?
Da! Orice relatie parteneriala se negociaza .  Nu sariti aceasta etapa. Discutati , negociati-va nevoile si libertatile. "Viata nu inseamna sa astepti ca furtunile sa  treaca. Ci sa inveti sa dansezi in ploaie."

Acum te intreb pe tine cel care citesti aceste randuri : Tu de ce vrei sa suferi ? Ti-ai pus vreodata intrebarea in felul acesta? Probabil ca nu .  
 Ai aflat deja ca si eu am fost foarte nedumerita . Da, pentru ca  avem tendinta sa externalizam problemele, sa le punem in seama altora sau a conjuncturii. 
Dam vina pe parinti, pe varsta, experiente nefericite, nesansa, boli, dependente, samd . Ceea ce va spun acum insa este foarte adevarat : tot ceea ce ni se intampla are loc cu participarea noastra si sta in puterea noastra sa schimbam lucrurile fie prin acceptarea unei realitati care nu poate fi schimbata ( varsta, inaltimea, o afectiune cronica, familia de origine) sau schimband ceea ce poate fi schimbat : comportamente invatate care nu ne mai sunt de folos ci dimpotriva; relatii ce tin de trecut, modalitati de relationare ce s-au dovedit contraproductive sau azi nu ne mai reprezinta.
 Si mai este ceva, care dupa mine este foarte necesar sa fie adus in atentia fiecaruia dintre noi : imaginea noastra despre noi, cine si ce suntem, ce putem oferi si ce asteptari avem , sa fie in concordanta cu cine suntem azi  cu adevarat nicidecum cu cine credem  ca suntem, am fost sau dorim sa fim.

Prima parte a acestiu articol se refera la mine si am decis sa va ofer experienta mea in terapie ca si client.
Multumesc  celor care au oferit feedback.