luni, 27 decembrie 2010

Suntem tributari sistemului de credinte transmise de la o generatie la alta

Cand spun sistem de credinte nu ma refer la religie, ma refer la tot ceea ce am primit ca mostenire de la parinti, din tata in fiu, de la mama la fiica; de la o generatie la alta timp de 7 generatii.Transmisiile de la o generatie la alta se fac   catre fiica pe linie materna, iar  catre fiu se fac pe linie paterna .
Tatal isi pregateste fiul  si in acest mod il programeaza pentru viata  pe modelul sau, tot asa a fost si el programat de tatal lui.
Mama procedeaza la fel cu fiica ei.
Niciun parinte nu este rau intentionat si cu toate acestea nimeni nu se intreaba : oare fiul meu chiar are nevoie de asta? 
 Programele mentale inculcate de catre parinti nu ne sunt utile pe intregul parcurs al vietii ; de aceea este de dorit sa gasim in noi puterea de a schimba ceea ce ne tine pe loc, ceea ce nu corespunde dorintei intime de a ne trai propria viata.
Atasamentele de oamenii dragi, de idei, de lucruri ne tin blocati si chiar ne pot imbolnavi.
Dau ca exemplu pierderea unui parinte sau frica de a ne pierde parintii.
Cum traim distructiv aceasta pierdere?
 Se reactiveaza depresia. Da,se reactiveaza. Depresia si anxietatea sunt in noi , s-au transmis de la parinti. Atunci incetam sa mai fim atenti la noi , la nevoile noastre, ne neglijam propria sanatate si chiar ne autoprogramam distructiv ( viata nu mai are sens, Dumnezeu ne-a pedepsit, etc ).

Cand cineva drag si apropiat este grav bolnav devenim anxiosi. Frica de a-l pierde pe cel drag ne tulbura judecata. De multe ori persoana draga are peste 70 de ani si tipa de durere, cu toate acestea noi vrem sa traiasca. Nu ne gandim la suferinta celui in cauza, il vrem langa noi si ne amagim ca poate exista un medicament care sa vindece, sa aline .
La cine ne gandim in aceste momente cu adevarat ?
Pierderile sunt dureroase. Despartirile sunt dureroase.
Pentru cine sunt ele dureroase?
Pentru noi cei care inca traim in non-acceptare.
Pentru noi cei care nu stim sau nu vrem sa acceptam lectiile de viata.  Durerile si suferintele ne ajuta sa crestem, sa fim puternici. Invatandu-ne aceste lectii de viata ne putem  vindeca de anxietate, iar copiii nostri nu vor mai retrai spaimele noastre. Vindecarea opreste transmisia. Daca intelegem si acceptam ca noi singuri ne putem vindeca, urmasii vor fi mai sanatosi.

Psihoneuroimunologia, o noua stiinta care reuneste 3 discipline: psihologia, neurologia, imunologia, poate fi pentru inceput vindecatorul. Este noua disciplina care ne va invata ca noi oamenii avem posibilitatea sa ne vindecam singuri prin accesarea mintii. De ani de zile se vorbeste despre puterea vindecatoare a mintii, dar poate ca nu suficient.
Vindecarea se produce din interior catre exterior. Medicina alopata prin produsele farmaceutice actioneaza din exterior catre interior, producad insanatosire.
 Corpul nostru este dotat cu celule ce ne pot vindeca. In acest sens puteti citi comentariul  dnei dr Dana Iesan la postarea mea din 26 decembrie http://vicctoriaionepsihologulmeu.blogspot.com/2010/12/invidie-individualism-esec.html     "azi (ultima ora!!)am citit ca celulele canceroase au receptori: eat me (mananca-ma!) si don't eat me (nu ma manca!) care se pot activa in functie de noi in apropiere de celulele imune! "

Inainte de a posta acest articol am discutat ,despre Psihoneuroimunologie , cu buna mea prietena Delia Ciobancan, excelent psihoterapeut de familie si cuplu, care incerca sa ma convinga ca oamenii nu sunt pregatiti pentru asemenea informatii.

Folosesc acest prilej pentru a invita cercetatorii si specialistii PNI sa vina in fata si sa informeze oamenii si cetatenii Romaniei de posibilitatile uluitoare de autovindecare ce le sunt la indemana.

Ca o paranteza in endocrinologie am fost primii in Europa si cred ca oricand ne putem depasi performantele sau macar egala.

Multumesc celor care au inspirat scrierea acestui articol si celor care au oferit feedback.