sâmbătă, 26 noiembrie 2011

surprize placute si mai putin

Zilele acestea am fost prezenta la mai multe evenimente, conferinte pe teme de nutritie si diete, seminarii pe diverse teme ce vizau: calitatea vietii, sanatatea, frumosul, perfectiunea, bucuria de viata. Vorbitorii: medici, psihologi, specialisti in nutritie si un fizician.
Surprizele neplacute au venit din partea fizicianului si a unuia dintre psihologi. Cand au cuvantat psihologul mai intai s-a prezentat, incepand cu: "desi sunt psiholog si profesor va marturisesc ca am emotii". Nu a spus cum se numeste, nu va spun nici eu. Pot doar sa va spun ca pentru mine este primul profesor care la fiecare 3 cuvinte rostea un ăăăăăă asemeni unui scolar care nu isi invatase tema.
Nici fizicianul nu s-a prezentat, dar cum intentiona sa vorbeasca  despre medicina energetica a inceput plin de energie sa atace guvernul Boc si presedintele, care au distrus sistemul medical romanesc. In acele clipe mi-am amintit de minunata zi de miercuri 23 noiembrie cand m-am bucurat de participarea la CMI a unor mari personalitati ale lumii medicale internationale care au (ne-au) prezentat rezultatele studiilor si cercetarilor intreprinse in ani de munca. Acei oaspeti internationali nu au atacat pe nimeni, nici pe ai lor, nici pe ai nostri.
Oare noi romanii sa nu pierdem niciun prilej de a acuza, de a lovi  in conationalii nostri?  De cand ma stiu au existat oameni multumiti si oameni nemultumiti de conducerea politica, dar acum mult prea multi oameni isi exprima opiniile fara a mai tine cont unde se afla si pentru ce sunt acolo.
Sa presupunem ca a fost o strategie a dlui fizician pentru a-si introduce produsul: un aparat ce asigura vindecarea pe toate nivelele. Altminteri vorbitorul a dovedit abilitati de marketing, fluiditate verbala, coerenta.
Surprizele placute au venit de la medici si de la o doamna psiholog care au facut exact ceea ce era anuntat in program intr-un mod profesionist, deschis, apropiat. M-am bucurat sa aflu de la una dintre vorbitoare ca a infiintat o scoala pentru parinti spre a-i invata sa-si creasca si ingrijasca copiii. Tot domnia sa a povestit cum a aflat de la o fetita de 6 ani ca " portocalele nu se mananca, se bea".
Rog parintii care citesc aceasta postare sa-si educe copiii sa manance fructe. Sucul de portocale este sanatos, dar fibrele alimentare si informatia continuta in celule se pierd .

joi, 24 noiembrie 2011

23 noiembrie Congresul de Medicina Integrativa

La Otopeni, langa Bucuresti,  s-a desfasurat, in 23 noiembrie, Congresul de Medicina Integrativa. Printre participanti s-a numarat si Prof. John G. Ionescu, PhD . 
Pentru mine a fost o mare bucurie sa fiu in sala, alaturi de medici si psihologi interesati de tematica seminarului : "Terapii moleculare pentru incetinirea proceselor de imbatranire a pielii" cu atat mai mult cu cat tematica abordata de distinsul om de stiinta in deschiderea congresului "Nutritie anti-inflamatorie personalizata ca factor cheie pentru o terapie integrativa" imi completeaza cunoasterea.

Pentru conformitate cat si pentru cei interesati de subiect puteti accesa:
http://www.patmedin.ro/fisiere_download/congres/speakers/descriere%20activitate%20ionescu.pdf

Despre boala Hodkin si Conceptul de medicina integrativa a conferentiat  Prof Dr Volker Diehl
http://www.patmedin.ro/fisiere_download/congres/speakers/Professor%20doctor%20Volker%20Diehl.pdf

Si foarte important pentru noi psihologii din Romania , Marco Romeo, coordonatorul Societatii  Italiene de Pshihooncologie, a subliniat in discursul sau : importanta psihologului ca si partener de echipa cu medicul.  Medicina Integrativa ia in considerare sufletul si trateaza cauza bolii, nu efectul.

http://www.patmedin.ro/fisiere_download/congres/speakers/Marco%20Romeo.pdf




marți, 12 iulie 2011

Jocul cu cuvintele si efectul manipulator

Citind articolele referitoare la proaspetii absolventi de liceu am constatat ca ei sunt numiti "copii", "elevi"sau/si "tineri". Sa vorbesti despre un absolvent de liceu numindu-l "copil" este manipulativ si nu aduce beneficii persoanei, doar ne poate duce cu gandul ca respectivul nu are varsta mentala apropiata de varsta cronologica.
Desigur  ca nu putem fi toti  specialisti in psihologia varstelor si nici nu ar fi bine sa fim , nici de folos nu ar fi, dar toti oamenii de presa, jurnalistii, care folosesc apelativul "copil" referindu-se la un tanar o fac cu un anume scop.
Se pun ei in pielea tinerilor pe care numesc "copii" ? Isi amintesc cata frustrare produce  unui adolescent acest apelativ?
Ar fi suficient sa se gandeasca cum se simteau la 18 ani, cum vroiau sa fie priviti la 18-19 ani. Niciun tanar de 18-19 ani nu vrea sa fie privit  si tratat ca un copil. 
Copilul este copil doar pentru parintii lui si considerat ca atare, de catre multi parinti si bunici, inca mult timp dupa ce a trecut de varsta inocentei.
Copilul poate fi elev, adolescentul poate fi elev;  tanarul poate fi :elev, absolvent, student, etc.
Cand presa si societatea se refera la tinerii care au picat examenul de bacalaureat este firesc sa fie tratati ca tineri absolventi. Nu foloseste nimanui sa-i privim ca pe niste copii care au avut nesansa sa dea Examenul de maturitate in anul de gratie 2011. Desigur ca impactul emotional al apelativului "copil" in situatia esecului la bacalaureat este foarte puternic. Insa acest impact nu prea foloseste tinerilor. Poate mai de folos este esecul la bacalaureat pentru ca pe multi ii va trezi la realitate. Esecul este personal ca si reusita. Tanarul care a luat bacalaureatul s-a simtit fericit, a primit felicitarile familiei si prietenilor, s-a bucurat alaturi de cei dragi. A felicitat cineva echipa care l-a pregatit pentru aceasta reusita ? Ma indoiesc .

 Multumesc celor care au inspirat scrierea acestui articol si celor care au oferit feedback.

luni, 16 mai 2011

Iluzii

Adesea folosesc in terapie tehnica oglinzii. Cand clientul se priveste in oglinda  reuseste sa inteleaga ca dizarmonia din el se reflecta in apropiati (copii, parinti, parteneri de viata, colegi, vecini). Unii accepta cu greu ca ceea ce vad  si nu le  place  la ceilalti se intampla si in ei. 
Pornind de la aceasta idee ma aliniez si eu acelora care sustin ca lumea devine o oglinda perfecta a dizarmoniei noastre colective.
De multe ori avem  impresia ca tot ceea ce vedem, auzim ori citim despre ceva este o poveste aflata „in exterior”, care nu are nicio legatura directa cu viata noastra. 
Aceasta este iluzia!

Va invit sa reflectati la lipsa de armonie din viata voastra, din corpul vostru tinand cont de faptul ca orice alegeti sa faceti sau sa nu faceti se rasfrange nu doar asupra voastra.
Cautati mai adanc sensul proverbului  " Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face " . Cautati in voi, in sufletul vostru si in actiunile voastre.

Multumesc celor care au inspirat scrierea acestui articol si celor care au oferit feedback.

joi, 5 mai 2011

Lumea se va aranja singura daca Omul se reconstruieste pe sine (poveste preluata)

 Povestea ce o veti citi azi am primit-o de la prietena mea Renata . Asemeni ei, am citit-o dupa cateva zile de la primirea mesajului. Hotarasem sa-mi dedic aceasta zi, sa citesc, sa fiu atenta la mine si la nevoile mele.  Si am reusit in prima jumatate a zilei. Apoi am inceput sa deschid mesajele, ce asteptau cuminti sa fie deschise si citite. Nu incep intai cu cele de la prieteni pentru ca vreau sa le acord toata atentia mea. Asa se face ca tocmai mesajele de la prieteni le citesc rar .


 Acum va invit sa cititi povestea si cu siguranta veti intelege de ce am deschis mesajul abia azi.
Un copil si tatal sau calatoreau cu trenul.

Calatoria trebuia sa dureze circa o ora. Tatal se aseza comod si se puse sa citeasca o revista pentru a se distra. La un moment dat copilul il intrerupse, intrebându-l: "Tata ce este cladirea aceea?" Tatal se uita sa vada ceea ce i-a aratat copilul si raspunse : "Este o fabrica". incepu din nou sa citeasca când copilul il intreba din nou: "Tata când sosim?" Tatal i-a spus ca mai au inca de mers. A inceput din nou sa citeasca, dar o alta intrebare a copilului il intrerupse urmate apoi de alte si alte intrebari.

Tatal, disperat, cauta un mod pentru a-l face pe copil sa se distreze. Vazu in revista pe care o citea multe chipuri de oameni, o rupse in mai multe bucati si o dadu copilului invitându-l sa reconstruiasca aceste chipuri intocmai ca la un joc de puzzle, dupa care se aseza multumit pe scaunul sau convins ca copilul va fi ocupat pentru tot restul calatoriei. Nu apucase sa treaca multa vreme caci copilul exclama: "Am terminat!".

"Imposibil!" raspunse tatal. "Nu pot sa cred! Cum ai putut reconstrui imaginea atat de repede?" Imaginea era reconstruita perfect.

Copilul raspunse: "Nu m-am fixat asupra lumii (a oamenilor celor multi) caci pe cealalta parte a foii era figura unui (singur) om; AM RECONSTRUIT OMUL SI LUMEA S-A ARANJAT SINGURA!!!"

Lumea va fi aranjata numai când oamenii vor fi ei aranjati, vor fi loiali si onesti.
Lumea va fi aranjata atunci când fiecare om va fi capabil sa se revizuiasca in interiorul sau!
 Multumesc Renatei si drei Kya Lee

Sub masca obezitatii

Cum te simti tu cu tine? Ce-ti spune corpul tau ?
- Nu stiu, sunt grasa, foarte grasa, dar nu am fost mereu asa. Am fost o femeie de talie medie, niciodata manechin, nici chiar cand masurile mele erau 92-60-90.  Dar cred ca am intors spatele acestei probleme, m-am cufundat in munca si am satisfactii.

Iti sunt suficiente satisfactiile profesionale? Te simti implinita?
- Acum incep sa realizez ca odata implinita aceasta nevoie incep sa apara si alte nevoi. Cred ca acum vreau sa scot la iveala femeia din mine. Privesc inapoi si ma intreb de ce ani de zile nu am fost atenta la mine. Desigur ca am observat cresterea in greutate, doar aveam nevoie de haine mai largi. Acum  articulatiile striga dupa ajutor. Am fost la farmacie si am cumparat Artrostop, dar stiu ca pastilele singure nu ma ajuta.

Ai cerut ajutor? Crezi ca ai nevoie de ajutor specializat?
- Da, am nevoie si am discutat deja cu un nutritionist, dar cred ca e mai mult de atat. Sunt capabila sa urmez o dieta, pot sa slabesc, dar asta nu ma ajuta sa inteleg unde am fost pana acum . De ce nu am fost cu mine? De ce nu am fost atenta la mine.  Am mai fost la psiholog, la psihoterapeut, iar dupa fiecare sedinta mi se facea ingrozitor de frig si foame. Chiar langa cabinet, la iesire era o gogoserie-patiserie. Imi cumparam intotdeauna 2 placinte  sau  2 gogosi , in functie de care erau mai fierbinti. Insa intotdeauna 2.
Ieri vorbeam cu o prietena despre faptul ca nu se simte ok in prezenta barbatilor care-i plac si in timp ce o ascultam m-am vazut pe mine avand forma unui paralelipiped dreptunghic, iar deasupra capul mobil si vesel. Accentul a cazut pe muchii si pe unghiuri ( colturi). Niciodata nu m-am gandit la mine ca la un obiect contondent si nici nu mi-am imaginat ca pot fi atat de colturoasa in relatii.

Ce-ti spune asta?
-Nu stiu, ma gandesc ca poate de aceea sunt singura.

Iti doresti sa schimbi asta?
-Daca vreau sa am o relatie? Uffffff  Acum ca intrebi imi dau seama ca imi este greu sa raspund , dar pot sa-ti povestesc visul de azi noapte.
M-am visat dezbracata, imi adunam lucrurile urma sa merg la baie. In baie un barbat, parea sa fie cineva din trecutul meu. Am asteptat sa iasa, urmam eu . Barbatul s-a apropiat de mine, i-am spus a nu indraznesti si am pus dusul fierbinte pe el. S-a dus in pat , si-a pus plapuma pe cap si a adormit.




duminică, 1 mai 2011

Dialog despre fericire la Profesionistii

Cu speranta ca veti aprecia ceea ce veti auzi va invit sa-i urmariti pe Eugenia Voda in dialog cu preotul Petru Moga.




Vizionare placuta


Unde esti Victoria ?

...sunt la Acvariu , in Constanta; sunt singura si imi este frica.
- Cum ai ajuns acolo? Ce vezi ? Cine este cu tine ?
- Nu stiu cum am ajuns, dar sunt singura . Sunt intr-un tunel.
- Priveste in jur si spune-mi ce vezi. Cati ani ai ?
- Nu vad pe nimeni, nu este nimeni in jur si nu se aude nimic. Cred ca am 9 ani .
- Cum ai ajuns acolo? Trebuie sa te fi dus cineva acolo.
- In copilarie, ori de cate ori mergeam la mare, fratele bunicii paterne ma ducea in excursii Turul Litoralului, Adamclisi,  Delta, sa. Tot cu el mergeam la Acvariu. 
- Spui ca nu vezi oameni, atunci ce altceva vezi? Incearca sa te misti putin din acel loc si spune-mi ce vezi.
- Aici nu vad nimic, doar ziduri gri.
- Spuneai ca esti la Acvariu, cauta pestii  . Ii vezi?
- Da, dar nu sunt pesti este o broasca testoasa. Este mare si parca se indreapta spre mine.
- Vorbeste-mi despre broasca testoasa.
- Aaauu e un rechin cu sange la gura, broasca a disparut.
- Victoria, hai sa ne intoarcem la momentul mortii mamei tale. Unde a murit mama ta? Erai acolo?
- Da eram acolo, era 6 dimineata, sunasem deja la Salvare. Mama abia mai respira, buzele se cianozasera, faciesul era modificat, stiam ca se va sfarsi curand. Am imbratisat-o cu 2 minute inainte, m-am intors cu spatele la ea privind neputincioasa la medicamentele care se aflau pe masa. De fapt ma gandeam ca poate ar trebui sa aprind o lumanare, dar nu aveam curaj sa o fac. Ma gandeam ce va simti mama vazand ca eu aprind lumanarea. Acum pare ca a durat suficient de mult timp, in realitate nu a fost asa. Am auzit o bufnitura si m-am intors. Mama cazuse pe perne, avea ochii deschisi si un fir subtire de sangea se prelingea din coltul gurii.

Rechinul avea sange la gura!

duminică, 13 martie 2011

La Manastirea Radu Voda

M-am nascut in Bucuresti, unde vietuiesc de mai bine de jumatate de secol. Asemeni multora caut si eu departe ceea ce este in imediata apropiere. Nu regret ca am vizitat de mai multe ori manastirile din Moldova si Bucovina. Nu regret ca am vizitat frumoasele manastiri din Maramures si din Oltenia, din Arges si Tulcea. Oricand m-as intoarce cu mare drag la Barsana sau la Rameti. Stau acum si ma intreb daca m-as mai incumeta sa refac traseul catre Sihla, despre care am scris deja (vezi postarea  Experiente spirituale  din 27 ian , 2011). Probabil ca da.
In aceste zile m-a cuprins un mare dor sa merg la Cozia, timpul nu mi-a permis asa ca am decis sa merg la Manastirea Radu Voda, la 15-20 de minute de locuinta  mea, mergand pe jos. 
Mi-am programat inca de vineri acest moment. Am pornit-o pe jos impreuna cu o prietena. Era multa lume in curtea manastirii, slujba se terminase . Nu stiam nimic despre Sfantul Nectarie.  Am inchis telefoanele si am intrat. De fapt ne-am aliniat la o coada . Pe partea dreapta se intra, pe stanga ieseau cei ce se inchinasera. Avansand am realizat ca ma indreptam spre racla  Sf Nectarie.  Ajung la racla, ma inchin,spun o scurta rugaciune si ma indrept catre preotul calugar ce miruia langa racla. Se oprise din miruit pentru ca era necesar sa umple vasul. Am privit ca pe o minune aceasta umplere cu mir a vasului. Preotul m-a privit , a zambit si m-a binecuvantat. Acel moment este unic si minunat pentru mine. Stiam ca golul se poate umple.  Pentru cei ce,  asemeni mie pana azi , nu stiu despre Sf Nectarie el este cunoscut ca  vindecatorul de cancer.
Am simtit nevoia sa va impartasesc aceasta traire si bucurie .

marți, 8 februarie 2011

Sa cunoastem samanismul

 La ce ne foloseste?
Informandu-ne asupra a ceea ce este cu adevarat samanismul vom accepta , in viitor, cu curaj tehnicile de vindecare samanice . 
Cel ce nu cunoaste poate fi usor intors de la o terapie de vindecare . Cred ca au trecut vremurile cand se considera ca ceea ce nu cunoastem nu exista. 
Va propun spre lecturare cateva carti si doi autori. Cartile lui Alberto Villoldo le-am citit si vi le recomand cu caldura. Veti descoperi ca practica medicinii energetice amerindiene nu se deprinde in cursuri de weekend si oricat am fi de grabiti, curiosi sau doritori nimeni nu poate deveni saman peste noapte, ci in cativa ani. Ani de lucru tu cu tine, ani de practica, de vindecare si transformare a propriei persoane.
Cartea profesorului Ion Manzat nu am citit-o, am avut insa bucuria si onoarea sa-i fiu studenta. Explicatiile domniei sale mi-au facilitat intelegerea starilor holotropice  si a cartilor ce urma sa le citesc . Starile holotropice ofera posibilitatea trairii experientiale la dimensiunile spirituale ale existentei , inclusiv accesul direct  la arhetipuri.  
Psihologul CG Jung a reinviat ideea arhetipurilor si le-a introdus in psihologia moderna abisala sub forma unor principii psihologice, scheme primordiale care organizeaza psihicul( Jung, 1959)
Alberto Villoldo ne introduce in lumea samanilor incasi si ne aduce sinteza a 5000 de ani de practica  a medicinii energetice. Arhetipurile  sunt prezente in practica samanica, dar difera de la  o cultura la alta.
Lecturarea  cartilor  deschide in fata noastra o multitudine de posibilitati si o fascinanta calatorie .

Psihologia transei şamanice autor Ion Manzat

Prezentarea cărţii

        Visul şamanic dovedeşte setea de transcendere, care se dezvoltă ca o trăsătură de personalitate. Cercetătorii au relevat că şamanii sunt inteligenţi, câteodată şireţi, având o mare tărie de caracter.
        Şamanul este înzestrat cu capacităţi paranormale, cu o conştiinţă intuitivă remarcabilă. Posedând puterea supranormală a telepatiei, a clarviziunii şi claraudiţiei, el este un psiholog în cel mai înalt grad, cu o putere psihică şi un dinamism sinergetic de invidiat.
        Şamanul, prin atingerea acestui echilibru psihic, prin dominarea parametrilor senzoriali, prin trăirea într-un timp cosmic, în armonie cu energiile cosmice superioare, se pare că a depăşit limitele umanului convenţional.
        Şamanul practică empiric parapsihologia. Fără a avea o pregătire academică, şamanul se dovedeşte a fi un performant în psihologia paranormalului.
        Precogniţia este una din prerogativele sale.
        Ne exprimăm speranţa ca această carte, ca o primă încercare în psihologia românească, îi va interesa şi pe psihologi, medici, filozofi şi sociologi.

Şaman, vindecător, înţelept  Cum să te vindeci şi cum să îi vindeci pe ceilalţi folosind medicina energetică a amerindienilor - autor Alberto Villoldo

 Prezentarea cărţii

        Alberto Villoldo, antropolog cu studii medicale, a studiat tehnicile şamanice de vindecare, împreună cu urmaşii vechilor incaşi, timp de mai mult de douăzeci de ani.
        În această carte, el explică faptul că punctul central în vindecarea şamanică este conceptul de Câmp Energetic de Lumină, care ne învăluie corpurile fizice.
        Alberto Villoldo ne învaţă să descoperim şi să lucrăm asupra imprimărilor pe care boala le lasă în acest câmp şi, în acest mod, să ne vindecăm pe noi înşine şi să-i vindecăm pe alţii, dar şi să prevenim îmbolnăvirea.

Să refacem trecutul şi să vindecăm viitorul, prin recuperarea sufletului - autor Alberto Villoldo

Prezentarea cărţii

        Psihologul şi antropologul Alberto Villoldo explică practicile de vindecare ce pot fi folosite în afara timpului şi spaţiului.
        El ne arată cum putem intra acum în dimensiunea de dincolo de timp, pentru a vindeca evenimente care s-au întâmplat în trecut, ca şi modul în care ne putem corecta cursul propriului destin.
        Dr. Villoldo discută modalităţile prin care, folosind intenţia, ne putem vindeca pe noi înşine şi pe cei dragi nouă, prin practici folosite de şamanii din continentele americane.
        Şamanii din vechime numeau acest proces călătorie.
        În această carte, veţi descoperi că aveţi un suflet compus din patru spaţii, în acelaşi mod în care inima voastră are patru spaţii.
        În primul spaţiu, depozităm amintirea unei traume care ne-a deturnat de la destinul nostru.
        În al doilea, ne păstrăm credinţele limitatoare şi contractele sufletului, pe care le-am făcut în momentul pierderii pe care am suferit-o.
        În al treilea spaţiu, ne recuperăm Graţia Divină şi încrederea care ne vor aduce, din nou, întregimea.
        În cel de-al patrulea spaţiu, ne amintim chemarea şi misiunea ce reprezintă destinul     nostru în             această          viaţă.
        Dr. Villoldo ne conduce de-a lungul drumului parcurs de Parsifal în căutarea sfântului Graal, pentru a ilustra călătoria eroului, făcută cu scopul de a-şi recupera sufletul pierdut şi de a-şi găsi destinul.
        Practicile de recuperare ale sufletului şi destinului sunt descrise cu detalii bogate şi convingătoare şi ne arată cum putem deveni propriul nostru şaman şi cum putem realiza, în câteva sesiuni de călătorie, ceea ce într-un context psihoterapeutic s-ar face în ani de zile.
        Cartea explică faptul că timpul este ca un râu care curge leneş spre mare, pe suprafaţa căruia cei mai mulţi se mulţumesc să plutească în derivă - dar că profund, în adâncurile lui, există un curent care ne duce înapoi către sursa timpului - si înainte, către infinit.
        Cartea descrie cum bătrânii înţelepţi, cunoscuţi sub numele de Laika, au învăţat să navigheze pe aceşti curenţi ai timpului - pe liniile de timp -şi ne învaţă cum să le găsim şi să călătorim de-a lungul propriilor noastre linii de timp, către destinul personal.

Cele patru introspecţii - autor Alberto Villoldo

Prezentarea cărţii

        În această carte sunt incluse învăţăturile pline de înţelepciune, care au fost protejate de către societăţile secrete ale Protectorilor Pământului şi vracilor din continentele americane.
        Cele patru introspecţii afirmă că tot ceea ce înseamnă creaţie - oamenii, balenele si chiar stelele - este făcut din Lumină, materializată prin puterea intenţiei.
        Protectorii Pământului au folosit introspecţiile pentru a vindeca boli, pentru a elimina suferinţe spirituale şi chiar şi pentru a construi trupuri noi, care îmbătrânesc şi se vindecă            diferit.
        Prima introspecţie ne învaţă cum să ne debarasăm de rănile emoţionale din trecut, în acelaşi mod în care şarpele se leapădă de piele - dintr-o dată. Ea ne învaţă că noi nu ne identificăm cu povestea noastră sau cu tot ce am trăit în trecut, ci suntem eroul propriei vieţi.
        A doua introspecţie ne arată cum să trecem dincolo de frică şi mânie, pentru a putea trăi şi acţiona prin Graţie Divină.
        A treia introspecţie ne arată cum să păşim în afara timpului şi să intrăm în infinit, pentru a repara lucrurile, înainte ca ele să se întâmple - şi astfel să vindecăm destinul.
        Iar a patra introspecţie ne arată, în detaliu, cum să visăm lumea întru fiinţare, trezindu-ne din transa impusă de cultura noastră si de educaţia pe care am primit-o, pentru a crea bucurie, abundenţă şi scop în propria viaţă.
        Această carte dezvăluie vechile tehnologii pe care le putem aplica pentru ca să devenim fiinţe de Lumină, care au capacitatea de a percepe, la un nivel mult mai înalt, energia şi vibraţia din care este construit universul fizic.


  Textul prezentării cărţilor aparţine editurilor.


Nu doar medicamentele au efecte adverse, ci si cuvintele si atitudinea

Azi va propun o scurta poveste a unei femei ce o cunosc de multi ani. Am multe amintiri legate de ea , predomina aceea a mamei hranitoare si iubitoare de copii si  animale. Nu a neglijat pe nimeni din jurul ei cu exceptia propriei persoane.
A nascut 2 copii, primul nascut , un baiat, a trait doar cateva ceasuri. Al doilea, o zvarluga de fata, este azi la randul ei mama a doi copii.  A repetat modelul mamei ei si a adus pe lume intai un baiat, iar 5 ani mai tarziu o fata. Slava Domnului copiii traiesc si sunt sanatosi.
Revin la eroina povestii mele, o femeie muncitoare, plina de iubire pentru ceilalti. Si-a iubit si respectat sotul, familia de apartenenta si cea nou constituita.
Iubirea de sine??????????? 
Ce-o fi aceea? 
Apartine unei generatii care a deprins din frageda pruncie respectul pentru Stalpul casei- barbatul , fie el tata, sot, socru, ginere.
Nu a cerut nimic pentru ea, niciodata. Rareori si-a infruntat sotul . Orele de masa , stabilite de sot, au fost respectate cu sfintenie o viata.  
A fost  mereu la dispozitia si in serviciul familiei. Refularea propriilor nevoi, neiubirea de sine au iesit insa la iveala in mod dramatic.
Azi are 75 de ani si sufera de diverse afectiuni cronice, unele chiar severe cum este mielomul multiplu.
In februarie 2010 au inceput durerile si cautarile medicamentului care sa inlature durerea.  Dar aproape toate medicamentele au reactii adverse. Sotul si-a asumat rolul de supervizor al medicatiei prescrisa de medici, astfel incat fiecare prospect este analizat atent si apoi se ia decizia: Medicamentul asta te omoara daca il iei ! ( MESAJ SUBLIMINAL DE INTARIREA EFECTULUI DISTRUCTIV)
Si se procedeaza ca-n anecdota, ce-mi permit sa o redau:
" Doi prieteni se intalnesc pe strada
- Te-am vazut ieri iesind din farmacie si m-am mirat vazand ca arunci la cos niste medicamente.
- A.. da. Am fost la medic si mi-a recomandat ceva medicamente.
- Pai esti bolnav?
- Nu, dar si medicul trebuie sa traiasca.
- Si atunci de ce ai cumparat medicamentele?
- Pentru ca si farmacistul trebuie sa traiasca.
- Si atunci de ce le-ai aruncat ?
-Pentru ca si eu trebuie sa traiesc!"
Da, ati inteles ca si in cazul eroinei mele unele dintre medicamente au luat calea cosului de gunoi. De ce? Din pricina reactiilor adverse mentionate in prospect.  Atat pacienta, cat si sotul ei cauta medicamentul care sa vindece, de fapt sa suprime durerea, daca aceasta nu se intampla in 2-3 zile se apreciaza ca este inutil sa-l mai ia ca nu e bun.
Medicatia prescrisa de medicul psihiatru este inca motiv de amuzament : "pe mine ma ard picioarele si ei ma trateaza de cap, ce eu sunt cu capul ? " Vicky, adica eu, si fiica-mea sa se trateze la psihiatru ca ele m-au dus acolo.
Mielomul multiplu se trateaza in clinica de hematologie, fiind o forma de cancer de maduva osoasa.  Depresia si anxietatea pacientei au fost motive temeinice de recomandare si indrumare catre specialistul psihiatru. Medicul hematolog curant, a facut recomandarile ce se impun, dar pacienta prinsa in suferinta ei continua sa caute medicul si medicamentul ce vor suprima durerea prin metode chimice si daca se poate in 3-7 zile, cam cum  si cat actioneaza un antibiotic intr-o amigdalita.
Dorinta ei exprimata verbal, ca si motivatie a vindecarii : "sa fiu si eu pe picioare, sa fac mancare ca femeile".
Realitatea : sta in pat 90 % din timp, i se aduce mancarea la pat de catre sot, care de altfel nici nu-i permite sa circule prea mult prin casa pentru ca va avea dureri. (MESAJ SUBLIMINAL : ANTICIPAREA DURERII SI EFECT DE  INTARIRE).
De aprovizionare, prepararea alimentelor, menaj, cumpararea medicamentelor si insotirea la medic se ocupa fiica si familia ei.

Cand durerile devin insuportabile sotul ii maseaza picioarele. Va amintiti? Spuneam la inceput ca a stat o viata in picioare si la dispozitia sotului, iata cum refulatul este adus la suprafata.

In paralel cu cautarea medicamentului minune, care arata limpede ca se agata de viata si isi doreste sa traiasca, pe un alt plan se mai petrece un fenomen si anume limitarea dreptului la viata pe considerentul varstei inaintate: " noi suntem batrani si trebuie sa murim"-spune sotul ; "eeei, sunt batrana si nu ma mai fac bine" spune eroina povestii.
Daca privesc lucrurile din perspectiva doctorului Ruediger Dahle, expus in cartea Boala ca sansa ,va pot spune ca modificarile degetelor de la picioare- in forma de gheare- arata limpede ca pacienta se agata de viata.  Ce o tine in pat, cu picioarele ghemuite sub ea? 
Frica de a merge mai departe, frica de viitor ce nu-l poate accepta fara sotul ei " batran si bolnav".
Aceeasi frica il stapaneste si pe sot, care nu vrea sa supravietuiasca sotiei si pregateste meticulos terenul " noi trebuie sa murim, oamenii mor si prin inanitie!" Orele de masa (9, 14 si 18 ) si portiile sunt stabilite de sot.
Pentru mine este o poveste trista, eroii sunt rudele mele. O ofer cu speranta ca cineva va invata din aceasta poveste.
Zbuciumul interior al celor doi, atasamentul pentru celalalt ii tin suspendati intre viata si moarte. Sunt vii amandoi, dar refuza viata, refuza plecarea. Au trait 55 de ani impreuna si impreuna vor sa plece. Din punctul meu de vedere o atitudine gresita generata de frica si de atasament.  Durerea este un simptom, care mobilizeaza pacientul. Mobilizarea ce s-a produs in cazul matusii mele a scos la iveala afectiuni severe, ascunse. Mielomul este acum in faza smollding si cred ca trebuie sa fim recunoscatori simptomului. Cum a debutat? cu parestezii la nivelul gambei, gleznei si talpii, predominant la piciorul drept. Simbolistic vorbind acestea sugereaza o atitudine gresita fata de tata, sot, barbatul de referinta, dar si fata de viitor.
Vindecarea simptomului  ar putea veni din intelegerea si schimbarea atitudinii fata de sine si fata de sot.

vineri, 4 februarie 2011

Iesirea din propria poveste

"Fiecare poveste e o profetie care se implineste de la sine" - Alberto Villoldo .

Multi dintre noi ne lasam prinsi in propria poveste. Cu cat vrem sa iesim, cu atat ne insurubam mai adanc. Tot mai multi oameni au avut acces la informatii si au aflat ca nimic din ceea ce ni se intampla nu este intamplator. Au aflat de asemeni ca pot face alegeri si ca de multe ori alegem fara a constientiza ca renuntand la ceva am ales. Renuntarea este o alegere ce trebuie sa ne-o asumam.
Atunci cand afirmam : mie nu-mi trebuie, eu nu am nevoie- ne rescriem povestea si in felul acesta ne limitam posibilitatile de a face alegeri. Posibilitatile ar trebui sa fie multiple, eliminand din ele , singuri ne ingradim.
Este important sa stim ce ne dorim si sa facem afirmatii pozitive si clare. 
Cand ne contractam, desi intentia este de a merge inainte construim blocaje fizice. 
Daca , intentiei noastre de a merge inainte , adaugam argumente de genul : acum nu am banii necesari; nu sunt suficient pregatit; nu sunt destul de sanatos; nu sunt destul de tanar, sa; adaugam blocaje emotionale. 
Dupa ce ne-am ingradit fizic si emotional este greu de crezut ca vom reusi sa ne implinim visele. Cand alegem sa ne vedem de viata noastra  in mod egocentric o vreme ne vom simti bine deoarece a fost alegerea noastra. Cu timpul insa vom simti ca ceea ce la inceput ne facea placere acum nu prea ne mai place. Prietenii sunt tot mai putini, da, dar sunt cei mai buni ( pe principiul , limitativ, putini si buni) , ar cand nu sunt disponibili pentru noi si nevoile noastre se pierd si acestia. 
Ce s-a intamplat cu lumea asta? Totul s-a schimbat in rau !
Nu. Simti asta pentru ca tu te-ai instrainat si te-ai inchis in lumea ta, intr-o lume ce tu ai creat-o. Tu  te-ai rupt de oameni. Ai vrut  si ai creat o lume individualista si egocentrica! Este povestea ta.
Cum iesi din ea?
Practicand NONJUDECAREA,  NONSUFERINTA, NONATASAMENTUL, CAUTAND FRUMUSETEA in tot ce te inconjoara.
Cum sa cautam frumusetea intr-un oras murdar? Il vedem murdar pentru ca asta cautam. 
De ce sa iti propui sa vezi lucrurile negative, lasa asta pentru Stirile de la ora 5. Media este manipulativa, nu uita asta!
De ce sa vezi lipsurile, ai nevoie de ele? Este preferabil sa apreciezi bogatia sufleteasca, frumusetea zambetului, perfectiunea naturii.
Cu siguranta iti doresti sa fii vazut/a ca fiind o persoana frumoasa, plina de calitati. Se va intampla insa sa atragi oameni asemeni tie care vor cauta in tine nu frumusetea ci defectele. 
Ex . O doamna in varsta, poarta o discutie cu una dintre cele 4 nepoate : 
"Toate sunteti realizate! Aveti : familii, case, masini, profesie, copii frumosi, sanatosi si destepti, dar dintre toate Mioara este cel mai bine!"  .  Prin "cel mai bine "matusa sublinia puterea financiara a celei numite.  Interlocutoarea  a raspuns prompt:
" si la ce-i foloseste, ca uite ce grasa e" .

NONJUDECAREA presupune sa nu aderam automat la opiniile celorlalti despre o anume situatie . Necesita transcenderea credintelor limitate, a regulilor definite de cultura noastra, de traditii. Judecam lucrurile, faptele pe baza a ceea ce am invatat, am auzit, ori ni s-a spus. Este de dorit sa ne eliberam practicile noastre de a judeca, eticheta, cataloga lumea si situatiile in functie  opinia publica, de presupuneri , de credinte automate. Nu va lasati convinsi de imaginile mass-media, de clipurile publicitare, de ofertele promotionale care au ajuns mai convingatoare decat realitatea.
De cate ori vi s-a intamplat sa megeti la cumparaturi cu o lista pe care abia la casa ati realizat ca nu ati respectat-o. Cu siguranta trecand pe langa produse intens mediatizate ati intins mana, le-ati aruncat in cos fara sa stati prea mult pe ganduri. Sau cel mult ati gandit " wow e la oferta, fac o reducere ". Sau poate ca nu v-ati infrant curiozitatea.
Scopul publicitatii este sa  vanda ! Scopul dumneavoastra este sa risipiti?
Si pentru ca tot suntem la vanzari va mai spun ca frica de boala vinde medicamente. Si vinde bine si scump.
 Va doriti sa fiti sanatosi ?  In acest caz vorbiti despre ceea ce va doriti, nu despre ceea ce nu doriti.

NONSUFERINTA presupune  sa nu scriem , sa nu cream povesti despre suferinta noastra . Suferinta nu este necesara cu toate ca ea este  o conditie umana universala.  Acceptati suferinta si experientele legate de suferinta , dar nu o amplificati prin povestile  dramatice pe care le rostiti ori de cate ori simtiti durere sau aveti cui va plange. 
Aici pot sa va recomand lecturarea cartii Boala ca sansa .Cum sa descifram mesajul ascuns al bolii aparuta la Editura Trei in colectia Psihologie practica, autor Ruediger Dahlke.

NONATASAMENTUL ne cere sa ne eliberam de rolurile si de povestile noastre, dar si de acea parte din noi care se identifica cu drama . Etichetele pe care ni le pun ceilalti sau ni le punem singuri ajung sa ne creeze probleme atunci cand le lasam sa ne defineasca viata, sa ne dicteze atitudini, comportamente.
Eu sunt psiholog, dar este doar o parte din ceea ce sunt ; profesia nu-mi conduce viata , relatiile, actiunile. Prietenii cand ma vad imi pun imediat eticheta de psiholog ." Lasa tu gandirea ta cu capul tau de psiholog" mi s-a spus de curand . In scurt timp aveam sa aflu si sa inteleg ca persoana care imi facuse recomandarea este in conflict cu profesia de psiholog. Avusese o experienta ce nu o condusese la ceea ce dorea sau credea ca-si doreste.
Nu am intrat in rolul oferit pe tava si nu m-am lasat definita de credintele ei.
O prietena, care timp de 32 de ani a fost insotitor de bord, mi-a marturisit cu incantare :
 "Faptul ca am fost in multe locuri frumoase, dar de fiecare data, pentru perioade scurte si foarte scurte nu mi-a  permis sa ma atasez de ceva. Eu am fost mai mult in nori si ce frumos se vede de acolo de sus! Am survolat oceane, mari, munti, case, piscine. Totul era frumos".

Viata poate fi frumoasa daca o lasati sa fie frumoasa si v-o construiti asa cum vreti voi sa fie .

Cititi cu atentie am scris CUM VRETI VOI.
Am facut aceasta precizare pentru ca experienta m-a invatat ca oamenii stiu mai bine CE NU VOR si au o mare capacitate de a imita, dar si de a-si dori ce are altul. Ori sa doresti ce crezi ca are altul te poate duce unde nici nu banuiesti si nici nu ai vrea  sa fii .




joi, 3 februarie 2011

Generatia EU vs Generatia NOI

Perioada ce o traversam corespunde declinului Generatiei EU . Depinde de fiecare cum va intelege sa faca trecerea catre Generatia NOI si cand.
Egocentrismul si individualismul au avut beneficiile lor, dar si minusurile lor.  Inca o Generatie EU ar fi prea mult; oamenilor le-ar fi imposibil sa mentina lucrurile sub control. Este suficient sa privim in jur cu ochii larg deschisi si sa vedem ce se intampla acum. Evenimentele exterioare noua ne constrang si ne obliga la schimbare. Acceptand schimbarea ne va fi mai usor. Impotrivindu-ne  ne va fi  greu, foarte greu.
Este timpul pentru NOI!
Cum simtiti aceasta?  Ce simtiti afirmand "este timpul pentru NOI" ?
Citeam in prefata unei carti un indemn " Cine vrea sa mearga repede sa mearga singur. Cine vrea sa mearga departe sa mearga in grup".
Cu siguranta oamenii vor sa mearga mai departe.




exercitiu de autocunoastere si acceptare


Textul de mai jos este preluat, l-am primit pe mail de la o prietena ;el aduce in atentia noastra un mod de gandire diferit de cel occidental. Vi-l ofer cu cateva indicii :

-Cand cititi priviti cu un ochi pe text si cu celalalt in interiorul vostru, apoi in jurul vostru. Le puteti citi pe rand oprindu-va cat timp aveti nevoie asupra fiecareia dintre cele 4 legi.

-Este un exercitiu de autocunoastere, de intelegere si acceptare a ceea ce traim.

-Puteti reveni asupra lor si implicit in propria analiza ori de cate ori simtiti nevoia.Spor la treaba!

4 Legi ale spiritualitatii… in India

- prima lege zice: “Persoanele pe care le intalnesti sunt  persoanele potrivite”. Cu alte cuvinte, nimeni nu intra in viata noastra din intamplare; toate persoanele cu care interactionam se afla alaturi de noi cu un motiv, acela de a ne ajuta sa invatam lectiile de viata care apar si sa continuam drumul personal;

- a doua lege zice: “Ceea ce ni se intampla este singurul lucru care ni se putea intampla”. Nimic, absolut nimic din ceea ce se produce in viata noastra nu ar fi putut sa se intample in alt mod (nici macar detaliul cel mai nesemnificativ)… Nu exista: “daca as fi facut cutare lucru….s-ar fi produs alt cutare lucru….” NU. Toate si fiecare in parte dintre situatiile care se produc sunt perfecte, cu toate ca mintea si egoul nostru nu le accepta …

- a treia lege zice: “Orice moment in care se incepe este momentul corect”. Totul incepe in momentul potrivit, nici inainte, nici dupa; cand suntem pregatiti pentru ca ceva nou sa apara in viata noastra, exact atunci apare (incepe);

- a patra lege zice: “Cand ceva se termina, se termina”. Daca ceva a luat sfarsit in viata noastra, este pentru propria noastra evolutie, deci cel mai bine este sa inchizi capitolul si sa mergi inainte imbogatit cu acea experienta.

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Timpul prezent sau psihologia trezirii

De ani buni editura FOR YOU incearca sa ne familiarizeze cu ceea ce va sa vina. De ani buni editura elena francisc publishing ne ofera carti ce au darul vindecarii si intelegerii naturii umane . Psihologia occidentala, asa cum o cunoastem, psihoterapia ne explica fenomenele, doar ca intelegerea lor nu asigura si vindecarea . Fie ca vrem fie ca nu , este  timpul sa integram spiritualitatea in psihologie, pentru ca omul nu a fost niciodata separat de spirit .
In acest sens imi permit sa va recomand cateva carti  :
Eric Pearl, Reconectarea  ;Greg Braden , Timpul fractal ; Greg Braden, Efectul Isaia-  editate de Editura for you; 
 John Welwood, Psihologia trezirii - Budismul, psihoterapia şi calea transformării personale şi spirituale ;   Ken Wilber  ,Fără graniţe - Abordări orientale şi occidentale ale dezvoltării personale ; Stanislav Grof ,  Psihologia viitorului -Lectii din cercetarile moderne asupra constiintei, publicate la Editura Elena Francisc Publishing.
Ionel Mohîrţă, Calea sufletului- o incursiune in realitatea profunda, editura PSYCHE.
 Recomand  cu caldura articolele dnei Camelia Patrascanu ce pot fi citite pe Astro-Life-astrologie pusa in slujba vietii, http://www.horoscoptv.ro/blog.

Multumesc doamnelor   Monica Visan, Elena Francisc, Camelia Patrascanu, trei femei minunate , pentru efortul lor si pentru daruirea lor.



La trei zile de la publicarea acestei postari este necesar sa va invit sa cititi comentariul postat de dna dr Dana Iesan, el completeaza maiestrit  articolul de mai sus.
Multumesc Dana.

luni, 3 ianuarie 2011

Primiti cu Sorcova ?

Va mai amintiti obiceiul de a sorcovi in prima zi a anului? Cei care vin cu Sorcova fac , cu bucurie, cantec si zambet,  urari gazdelor Tot cu zambet si suflet deschis ar trebui primite urarile. Multumirile trebuiesc si ele insotite de zambet si recompensa pentru osteneala uratorilor
Cand eram copil, ii sorcoveam pe parinti, unchi si matusi , vecini. 
  Imi placea sa-l sorcovesc pe tata , care imi dadea sume mai mari 100-200 ( 10-20 lei azi) spre deosebire de ceilalti care imi dadeau cate 5-10 lei, dar cel mai mult imi placea felul tatii de a oferi.
 Tata imi dadea intotdeauna cu bucurie bani, fata i se lumina si mi spunea :" uite ce-ti da tie tata, e bine? " Intotdeauna imi dadea mai mult decat ma asteptam, iar cand avea mai putini mi-i dadea pe toti cu tristete ca " n-am tata, atata am". Pe altii insa ii vedeam cum se scotocesc prin buzunare, sa vedem daca am...  
Nu am stiut ca putea fi un joc, al lor, pentru a prelungi suspansul . Nu am banuit ca poate nu aveau. L-am simtit ca fiind neplacut pentru ei si ca de fapt nu se desparteau de acei banuti cu usurinta. Cei mai multi se codeau sa-mi rasplateasca urarea.  Acest fapt m-a impiedicat sa mai sorcovesc cu placere si eram mereu impinsa de la spate.
Tata a fost un generos cat a trait. Intotdeauna a daruit cu inima deschisa, cu bucurie, iar fata i se lumina atunci cand observa bucuria pe chipul celuilalt.

Mi-am amintit de copilarie de sensul urarilor , de sorcova si pe 1 ianuarie am adunat ramurele de brad si am improvizat o sorcova.
Atunci am auzit din nou "aoleu, fara bani e criza."  Nu i-am luat in seama si am inceput sa-i sorcovesc cu elan si bucurie, cantand tot mai tare. M-au pupat si mi-au multumit pentru urari. Veselia mea, efectul urarii cantate a adus o noua energie pozitiva grupului. Totusi o persoana a refuzat : "pe mine nu ma sorcovesti "si pentru mai multa siguranta s-a mutat pe un alt scaun, marind distanta dintre noi. Nu am sorcovit-o.
Am reflectat la intelepciunea populara si la efectele benefice ale unei urari vesele, cantate, la coloritul viu al sorcovelor.
Daca nu v-a sorcovit nimeni va rog sa primiti sorcova mea . Nu abandonati acest obicei vesel aducator al unui mesaj de prosperitate fizica, de tinerete, de rezistenta. Primiti-ma in casele voastre  ca vin cu Sorcova sa va urez
    Sorcova vesela,
    Sa traiti, sa-mbatriniti,
    Ca un mar, ca un par,
    Ca un fir de trandafir,
    Tare ca piatra,
    Iute ca sageata,
    Tare ca fierul,
    Iute ca otelul,
    Cite cuie sint pe casa,
    Atitia galbeni pe masa,
    Cite frunze de stejar,
    Atiti bani in buzunar.
    Bate vintul pe din fata
    Umple casa de dulceata.
    Bate vintul pe din dos
    Umple casa de miros
    Sa traiti!
    La multi ani!
    Sa ne dati si noua bani!





duminică, 2 ianuarie 2011

dupa revelion

In seara zilei de 31 decembrie ora 20,30 plecam la Revelion. Un revelion acasa intre prieteni, cu prieteni de o viata. Petrecusem si Craciunul impreuna, poate prima oara in viata. Ne-am simtit bine si am dorit sa repetam experienta. Nimeni nu banuia ca vom ramane in aceeasi formatie pana duminica la ora 15. Am ras mult si cu pofta, am povestit; am mancat si am baut cu moderatie. Nimeni nu s-a plans de vreun disconfort. Nu am dansat, dar muzica ne-a acompaniat.
Fiecare se pregatise pentru noaptea cea mare, frumosi, eleganti, parfumati, voiosi ne-am aruncat cu elan in noul an. 
Pe 1 ianuarie la ora 6 deja dormeam. Am dormit putin, cu toate acestea eram proaspeti si dornici sa petrecem timp impreuna.  Nu ma pot lauda ca m-am trezit prima, dar deja la 9.30 imi beam cafeaua. Mirosul cafelei avea sa-i aduca si pe ceilalti la bucatarie.  Cafea proaspata - i-am imbiat eu.
Daca de revelion toti eram eleganti, ziua de 1 am petrecut-o in pijamale. 
Abia pe 2 ianuarie, unul dintre prieteni avea sa marturiseasca :"faptul ca am ramas  in pijamale a fost pentru mine cel mai relaxant lucru si va apreciez pe toti pentru asta". 
Atmosfera calda s-a mentinut pana dupa miezul noptii cand unul cate unul ne-am retras la culcare. La ora 2 am stins lumina si m-am bagat in pat. 
Pe 2 ianuarie la ora 9 cele doua bai erau deja ocupate, semn ca altii se trezisera inaintea mea. Am mers in bucatarie, nu era cafea asa ca am decis sa fac pentru toti. Si am facut. Doar ca mi-am pus intr-o ceasca mare.
Mi-am luat cafeaua si am parasit bucataria. Am baut-o in tihna cu gandurile mele. Dintr-o data aud galagie si merg in graba sa vad ce s-a intamplat. 
Gazda exclamase : cine a facut atat de putina cafea?
-Eu am facut,  dar mai putem face -am spus.  Si am actionat imediat in acest sens. Pana ce au baut prima ceasca  era gata si al doilea rand de cafea
In sinea mea m-am intrebat: ce se petrece? Foarte curand aveam sa aflu ca pentru prietenii mei sarbatoarea se terminase. Niciunul nu mai avea puterea sa aprecieze prezentul, treptat fiecare a inceput sa se planga de ceea ce  il asteapta .
- De ce nu ne putem bucura de clipa prezenta, de atmosfera deosebit de calda ce ne-a tinut atatea ore impreuna?- am indraznit eu.
-Pentru ca tu nu stii ce ma asteapta pe mine saptamana asta! De maine pentru mine incepe greul!
- Ce va intreb eu este: de ce nu ramanem la clipa de azi? De ce aducem greul de maine aici si acum in loc sa profitam de ce avem azi? Eu va propun sa apreciem clipa prezenta si sa ne bucuram de ce avem.
- Tu nu stii, voi psihologii vorbiti din carti!
- Asta crezi? Si cele 40 de ore petrecute impreuna au fost tot din carti? Eu cred ca a fost realitate. Si tot realitate a fost si cafeaua calda si prospata din aceasta dimineata. Insuficienta pentru toti, din casa dar suficienta pentru cei ce se trezisera.
Ne-am fi  putut desparti inca de ieri, dar ceva ne-a tinut impreuna.  Oare de ce s-a prelungit ? 
Voi chiar sunteti convinsi ca totul este din cartile de psihologie lipsite de aplicabilitate si de sens? 
Eu nu am de gand sa discut  acum despre un domeniu mult prea vast; va rog doar sa nu aduceti in prezent viitorul ce-l proiectati a fi unul greu , apasator. 
Anticiparile negative nu-si au locul aici si acum. Si aduc aici argumentul cafelei , care avea sa satisfaca pe toata lumea prezenta in bucatarie chiar daca initial parea ca nu va ajunge pentru toti ( inclusiv cei care inca dormeau).
 
Urez cititorilor mei :In  2011 sa aveti parte de sanatate, iubire impartasita, echilibru, sansa, cunoastere si intelegere, bani. La multi ani  !