sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Timpul prezent sau psihologia trezirii

De ani buni editura FOR YOU incearca sa ne familiarizeze cu ceea ce va sa vina. De ani buni editura elena francisc publishing ne ofera carti ce au darul vindecarii si intelegerii naturii umane . Psihologia occidentala, asa cum o cunoastem, psihoterapia ne explica fenomenele, doar ca intelegerea lor nu asigura si vindecarea . Fie ca vrem fie ca nu , este  timpul sa integram spiritualitatea in psihologie, pentru ca omul nu a fost niciodata separat de spirit .
In acest sens imi permit sa va recomand cateva carti  :
Eric Pearl, Reconectarea  ;Greg Braden , Timpul fractal ; Greg Braden, Efectul Isaia-  editate de Editura for you; 
 John Welwood, Psihologia trezirii - Budismul, psihoterapia şi calea transformării personale şi spirituale ;   Ken Wilber  ,Fără graniţe - Abordări orientale şi occidentale ale dezvoltării personale ; Stanislav Grof ,  Psihologia viitorului -Lectii din cercetarile moderne asupra constiintei, publicate la Editura Elena Francisc Publishing.
Ionel Mohîrţă, Calea sufletului- o incursiune in realitatea profunda, editura PSYCHE.
 Recomand  cu caldura articolele dnei Camelia Patrascanu ce pot fi citite pe Astro-Life-astrologie pusa in slujba vietii, http://www.horoscoptv.ro/blog.

Multumesc doamnelor   Monica Visan, Elena Francisc, Camelia Patrascanu, trei femei minunate , pentru efortul lor si pentru daruirea lor.



La trei zile de la publicarea acestei postari este necesar sa va invit sa cititi comentariul postat de dna dr Dana Iesan, el completeaza maiestrit  articolul de mai sus.
Multumesc Dana.

luni, 3 ianuarie 2011

Primiti cu Sorcova ?

Va mai amintiti obiceiul de a sorcovi in prima zi a anului? Cei care vin cu Sorcova fac , cu bucurie, cantec si zambet,  urari gazdelor Tot cu zambet si suflet deschis ar trebui primite urarile. Multumirile trebuiesc si ele insotite de zambet si recompensa pentru osteneala uratorilor
Cand eram copil, ii sorcoveam pe parinti, unchi si matusi , vecini. 
  Imi placea sa-l sorcovesc pe tata , care imi dadea sume mai mari 100-200 ( 10-20 lei azi) spre deosebire de ceilalti care imi dadeau cate 5-10 lei, dar cel mai mult imi placea felul tatii de a oferi.
 Tata imi dadea intotdeauna cu bucurie bani, fata i se lumina si mi spunea :" uite ce-ti da tie tata, e bine? " Intotdeauna imi dadea mai mult decat ma asteptam, iar cand avea mai putini mi-i dadea pe toti cu tristete ca " n-am tata, atata am". Pe altii insa ii vedeam cum se scotocesc prin buzunare, sa vedem daca am...  
Nu am stiut ca putea fi un joc, al lor, pentru a prelungi suspansul . Nu am banuit ca poate nu aveau. L-am simtit ca fiind neplacut pentru ei si ca de fapt nu se desparteau de acei banuti cu usurinta. Cei mai multi se codeau sa-mi rasplateasca urarea.  Acest fapt m-a impiedicat sa mai sorcovesc cu placere si eram mereu impinsa de la spate.
Tata a fost un generos cat a trait. Intotdeauna a daruit cu inima deschisa, cu bucurie, iar fata i se lumina atunci cand observa bucuria pe chipul celuilalt.

Mi-am amintit de copilarie de sensul urarilor , de sorcova si pe 1 ianuarie am adunat ramurele de brad si am improvizat o sorcova.
Atunci am auzit din nou "aoleu, fara bani e criza."  Nu i-am luat in seama si am inceput sa-i sorcovesc cu elan si bucurie, cantand tot mai tare. M-au pupat si mi-au multumit pentru urari. Veselia mea, efectul urarii cantate a adus o noua energie pozitiva grupului. Totusi o persoana a refuzat : "pe mine nu ma sorcovesti "si pentru mai multa siguranta s-a mutat pe un alt scaun, marind distanta dintre noi. Nu am sorcovit-o.
Am reflectat la intelepciunea populara si la efectele benefice ale unei urari vesele, cantate, la coloritul viu al sorcovelor.
Daca nu v-a sorcovit nimeni va rog sa primiti sorcova mea . Nu abandonati acest obicei vesel aducator al unui mesaj de prosperitate fizica, de tinerete, de rezistenta. Primiti-ma in casele voastre  ca vin cu Sorcova sa va urez
    Sorcova vesela,
    Sa traiti, sa-mbatriniti,
    Ca un mar, ca un par,
    Ca un fir de trandafir,
    Tare ca piatra,
    Iute ca sageata,
    Tare ca fierul,
    Iute ca otelul,
    Cite cuie sint pe casa,
    Atitia galbeni pe masa,
    Cite frunze de stejar,
    Atiti bani in buzunar.
    Bate vintul pe din fata
    Umple casa de dulceata.
    Bate vintul pe din dos
    Umple casa de miros
    Sa traiti!
    La multi ani!
    Sa ne dati si noua bani!





duminică, 2 ianuarie 2011

dupa revelion

In seara zilei de 31 decembrie ora 20,30 plecam la Revelion. Un revelion acasa intre prieteni, cu prieteni de o viata. Petrecusem si Craciunul impreuna, poate prima oara in viata. Ne-am simtit bine si am dorit sa repetam experienta. Nimeni nu banuia ca vom ramane in aceeasi formatie pana duminica la ora 15. Am ras mult si cu pofta, am povestit; am mancat si am baut cu moderatie. Nimeni nu s-a plans de vreun disconfort. Nu am dansat, dar muzica ne-a acompaniat.
Fiecare se pregatise pentru noaptea cea mare, frumosi, eleganti, parfumati, voiosi ne-am aruncat cu elan in noul an. 
Pe 1 ianuarie la ora 6 deja dormeam. Am dormit putin, cu toate acestea eram proaspeti si dornici sa petrecem timp impreuna.  Nu ma pot lauda ca m-am trezit prima, dar deja la 9.30 imi beam cafeaua. Mirosul cafelei avea sa-i aduca si pe ceilalti la bucatarie.  Cafea proaspata - i-am imbiat eu.
Daca de revelion toti eram eleganti, ziua de 1 am petrecut-o in pijamale. 
Abia pe 2 ianuarie, unul dintre prieteni avea sa marturiseasca :"faptul ca am ramas  in pijamale a fost pentru mine cel mai relaxant lucru si va apreciez pe toti pentru asta". 
Atmosfera calda s-a mentinut pana dupa miezul noptii cand unul cate unul ne-am retras la culcare. La ora 2 am stins lumina si m-am bagat in pat. 
Pe 2 ianuarie la ora 9 cele doua bai erau deja ocupate, semn ca altii se trezisera inaintea mea. Am mers in bucatarie, nu era cafea asa ca am decis sa fac pentru toti. Si am facut. Doar ca mi-am pus intr-o ceasca mare.
Mi-am luat cafeaua si am parasit bucataria. Am baut-o in tihna cu gandurile mele. Dintr-o data aud galagie si merg in graba sa vad ce s-a intamplat. 
Gazda exclamase : cine a facut atat de putina cafea?
-Eu am facut,  dar mai putem face -am spus.  Si am actionat imediat in acest sens. Pana ce au baut prima ceasca  era gata si al doilea rand de cafea
In sinea mea m-am intrebat: ce se petrece? Foarte curand aveam sa aflu ca pentru prietenii mei sarbatoarea se terminase. Niciunul nu mai avea puterea sa aprecieze prezentul, treptat fiecare a inceput sa se planga de ceea ce  il asteapta .
- De ce nu ne putem bucura de clipa prezenta, de atmosfera deosebit de calda ce ne-a tinut atatea ore impreuna?- am indraznit eu.
-Pentru ca tu nu stii ce ma asteapta pe mine saptamana asta! De maine pentru mine incepe greul!
- Ce va intreb eu este: de ce nu ramanem la clipa de azi? De ce aducem greul de maine aici si acum in loc sa profitam de ce avem azi? Eu va propun sa apreciem clipa prezenta si sa ne bucuram de ce avem.
- Tu nu stii, voi psihologii vorbiti din carti!
- Asta crezi? Si cele 40 de ore petrecute impreuna au fost tot din carti? Eu cred ca a fost realitate. Si tot realitate a fost si cafeaua calda si prospata din aceasta dimineata. Insuficienta pentru toti, din casa dar suficienta pentru cei ce se trezisera.
Ne-am fi  putut desparti inca de ieri, dar ceva ne-a tinut impreuna.  Oare de ce s-a prelungit ? 
Voi chiar sunteti convinsi ca totul este din cartile de psihologie lipsite de aplicabilitate si de sens? 
Eu nu am de gand sa discut  acum despre un domeniu mult prea vast; va rog doar sa nu aduceti in prezent viitorul ce-l proiectati a fi unul greu , apasator. 
Anticiparile negative nu-si au locul aici si acum. Si aduc aici argumentul cafelei , care avea sa satisfaca pe toata lumea prezenta in bucatarie chiar daca initial parea ca nu va ajunge pentru toti ( inclusiv cei care inca dormeau).
 
Urez cititorilor mei :In  2011 sa aveti parte de sanatate, iubire impartasita, echilibru, sansa, cunoastere si intelegere, bani. La multi ani  !