luni, 16 mai 2011

Iluzii

Adesea folosesc in terapie tehnica oglinzii. Cand clientul se priveste in oglinda  reuseste sa inteleaga ca dizarmonia din el se reflecta in apropiati (copii, parinti, parteneri de viata, colegi, vecini). Unii accepta cu greu ca ceea ce vad  si nu le  place  la ceilalti se intampla si in ei. 
Pornind de la aceasta idee ma aliniez si eu acelora care sustin ca lumea devine o oglinda perfecta a dizarmoniei noastre colective.
De multe ori avem  impresia ca tot ceea ce vedem, auzim ori citim despre ceva este o poveste aflata „in exterior”, care nu are nicio legatura directa cu viata noastra. 
Aceasta este iluzia!

Va invit sa reflectati la lipsa de armonie din viata voastra, din corpul vostru tinand cont de faptul ca orice alegeti sa faceti sau sa nu faceti se rasfrange nu doar asupra voastra.
Cautati mai adanc sensul proverbului  " Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face " . Cautati in voi, in sufletul vostru si in actiunile voastre.

Multumesc celor care au inspirat scrierea acestui articol si celor care au oferit feedback.

joi, 5 mai 2011

Lumea se va aranja singura daca Omul se reconstruieste pe sine (poveste preluata)

 Povestea ce o veti citi azi am primit-o de la prietena mea Renata . Asemeni ei, am citit-o dupa cateva zile de la primirea mesajului. Hotarasem sa-mi dedic aceasta zi, sa citesc, sa fiu atenta la mine si la nevoile mele.  Si am reusit in prima jumatate a zilei. Apoi am inceput sa deschid mesajele, ce asteptau cuminti sa fie deschise si citite. Nu incep intai cu cele de la prieteni pentru ca vreau sa le acord toata atentia mea. Asa se face ca tocmai mesajele de la prieteni le citesc rar .


 Acum va invit sa cititi povestea si cu siguranta veti intelege de ce am deschis mesajul abia azi.
Un copil si tatal sau calatoreau cu trenul.

Calatoria trebuia sa dureze circa o ora. Tatal se aseza comod si se puse sa citeasca o revista pentru a se distra. La un moment dat copilul il intrerupse, intrebându-l: "Tata ce este cladirea aceea?" Tatal se uita sa vada ceea ce i-a aratat copilul si raspunse : "Este o fabrica". incepu din nou sa citeasca când copilul il intreba din nou: "Tata când sosim?" Tatal i-a spus ca mai au inca de mers. A inceput din nou sa citeasca, dar o alta intrebare a copilului il intrerupse urmate apoi de alte si alte intrebari.

Tatal, disperat, cauta un mod pentru a-l face pe copil sa se distreze. Vazu in revista pe care o citea multe chipuri de oameni, o rupse in mai multe bucati si o dadu copilului invitându-l sa reconstruiasca aceste chipuri intocmai ca la un joc de puzzle, dupa care se aseza multumit pe scaunul sau convins ca copilul va fi ocupat pentru tot restul calatoriei. Nu apucase sa treaca multa vreme caci copilul exclama: "Am terminat!".

"Imposibil!" raspunse tatal. "Nu pot sa cred! Cum ai putut reconstrui imaginea atat de repede?" Imaginea era reconstruita perfect.

Copilul raspunse: "Nu m-am fixat asupra lumii (a oamenilor celor multi) caci pe cealalta parte a foii era figura unui (singur) om; AM RECONSTRUIT OMUL SI LUMEA S-A ARANJAT SINGURA!!!"

Lumea va fi aranjata numai când oamenii vor fi ei aranjati, vor fi loiali si onesti.
Lumea va fi aranjata atunci când fiecare om va fi capabil sa se revizuiasca in interiorul sau!
 Multumesc Renatei si drei Kya Lee

Sub masca obezitatii

Cum te simti tu cu tine? Ce-ti spune corpul tau ?
- Nu stiu, sunt grasa, foarte grasa, dar nu am fost mereu asa. Am fost o femeie de talie medie, niciodata manechin, nici chiar cand masurile mele erau 92-60-90.  Dar cred ca am intors spatele acestei probleme, m-am cufundat in munca si am satisfactii.

Iti sunt suficiente satisfactiile profesionale? Te simti implinita?
- Acum incep sa realizez ca odata implinita aceasta nevoie incep sa apara si alte nevoi. Cred ca acum vreau sa scot la iveala femeia din mine. Privesc inapoi si ma intreb de ce ani de zile nu am fost atenta la mine. Desigur ca am observat cresterea in greutate, doar aveam nevoie de haine mai largi. Acum  articulatiile striga dupa ajutor. Am fost la farmacie si am cumparat Artrostop, dar stiu ca pastilele singure nu ma ajuta.

Ai cerut ajutor? Crezi ca ai nevoie de ajutor specializat?
- Da, am nevoie si am discutat deja cu un nutritionist, dar cred ca e mai mult de atat. Sunt capabila sa urmez o dieta, pot sa slabesc, dar asta nu ma ajuta sa inteleg unde am fost pana acum . De ce nu am fost cu mine? De ce nu am fost atenta la mine.  Am mai fost la psiholog, la psihoterapeut, iar dupa fiecare sedinta mi se facea ingrozitor de frig si foame. Chiar langa cabinet, la iesire era o gogoserie-patiserie. Imi cumparam intotdeauna 2 placinte  sau  2 gogosi , in functie de care erau mai fierbinti. Insa intotdeauna 2.
Ieri vorbeam cu o prietena despre faptul ca nu se simte ok in prezenta barbatilor care-i plac si in timp ce o ascultam m-am vazut pe mine avand forma unui paralelipiped dreptunghic, iar deasupra capul mobil si vesel. Accentul a cazut pe muchii si pe unghiuri ( colturi). Niciodata nu m-am gandit la mine ca la un obiect contondent si nici nu mi-am imaginat ca pot fi atat de colturoasa in relatii.

Ce-ti spune asta?
-Nu stiu, ma gandesc ca poate de aceea sunt singura.

Iti doresti sa schimbi asta?
-Daca vreau sa am o relatie? Uffffff  Acum ca intrebi imi dau seama ca imi este greu sa raspund , dar pot sa-ti povestesc visul de azi noapte.
M-am visat dezbracata, imi adunam lucrurile urma sa merg la baie. In baie un barbat, parea sa fie cineva din trecutul meu. Am asteptat sa iasa, urmam eu . Barbatul s-a apropiat de mine, i-am spus a nu indraznesti si am pus dusul fierbinte pe el. S-a dus in pat , si-a pus plapuma pe cap si a adormit.




duminică, 1 mai 2011

Dialog despre fericire la Profesionistii

Cu speranta ca veti aprecia ceea ce veti auzi va invit sa-i urmariti pe Eugenia Voda in dialog cu preotul Petru Moga.




Vizionare placuta


Unde esti Victoria ?

...sunt la Acvariu , in Constanta; sunt singura si imi este frica.
- Cum ai ajuns acolo? Ce vezi ? Cine este cu tine ?
- Nu stiu cum am ajuns, dar sunt singura . Sunt intr-un tunel.
- Priveste in jur si spune-mi ce vezi. Cati ani ai ?
- Nu vad pe nimeni, nu este nimeni in jur si nu se aude nimic. Cred ca am 9 ani .
- Cum ai ajuns acolo? Trebuie sa te fi dus cineva acolo.
- In copilarie, ori de cate ori mergeam la mare, fratele bunicii paterne ma ducea in excursii Turul Litoralului, Adamclisi,  Delta, sa. Tot cu el mergeam la Acvariu. 
- Spui ca nu vezi oameni, atunci ce altceva vezi? Incearca sa te misti putin din acel loc si spune-mi ce vezi.
- Aici nu vad nimic, doar ziduri gri.
- Spuneai ca esti la Acvariu, cauta pestii  . Ii vezi?
- Da, dar nu sunt pesti este o broasca testoasa. Este mare si parca se indreapta spre mine.
- Vorbeste-mi despre broasca testoasa.
- Aaauu e un rechin cu sange la gura, broasca a disparut.
- Victoria, hai sa ne intoarcem la momentul mortii mamei tale. Unde a murit mama ta? Erai acolo?
- Da eram acolo, era 6 dimineata, sunasem deja la Salvare. Mama abia mai respira, buzele se cianozasera, faciesul era modificat, stiam ca se va sfarsi curand. Am imbratisat-o cu 2 minute inainte, m-am intors cu spatele la ea privind neputincioasa la medicamentele care se aflau pe masa. De fapt ma gandeam ca poate ar trebui sa aprind o lumanare, dar nu aveam curaj sa o fac. Ma gandeam ce va simti mama vazand ca eu aprind lumanarea. Acum pare ca a durat suficient de mult timp, in realitate nu a fost asa. Am auzit o bufnitura si m-am intors. Mama cazuse pe perne, avea ochii deschisi si un fir subtire de sangea se prelingea din coltul gurii.

Rechinul avea sange la gura!