duminică, 2 ianuarie 2011

dupa revelion

In seara zilei de 31 decembrie ora 20,30 plecam la Revelion. Un revelion acasa intre prieteni, cu prieteni de o viata. Petrecusem si Craciunul impreuna, poate prima oara in viata. Ne-am simtit bine si am dorit sa repetam experienta. Nimeni nu banuia ca vom ramane in aceeasi formatie pana duminica la ora 15. Am ras mult si cu pofta, am povestit; am mancat si am baut cu moderatie. Nimeni nu s-a plans de vreun disconfort. Nu am dansat, dar muzica ne-a acompaniat.
Fiecare se pregatise pentru noaptea cea mare, frumosi, eleganti, parfumati, voiosi ne-am aruncat cu elan in noul an. 
Pe 1 ianuarie la ora 6 deja dormeam. Am dormit putin, cu toate acestea eram proaspeti si dornici sa petrecem timp impreuna.  Nu ma pot lauda ca m-am trezit prima, dar deja la 9.30 imi beam cafeaua. Mirosul cafelei avea sa-i aduca si pe ceilalti la bucatarie.  Cafea proaspata - i-am imbiat eu.
Daca de revelion toti eram eleganti, ziua de 1 am petrecut-o in pijamale. 
Abia pe 2 ianuarie, unul dintre prieteni avea sa marturiseasca :"faptul ca am ramas  in pijamale a fost pentru mine cel mai relaxant lucru si va apreciez pe toti pentru asta". 
Atmosfera calda s-a mentinut pana dupa miezul noptii cand unul cate unul ne-am retras la culcare. La ora 2 am stins lumina si m-am bagat in pat. 
Pe 2 ianuarie la ora 9 cele doua bai erau deja ocupate, semn ca altii se trezisera inaintea mea. Am mers in bucatarie, nu era cafea asa ca am decis sa fac pentru toti. Si am facut. Doar ca mi-am pus intr-o ceasca mare.
Mi-am luat cafeaua si am parasit bucataria. Am baut-o in tihna cu gandurile mele. Dintr-o data aud galagie si merg in graba sa vad ce s-a intamplat. 
Gazda exclamase : cine a facut atat de putina cafea?
-Eu am facut,  dar mai putem face -am spus.  Si am actionat imediat in acest sens. Pana ce au baut prima ceasca  era gata si al doilea rand de cafea
In sinea mea m-am intrebat: ce se petrece? Foarte curand aveam sa aflu ca pentru prietenii mei sarbatoarea se terminase. Niciunul nu mai avea puterea sa aprecieze prezentul, treptat fiecare a inceput sa se planga de ceea ce  il asteapta .
- De ce nu ne putem bucura de clipa prezenta, de atmosfera deosebit de calda ce ne-a tinut atatea ore impreuna?- am indraznit eu.
-Pentru ca tu nu stii ce ma asteapta pe mine saptamana asta! De maine pentru mine incepe greul!
- Ce va intreb eu este: de ce nu ramanem la clipa de azi? De ce aducem greul de maine aici si acum in loc sa profitam de ce avem azi? Eu va propun sa apreciem clipa prezenta si sa ne bucuram de ce avem.
- Tu nu stii, voi psihologii vorbiti din carti!
- Asta crezi? Si cele 40 de ore petrecute impreuna au fost tot din carti? Eu cred ca a fost realitate. Si tot realitate a fost si cafeaua calda si prospata din aceasta dimineata. Insuficienta pentru toti, din casa dar suficienta pentru cei ce se trezisera.
Ne-am fi  putut desparti inca de ieri, dar ceva ne-a tinut impreuna.  Oare de ce s-a prelungit ? 
Voi chiar sunteti convinsi ca totul este din cartile de psihologie lipsite de aplicabilitate si de sens? 
Eu nu am de gand sa discut  acum despre un domeniu mult prea vast; va rog doar sa nu aduceti in prezent viitorul ce-l proiectati a fi unul greu , apasator. 
Anticiparile negative nu-si au locul aici si acum. Si aduc aici argumentul cafelei , care avea sa satisfaca pe toata lumea prezenta in bucatarie chiar daca initial parea ca nu va ajunge pentru toti ( inclusiv cei care inca dormeau).
 
Urez cititorilor mei :In  2011 sa aveti parte de sanatate, iubire impartasita, echilibru, sansa, cunoastere si intelegere, bani. La multi ani  !