duminică, 13 martie 2011

La Manastirea Radu Voda

M-am nascut in Bucuresti, unde vietuiesc de mai bine de jumatate de secol. Asemeni multora caut si eu departe ceea ce este in imediata apropiere. Nu regret ca am vizitat de mai multe ori manastirile din Moldova si Bucovina. Nu regret ca am vizitat frumoasele manastiri din Maramures si din Oltenia, din Arges si Tulcea. Oricand m-as intoarce cu mare drag la Barsana sau la Rameti. Stau acum si ma intreb daca m-as mai incumeta sa refac traseul catre Sihla, despre care am scris deja (vezi postarea  Experiente spirituale  din 27 ian , 2011). Probabil ca da.
In aceste zile m-a cuprins un mare dor sa merg la Cozia, timpul nu mi-a permis asa ca am decis sa merg la Manastirea Radu Voda, la 15-20 de minute de locuinta  mea, mergand pe jos. 
Mi-am programat inca de vineri acest moment. Am pornit-o pe jos impreuna cu o prietena. Era multa lume in curtea manastirii, slujba se terminase . Nu stiam nimic despre Sfantul Nectarie.  Am inchis telefoanele si am intrat. De fapt ne-am aliniat la o coada . Pe partea dreapta se intra, pe stanga ieseau cei ce se inchinasera. Avansand am realizat ca ma indreptam spre racla  Sf Nectarie.  Ajung la racla, ma inchin,spun o scurta rugaciune si ma indrept catre preotul calugar ce miruia langa racla. Se oprise din miruit pentru ca era necesar sa umple vasul. Am privit ca pe o minune aceasta umplere cu mir a vasului. Preotul m-a privit , a zambit si m-a binecuvantat. Acel moment este unic si minunat pentru mine. Stiam ca golul se poate umple.  Pentru cei ce,  asemeni mie pana azi , nu stiu despre Sf Nectarie el este cunoscut ca  vindecatorul de cancer.
Am simtit nevoia sa va impartasesc aceasta traire si bucurie .