miercuri, 9 mai 2012

Intentia creeaza realitatea!

Timpul de a sta linistiti in coconul nostru s-a incheiat!
 Este timpul sa ne ridicam nivelul de constiinta. A deveni constient de sine, in aceste timpuri, poate fi punctul 0 de la care incepe schimbarea. Intentia ta de a fi un om armonios, cu stima de sine inalta si cu constiinta de sine poate crea o noua lume.
Frumos si adevarat, dar este suficient pentru a fi benefic?
Poate fi benefic atunci cand intentia mea, intentia ta, si a lui si a ei creeaza o lume armonioasa. Intentiei i se da directia prin gand. Gandul este energie si se materializeaza nu doar ceea ce afirm declarativ ca intentie,ci si ceea ce tin in mine ascuns atunci cand urmaresc interesul personal sau de grup.
In aceste zile, in Romania, se intampla schimbari de guvern, schimbari la COPSI si in multe alte structuri. Ca psiholog stiu cat de importanta este schimbarea mea ca individ si cum poate actiona in plan relational, emotional, comportamental.
Credeti ca  poate fi benefica schimbarea prin manipulare?
Cu siguranta nu. De ce nu? Pentru ca ascunde interese, lupte de putere si asta nu poate fi benefic oamenilor in general, ci numai grupurilor de interes.

Noi oamenii avem tendinta sa ne spunem punctul de vedere atunci cand nu ne pricem. Asa am procedat si eu cand premierul Tariceanu propunea o lege de dizolvare a IMM-urilor. Aveam sa aflu peste cativa ani din partea unor specialisti in consultanta financiara ca nu era o lege benefica majoritatii ci unui grup de interese. IMM-urile aduc putini bani la buget, dar ADUC si de aceea este important ca ele sa existe. Ba mai mult , rezolva problema locurilor de munca, care la nivel micro este nesemnificativ, dar la nivel macro este important.
Cam asa se petrec lucrurile in mai toate domeniile unde dai cu presupusul .

Oricat de mult se straduieste presa sa ne informeze, tot reuseste sa ne dezinformeze si sa ne conduca intr-o directie sau alta dupa cum ne place sau credem ca ne place sa auzim.
Eu in calitatea mea de psiholog pot spune ca fiecare alege, doar am invatat ca am dreptul sa aleg si sa ma bucur de drepturile mele, dar si sa-mi asum alegerile.
A alege in necunostinta de cauza se numeste intr-un anume fel. Din acest motiv eu imi voi lua dreptul sa aleg numai  ceea ce cunosc.
Din ceea ce cunosc aleg sa va impartasesc cateva lucruri:
Gandul ascuns blocheaza orice buna intentie.
Gandul egoist ne tine departe de armonie si prosperitate.El poate aduce prosperitate unora, cat priveste armonia dintre ei, acesta este fragila precum o pojghita de gheata.
Gandul de imbogatire al unora ne conduce la boala si saracie pe cei mai multi dintre noi. Pe cei multi si saraci mai repede. Pe cei putini si bogati, mai incet dar sigur. Bolile incurabile lovesc cu mai mult dramatism bogatii pentru ca abia atunci realizeaza ca banii si faima nu tin departe iremediabilul. Cine cade de sus se loveste mai rau.
Un proverb evreiesc spune: daca ai suficienta rabdare iti vezi dusmanul trecand cu dricul pe la poarta ta.
De ce  sa astepti asta? Nu te deosebeste prea mult de rivalul tau. Proverbul se potriveste momentelor de schimbare a guvernelor cand cei mai multi se bucura de plecarea celor rai si venirea celor buni, pana cand cei buni devin la randul lor cei rai si roata se invarteste mai departe.
Dar roata poate fi oprita. Stiati?
Cum anume ? Tot prin intentie, da prin intentie fara urma de egoism si interese personale. Prin intentie de  armonie si prosperitate planetara.
Cum ar suna acest gand ? Va propun cateva variante:
-Sa renuntam la gandurile negative.
-Sa renuntam la orgolii.
-Sa ne eliberam de resentimente.
-Sa vedem frumusetea din noi si din tot ce ne inconjoara.
-Sa incetam sa cream nevoia.
-Sa traim in frumusete, prosperitate si pace.

Invitatie la iubire şi vindecarea propriei vieţi

Principiul al III-lea al mecanicii este cunoscut şi sub numele de "Principiul acţiunii şi reacţiunii". Conform acestui principiu răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine.
Potrivit acestui principiu ne putem schimba viaţa mai simplu decât credem că este posibil.
Primul pas Iubeşte şi Iartă!
Iubind îi iertăm pe cei care ne-au supărat şi ni se pare firesc să fie aşa, dar nu reuşim să o facem pur şi simplu, ci aşteptăm dovezi că merită iertarea noastră. Cu alte cuvinte îndoiala stă ascunsă în suflet şi pândeşte. Ne îndoim de celălalt sau ne îndoim de capacitatea noastră de a iubi şi de a ierta necondiţionat?
Foarte des aud spunându-se :
- "Eu vreau să mă iubească şi să mă respecte !"
Si atunci mă grăbesc să întreb :
-" Crezi că TU te iubeşti suficient pe tine? Crezi că TU te respecţi suficient ca om (şi după caz ca profesionist/rol şi statul social/gen, etc) ?"
 
Suntem ceea ce suntem ca rezultat a tot ceea ce am gândit.
Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul Univers.
Gândul este cel care aduce în sufletul nostru atât pacea şi liniştea cât şi haosul şi neînţelegerile.  Tot el este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră.  
Neînţelegerile într-o relaţie de cuplu vin din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt, iar asta dovedeşte lipsă de iubire de sine şi lipsă de respect de sine. Cât timp suntem deficitari la acest nivel, nu putem primi ceea ce cerem. 
Când mergem la magazin pentru cumpărături avem cu noi echivalentul  energetic a ceea ce dorim să cumpărăm; banii sunt o formă de energie. Cât timp nu dispun de energia necesară nu pot cumpăra obiectul dorit. 
Cât timp nu mă iubesc pe mine, nu pot iubi pe altcineva şi nici nu pot primi iubirea.  
Cât timp nu mă respect pe mine, nici cei din jur nu mă vor privi cu respect.
-"Nu ştiu să mă iubesc pe mine pentru că nu am învăţat să-mi ofer mie; mereu mi s-a spus ca în viaţă nu trebuie să fii egoist" spun adesea persoanele care cred despre sine că sunt altruiste. Numai că acest "altruism" greşit înţeles produce răni adânci, o puternică foame interioară, un suflet veşnic în căutarea iubirii care să umple golul interior.
Iubirea de sine este izvorul nesecat al bucuriei de a fi. Iubirea de sine înseamnă că sunt ok, că mă accept aşa cum sunt şi că ii pot accepta şi pe ceilalţi.
Iubirea dă libertate, lipsa iubirii de sine dă dependenţă. Cum anume? 
Prin ataşament de obiectul investit cu iubire. Acesta poate fi mama(hrana), partenerul de viaţă, copilul.
În rândul persoanelor care nu se iubesc pe sine găsim mulţi supraponderali, geloşi, părinţi care se raportează la proprii copii ca la extensii ale sinelui.
Ataşamentul poate genera boli, unele incurabile, poate distruge relaţii. Ataşamentul nu este iubire, este posesie. Fiecare om este liber, niciun om nu este proprietatea altuia. Atunci când vi se pare că fără ea/el viaţa nu poate continua este bine să cereţi ajutor specializat. Dacă ar fi aşa cum credeţi omenirea ar fi dispărut de mult.
Iubirea poate vindeca boli cu singura condiţie să vă iubiţi pe voi înşivă din toată inima.
Iubirea poate vindeca relaţii tot în condinţiile acceptării şi iubirii de sine.
Respectul pentru celălalt este reflectarea în oglindă a respectului de sine.
Iubirea de Sine este resursa nelimitată şi inepuizabilă. Fiecare are acces la ea şi se găseşte în inima fiecăruia. Nu costă bani, nu cere nimic în schimb.
Iertarea din iubire înseamnă eliberarea de trecut şi de resentimente. Iertarea din iubire îţi aduce beneficiul de a putea  porni pe un alt drum, liber de orice bagaj care s-ar constitui în frână. Resentimentele ne ţin în loc şi ne fac viaţa grea. Frământările noastre creează obstacole insurmontabile. Trecutele experienţe negative le proiectăm în viitor pierzând astfel şansa unei vieţi noi şi prospere. Vă propun să renunţăm la acest mod de a calători prin viaţă  "cu frica în buzunarul de la piept". Il putem înlocui cu un paşaport pe care se poate scrie Liber de trecut, avansez în viaţă  cu bucurie şi Iubire.
 

sâmbătă, 5 mai 2012

Marii Profesori NATURA

Mereu m-am intrebat:
- "De ce oamenii de azi uita de MARII PROFESORI -NATURA?"
Parintii au multe de invatat de la pasari.
Oamenii, in general, au multe de invatat de la ape.
Un mesaj graitor veti gasi  imaginea de mai jos, ce reprezinta statiunea Skagen, oras situat in punctul cel mai nordic al Danemarcei, unde se intalnesc Marea Baltica si Marea Nordului
Aici se poate observa un fenomen natural uimitor: apele din cele doua sensuri nu se pot contopi, avand densitati diferite. 
Ma uit la aceasta imagine si ma intreb :                             
- " De ce oamenii, unii dintre ei, vor cu orice pret sa ramana intr-o relatie disfunctionala?"
Poate pentru ca nu vad sau nu vor sa vada, nu stiu sau nu vor sa stie  ca sunt asemeni acestor 2 mari cu densitati diferite.
Eu cred ca primul pas catre nefericire incepe cu indepartarea de propria natura .  Poti fii fericit atunci cand esti constient de tine, de ceea ce esti. Cand ai ratacit drumul intoarce-te la Tine. Te poti bucura impreuna cu altii, poti trai alaturi de altii, dar nu vei putea niciodata sa traiesti prin altii. Intoarce-te la tine, la propria natura si fii tu insuti schimbarea pe care o vrei in lume.
Aproape nepregatiti intram in viata, aproape nepregatiti incepem o relatie, aproape nepregatiti devenim iubiti, aproape nepregatiti devenim parinti. Sensul vietii, in cele mai multe cazuri este  necunoscut. Privim in jur si incercam sa facem ceea ce fac altii sau ne ambitionam sa-i intrecem. Si care poate fi directia corecta? 
Directia corecta : De la ambitie la sensul vietii - adevarata Ta natura.

vineri, 4 mai 2012

Traim intr-un secol iluminist dar sarac in lumina

"Trăim într-un secol iluminist dar sărac în lumină" este titlul unui articol care mi-a atras atenţia. Articolul l-am gasit aici: http://www.daciaplant.ro/articles/view/traim-intr-un-secol-iluminist-dar-sarac-in-lumina-a17
Cât adevăr a cuprins autorul în câteva rânduri vă las să apreciaţi singuri. Eu îl propun spre lectură ...
"E VREMEA SĂ TRANSFORMĂM TOTUL DIN TEMELII

De ce un secol iluminist? Pentru că şi-a păstrat admiraţia absolută pentru ştiinţă şi tehnică văzute ca o cale de a atinge ceea ce este mai înalt în fiinţa uman. Văzute ca o cale de progres material şi cultural pentru individ şi societate. Elogiate ca o cale de stăpânire a naturii şi de impunere a raţiunii asupra haosului.

Am ajuns, într-adevăr la realizări pe care iluminiştii din alte secole nici nu le visau – trimitem nave spaţiale în cosmos, facem experimente cu acceleratoare de particule, operăm corpul cu tehnologia laserului, cercetăm oceanele şi o detectăm dintr-un satelit care orbitează în jurul Pământului pe furnica ce se întoarce în muşuroiul ei minuscul. Ne jucăm de-a producerea ploii artificiale, aruncăm în aer munţi ca să scoatem minereu, încrucişăm soiuri de plante, clonăm animale.

Dar în acest secol iluminist, nu trăim iluminarea. Individul e mai nefericit decât a fost vreodată. Telefonul mobil ultraperformant, conectat la internet nu-l ajută să comunice mai bine cu oamenii din viaţa lui. Ci mai repede. Mai la suprafaţă.

Nu există mai multă intimitate şi căldură sufletească în relaţiile sale. Nu există mai multă împlinire personală. Omul nu se simte unic, ştie că poate fi oricând înlocuit. Ştie că sistemul în care trăieşte l-ar sacrifica fără să clipească pentru a-şi păstra funcţionarea, prosperitatea.

Omul nu mai are timp pentru intimitate – nici cu ceilalţi, nici cu el însuşi. Omul e presat de timp şi e mai singur decât niciodată. Pentru că, în vreme ce se avânta spre mari reuşite ale ştiinţei şi tehnicii, l-a aruncat departe şi pe Dumnezeu. I-a clamat moartea sau a pretins că nici n-ar fi existat vreodată.

Omul a vrut să fie liber. Să fie măsura tuturor lucrurilor. Să fie stăpânul destinului său şi să construiască o lume în care să progreseze continuu. Azi însă suntem într-o criză globală. Şi nu e vorba doar de criza economică, socială, politică ce a cuprins planeta (mişcarea Indignaţilor din Spania, Revoluţiile Arabe, mişcarea Occupy Wall Street), e vorba şi de criza spirituală.

Nu trăim într-un secol iluminat. Pentru că valorile care ţin de eternitatea fiinţei noastre, de credinţă, de iubire, de armonie cu noi înşine şi cu lumea, de bunătate şi compasiune au fost amânate. Valorile care ţin de explorarea propriei unicităţi au fost neglijate. A contat individul ca rotiţă din sistemul social, nu omul ca triumf şi capodoperă a Creaţiei divine.

Nu trăim într-un secol iluminat pentru că am negat atâta vreme lucrurile care nu pot fi cântărite, măsurate sau demonstrate ştiinţific. Am negat atâta vreme legătura noastră profundă cu universul, ba chiar, în loc să ne păstrăm în armonie cu natura, ne-am luptat cu ea şi am ajuns azi să suportăm consecinţe teribile.

Nu trăim într-un secol iluminat pentru că am făcut din părerea noastră despre ştiinţă şi tehnică un nou stăpân. Şi am devenit neatenţi faţă de poezia inimii omeneşti şi faţă de misterul vieţii noastre.

Ne-am mulţumit să înaintăm, dar am făcut asta la orizontală, fără să ridicăm privirea spre stelele şi cerul interior. Azi suntem într-o răscruce. Azi putem alege să ne ridicăm pe verticala cunoaşterii. Să ne aşezăm centrul în Dumnezeu. Să adăugăm la ceea ce ne-au adus bun ştiinţa şi tehnica valorile spiritului. Lumina altei cunoaşteri, de care avem atâta nevoie pentru a fi compleţi."

Aţi citit până aici? E foarte bine.  Acum vă rog să priviţi în jur, să priviţi în familia dumneavoastră şi în propria inimă. 
Sunt tentată să vă las să vă puneţi singuri întrebările potrivite şi să vă răspundeţi pentru că beneficiul personal va fi pe măsura frământării.
Pentru cei care au uitat de ei şi trăiesc pentru alţii sau prin alţii, pentru cei care au uitat să trăiască azi şi trăiesc pentru ziua când ...va veni, vom avea, va ieşi soarele... propun întrebările
-Cine sunt eu?
-De ce fac asta?
-Aleg să am sau aleg să mă bucur de ceea ce am?
Lista poate continua în funcţie de fiecare