vineri, 10 februarie 2012

Cresterea stimei de sine poate incepe cu un simplu multumesc


“Multumesc” – un cuvant uitat

Printr-un simplu “multumesc”  iti exprimi recunostinta pentru raspunsul primit ca urmare a cererii tale de ajutor, chiar si atunci cand raspunsul oferit este  o indrumare si nu solutia miracol pentru problemele tale.
Solutia miracol nu exista. Miracolul vine tocmai din mobilizarea resurselor interioare nebanuite. Ele exista in fiecare din noi si pot fi eliberate prin efort personal, vointa, contientizare, determinare.
Vreau sa cred ca fiecare dintre noi a avut parte de un minim de educatie si ca acest cuvant “Multumesc” s-a regasit printre povetele bunicii, ale mamei si ale tuturor educatorilor si formatorilor. Lipsa de respect sta la baza multor necazuri. Acestea incep in copilarie si explodeaza la maturitate.

Nu uita sa spui “Multumesc”!

Iata de ce:
Printr-un simplu “multumesc”  iti exprimi recunostinta sau satisfactia pentru o manifestare de politete, un dar, un bine, un ajutor, o indrumare, etc., care ti s-a făcut.
Exprimarea recunostintei fata de o persoana care ti-a dedicat timp va contribui la schimbarea starii interioare.
Ai cerut un sfat si ai fost ascultat. Nevoia ta, impartasita, poate fi mai usor de dus chiar si numai pentru ca cineva te-a ascultat. Se poate intampla sa ti se sugereze sa imparti o problema in parti componente si sa le rezolvi pe rand. Vei gandi atunci: “uite ce simplu e, oare mie de ce nu mi-a trecut prin minte?”.
 Inainte de a trece la rezolvari, ai grija sa spui  multumesc!

Bucuria ta, exprimata,  poate avea ecou in inimile altora
Exprimarea sincera a multumirii fata de altul va aduce in tine aceeasi stare de multumire.
Multumirea aduce multumire.

Modelele

Modelul comportamental personal intareste ceea ce vrem sa-i invatam pe copiii/elevii/studentii nostri. Nu este suficient sa-l inveti pe micutul tau sa spuna multumesc cand primeste.... ciocolata sau orice altceva care ii face placere.  Este necesar ca tu parinte, educator, formator sa spui “Multumesc” ori de cate ori situatia o impune.
Nu este suficient sa-l inveti si sa pretinzi copilului sa spuna multumesc. Este obligator sa-l folosesti in viata de zi cu zi, in toate relatiile.
Adesea permisivitatea este gresit inteleasa, iar consecintele nu se lasa asteptate prea mult.
A fi prieten cu copilul tau inseamna foarte multe si nu exclude respectul parintelui/adultului fata de copil, si nici respectul copilului fata de parinte/bunic/adult.
Poate fi obisnuit ca un copil sa multumeasca bunicului pentru o inghetata, dar nu la fel de obisnuit este ca acelasi copil sa multumesca bunicului pentru ca i-a reamintit sa se spele pe maini inainte si dupa masa.
Adesea mamele( puteti citi si sotiile) isi asteapta, cu mancarea calda, fiul (sotul, dupa caz) care vine seara de la schimbul doi. Foarte rar fiul(sotul) multumeste pentru ca mama(sotia) l-a asteptat, cel mult va multumi pentru masa. Aceasta mama (sotie) nu a pretins pentru sine respectul cuvenit, nici nu l-a primit. Multumirea ei se rezuma la faptul ca si-a hranit fiul(sotul).
Deprinzand obisnuinta de a multumi pentru tot ceea ce vi se ofera, fie ele gesturi mari sau mici, ii veti deprinde pe toti cei care fie depind de voi, fie sunt in relatie cu voi sa va respecte si sa fie respectati la randul lor.

Cresterea stimei de sine poate incepe cu un simplu Multumesc.

Respectul este o conditie de baza a bunei relationari intre parteneri de orice fel ( prieteni, sot si sotie,  parinti si copii,  bunici si nepoti, vecini, colegi de serviciu,elev-profesor, sa.). Respectul nu poate fi unilateral, el se doreste a fi reciproc.Respectul de sine se reflecta in respectul pentru celalalt
Lipsa de respect conduce la relatii tensionate, conflicte, agresivitate, violenta.
Respectul se invata in copilarie de la parintii care promoveaza valorile educationale si le practica in viata de zi cu zi.