vineri, 4 mai 2012

Traim intr-un secol iluminist dar sarac in lumina

"Trăim într-un secol iluminist dar sărac în lumină" este titlul unui articol care mi-a atras atenţia. Articolul l-am gasit aici: http://www.daciaplant.ro/articles/view/traim-intr-un-secol-iluminist-dar-sarac-in-lumina-a17
Cât adevăr a cuprins autorul în câteva rânduri vă las să apreciaţi singuri. Eu îl propun spre lectură ...
"E VREMEA SĂ TRANSFORMĂM TOTUL DIN TEMELII

De ce un secol iluminist? Pentru că şi-a păstrat admiraţia absolută pentru ştiinţă şi tehnică văzute ca o cale de a atinge ceea ce este mai înalt în fiinţa uman. Văzute ca o cale de progres material şi cultural pentru individ şi societate. Elogiate ca o cale de stăpânire a naturii şi de impunere a raţiunii asupra haosului.

Am ajuns, într-adevăr la realizări pe care iluminiştii din alte secole nici nu le visau – trimitem nave spaţiale în cosmos, facem experimente cu acceleratoare de particule, operăm corpul cu tehnologia laserului, cercetăm oceanele şi o detectăm dintr-un satelit care orbitează în jurul Pământului pe furnica ce se întoarce în muşuroiul ei minuscul. Ne jucăm de-a producerea ploii artificiale, aruncăm în aer munţi ca să scoatem minereu, încrucişăm soiuri de plante, clonăm animale.

Dar în acest secol iluminist, nu trăim iluminarea. Individul e mai nefericit decât a fost vreodată. Telefonul mobil ultraperformant, conectat la internet nu-l ajută să comunice mai bine cu oamenii din viaţa lui. Ci mai repede. Mai la suprafaţă.

Nu există mai multă intimitate şi căldură sufletească în relaţiile sale. Nu există mai multă împlinire personală. Omul nu se simte unic, ştie că poate fi oricând înlocuit. Ştie că sistemul în care trăieşte l-ar sacrifica fără să clipească pentru a-şi păstra funcţionarea, prosperitatea.

Omul nu mai are timp pentru intimitate – nici cu ceilalţi, nici cu el însuşi. Omul e presat de timp şi e mai singur decât niciodată. Pentru că, în vreme ce se avânta spre mari reuşite ale ştiinţei şi tehnicii, l-a aruncat departe şi pe Dumnezeu. I-a clamat moartea sau a pretins că nici n-ar fi existat vreodată.

Omul a vrut să fie liber. Să fie măsura tuturor lucrurilor. Să fie stăpânul destinului său şi să construiască o lume în care să progreseze continuu. Azi însă suntem într-o criză globală. Şi nu e vorba doar de criza economică, socială, politică ce a cuprins planeta (mişcarea Indignaţilor din Spania, Revoluţiile Arabe, mişcarea Occupy Wall Street), e vorba şi de criza spirituală.

Nu trăim într-un secol iluminat. Pentru că valorile care ţin de eternitatea fiinţei noastre, de credinţă, de iubire, de armonie cu noi înşine şi cu lumea, de bunătate şi compasiune au fost amânate. Valorile care ţin de explorarea propriei unicităţi au fost neglijate. A contat individul ca rotiţă din sistemul social, nu omul ca triumf şi capodoperă a Creaţiei divine.

Nu trăim într-un secol iluminat pentru că am negat atâta vreme lucrurile care nu pot fi cântărite, măsurate sau demonstrate ştiinţific. Am negat atâta vreme legătura noastră profundă cu universul, ba chiar, în loc să ne păstrăm în armonie cu natura, ne-am luptat cu ea şi am ajuns azi să suportăm consecinţe teribile.

Nu trăim într-un secol iluminat pentru că am făcut din părerea noastră despre ştiinţă şi tehnică un nou stăpân. Şi am devenit neatenţi faţă de poezia inimii omeneşti şi faţă de misterul vieţii noastre.

Ne-am mulţumit să înaintăm, dar am făcut asta la orizontală, fără să ridicăm privirea spre stelele şi cerul interior. Azi suntem într-o răscruce. Azi putem alege să ne ridicăm pe verticala cunoaşterii. Să ne aşezăm centrul în Dumnezeu. Să adăugăm la ceea ce ne-au adus bun ştiinţa şi tehnica valorile spiritului. Lumina altei cunoaşteri, de care avem atâta nevoie pentru a fi compleţi."

Aţi citit până aici? E foarte bine.  Acum vă rog să priviţi în jur, să priviţi în familia dumneavoastră şi în propria inimă. 
Sunt tentată să vă las să vă puneţi singuri întrebările potrivite şi să vă răspundeţi pentru că beneficiul personal va fi pe măsura frământării.
Pentru cei care au uitat de ei şi trăiesc pentru alţii sau prin alţii, pentru cei care au uitat să trăiască azi şi trăiesc pentru ziua când ...va veni, vom avea, va ieşi soarele... propun întrebările
-Cine sunt eu?
-De ce fac asta?
-Aleg să am sau aleg să mă bucur de ceea ce am?
Lista poate continua în funcţie de fiecare