vineri, 13 decembrie 2013

Viața în pași de tango


Viața în doi pulsează în ritmuri senzuale de tango. Cei doi parteneri experimentează - în viață ca și în dans - trăiri, stări, atitudini.
Citisem cândva despre acest dans, argentinian la origine, că a scandalizat lumea prin apropierea partenerilor cât și prin trăirile pline de pasiune ale celor doi, exprimate în timpul dansului .
In Tango nu există reguli care să îţi limiteze creativitatea sau libertatea de mișcare, dar se observă o anume maturitate a cuplului ; o maturitate pe care o dorim și în viața de cuplu.
Intr-un cuplu matur se poate observa libertatea de expresie a partenerilor; aceștia sunt mai senini și încrezători în ei înșiși și în celălalt.
Tangoul este dansul care se dansează în doi și este ilustrativ pentru ceea ce este de fapt o relație de cuplu pentru că atunci când dansezi  tango, comunici prin gesturi, privire, atingere și prin mișcări cu partenerul tău/partenera ta. Astfel  se creează un anumit ritm prin care reușești să îţi simţi partenerul și să te conectezi la emoţiile și trăirile lui. Tot așa este de dorit să fie și în viață. Mulți oameni incriminează lipsa de comunicare și deseori o consideră ca fiind principala cauză a neînțelegerilor din cuplu. De fapt cei care recurg la această scuză ignoră total mesajele corporale - gestica, atitudinea, expresia feții, postura corpului – transmise de partener/parteneră.
In dans ca și în viață femeia își urmează partenerul, îi intuiește mișcările și vine în întâmpinarea acestora.
Femeia, nativ, are atuul intuiţiei , poate merge cu spatele, și nevăzând direcţia, ea  simte următoarea mișcare a partenerului.

„Tangoul se întâmplă de la un pas la altul, la fel ca viaţa.“

Acesta este un mesaj și un îndemn pentru a vă apleca asupra voastră spre a vă cunoaște, spre a vă elibera de frici, de inhibiții, de a trăi relații reale nu virtuale/imaginare - cum se întâmplă deseori.

Este de asemeni un îndemn pentru partenerii de cuplu,  preocupați excesiv de ceea ce face / nu face celălalt ori de ceea ce spune / nu spune celălalt.

Aplecați-vă asupra a ceea ce vreți pentru a obține ceea ce vreți. 
Asigurați-vă că ceea ce vreți este realizabil.

Este nerealizabil să vrei să-l schimbi pe celălalt !

Când vă aplecați asupra a ceea ce nu vreți / nu vă place exact asta veți obține.
- Oare merită să vă ocupați timpul cu ceea ce nu vreți? 
- Presupun că nu.
- Și atunci de ce o faceți?

Ritmul tangoului este lent, azi viața este destul de trepidantă, de aceea e bine să rețineți că în dans Bărbatul conduce, iar Femeia imprimă ritmul. In viață dacă avem un ritm prea alert, există riscul ca celălalt să nu poată ține pasul (ritmul).

Multumesc celor care au inspirat scrierea acestui articol si celor care au oferit feedback.
Cititorule, articolele de pe acest blog sunt scrise cu intentia de a te ajuta. Trimite-le prietenilor tai si ajuta-i la randul tau. Iti multumesc.


miercuri, 11 decembrie 2013

Ce simteam atunci , ce simt acum

Azi va propun povestea unei tinere, candva dependenta, povestita de ea insasi; speram spre folosul celor care se regasesc in aceasta poveste si au curajul si dorinta sa iasa din propria drama.
Se poate citi mai jos acordul persoanei de a face publica aceasta poveste.


Ce simteam atunci?
""Contrazice toate regulile pe care le-am invatat in terapie. Devalorizare, concentrarea atentiei asupra unui obiect (subiect) extern, umilinta si supunere, anularea "eului". Si totusi ma atrage.

As putea sa ma intorc, probabil ca ar fi mai intelept asa. Este oare o ispita atat de mare incat nu ii pot face fata? Daca este o incercare care ma abate de la calea mea? Dar daca tocmai prin ea voi ajunge mai aproape de mine? Este oare cu putinta?

Inca mai pot spune "Nu". Dar trebuie sa decid. Lipsa unei alegeri constituie tot o alegere. Sa gandesc ca daca nu va merge cu el, cel putin voi sti cine sunt cu adevarat contravine conceptului de daruire totala al unei submise. Inseamna, cel putin in parte, sa devalorizez o relatie interumana care sper eu, sa imi fie salvatoare. Si totusi, nu aici gresesc? Salvarea vine din interior. Atunci, poate ca impreuna cu el voi gasi forta sa ma orientez spre mine.

Oare pot sa accept invadarea intimitatii mele in cel mai inalt grad? Stiu ca asta mi-am dorit pe ascuns, de cand imi pot aduce aminte. Sa ma simt vulnerabila, expusa, dar in acelasi timp- protejata.

Poate ca nu ma voi mai intalni cu o astfel de ocazie. Poate ca ar fi mai bine. Stiu si simt ca nu imi va aduce numai bine. Sunt oare destul de puternica sa platesc pretul?

Ce expert sa consult? Nu cunosc pe nimeni, exceptand-o pe ..., care sa ma poata ajuta sa imi clarific trairile. Ce ar spune ea acum?

Si din intuneric poate sa apara Lumina. Daca se pastreaza puritatea. Incep sa ma pierd in propriile mele ganduri. O alegere aparent simpla, care ma macina din interior si imi consuma rapid rezervele.

Nu cred ca voi mai fi capabila sa imi gestionez viata daca voi intra in asta. Nici macar in felul modest in care o fac in prezent. Sa incercam si ratiunea.""


Ce simt acum

""M-as bucura foarte tare sa puneti pe blog povestea. Sper sa ajute- pentru asta sugerez sa adaugati cuvinte 'tag'- inclusiv BDSM, sado-masochism, tratament, etc :D. Pot sa mai sugerez cateva: submisa, submisivitate, stapan, dependenta. Asta ca sa le gaseasca si altele care viseaza asa ca mine. :))


Deseori stau si ma gandesc si nu imi vine sa cred cum am scapat de dependenta de el. Cum am trecut incet-incet de la agitatie la liniste (relativa, e drept). De la nebunia in care traiam, acceptand si dorind sa ma las sfasiata (psihic, mai ales) de cineva dezinteresat de mine ca om si femeie, dispretuind o existenta 'banala' (alaturi de un posibil partener 'normal')-la un trai bland fata de mine, cu rare suprastimulari adrenergice, in care simt, primesc si ofer sentimente calde, aproape fara conditii.


Desi am fost acolo suferind transformarea in fiecare moment al procesului,  acum privesc in urma si nu imi vine sa cred ca s-a intamplat. Pentru ca eram atat de convinsa ca nu exista cale de intoarcere, ca nu pot sta fara sa ma gandesc la el, ca destinele ne sunt unite cumva, etc etc etc. Si stiam ca e un brain wash, dar nu aveam puterea sa inversez singura procesul. Asa ca va sunt extrem de recunoscatoare pentru ca m-ati ghidat si stiu ca nu v-a fost usor pentru ca negam si negam si negam realitatea. Auzeam vorbele, explicatiile, nevoia de umilire...tot restul- dar nu le intelegeam complet, nu le integram. Era logic ca aveti dreptate. Imi faceam rau si il lasam si pe el sa imi faca. Sincera sa fiu, il credeam si ignoram semnele. Ii gaseam scuze peste scuze. Nu a avut timp de mine, e prea ocupat, poate nu are curaj...Pur si simplu nu puteam incheia. Am renuntat de tot numai cand l-am prins cu minciuna evidenta si l-am confruntat- inca era impreuna cu iubita lui. Iar eu eram...ta-taa:jucaria :D



Cel mai interesant este ca mare parte din ce a fost intre noi s-a petrecut online si in imaginatia mea. Dar era ca un drog pentru mine. Nu imi pare rau de timpul care a trecut asa, pentru ca prin experienta asta am invatat multe: sa imi recapat puterea, sa ma iubesc mai mult, sa ma bucur de o relatie sanatoasa; in plus, am ajuns sa ma cunosc mai bine pe plan sexual.



Partea mea dependenta se agata uneori de cate ceva ca sa mai treaca timpul...fara sa fac mare lucru, poate fac ceilalti pentru mine, sau sper ma regasesc mai usor, prin ceilalti. Adevarul e ca, desi e mai greu, munca o ducem singuri. Am incercat scurtatura dar ...e mai mare daraua :))

Acum am un partener amabil si afectuos, e reconfortant, insa nu mai am parte de varfurile de stimulare (in special pe anumite sinapse :D) din trecut. Atunci ma gandeam ca o asa relatie ma va plictisi. Acum zic ca riscul e acceptabil decat sa sufar o data la 2-3 zile, pentru senzatie. In fine, a fost ca un cosmar deghizat in vis frumos, din care nu reuseam sa ma mai trezesc. 

Stiu ca problemele inca sunt in mine si ca daca nu le rezolv, le voi planta in relatie. Chiar in toate relatiile. Asa ca sunt pe cale sa va ascult indemnul si sa citesc ranile pana ce le inteleg bine, bine. 

Va imbratisez si va multumesc inca o data!""


Ii multumesc si eu pentru generozitate si pentru  curajul de a-si face publice trairile, durerea si transformarea.  
Ceea ce ea nu a spus completez eu pentru ca este bine de stiut ca nimic nu se intampla peste noapte, ci a fost un demers terapeutic de durata. Si cum nu exista progres fara regres, au fost multi pasi inainte, dar si inapoi. Au fost multe lacrimi si tentative de renuntare la terapie. A gasit insa puterea si motivatia de a merge mai departe pe noul drum.

vineri, 1 noiembrie 2013

Când și de ce iubim peste măsură?

Atunci când îţi doreşti şi speri că el/ea se va schimba înseamnă că iubești prea mult.

Dacă te-ai găsit vreodată în situaţia de a fi obsedată de un bărbat/ obsedat de o femeie ai bănuit probabil că la originea acelei obsesii nu era dragostea, ci teama. 
Femeile/Bărbații care iubesc obsesiv sunt împovărate/ împovărați de teamă - teama de singurătate, teama de a nu fi demne/demni de iubire, teama de a nu fi ignorate/ignorați, abandonate/abandonați sau distruse/distruși.
Ne dăruim dragostea în speranţa că bărbatul/femeia de care suntem obsedate/obsedați ne va alunga temerile. In loc de asta, temerile şi obsesiile noastre se adâncesc până într-atât, încât dorinţa de a dărui dragoste pentru a primi, la rândul nostru, iubire, devine izvorul de energie al vieţii noastre. Şi pentru că strategia noastră nu dă rezultatele scontate, ne străduim şi iubim şi mai mult. Iubim peste măsură.

Nu doar femeile  iubesc în exces. Sunt şi bărbaţi care se lasă obsedaţi de o relaţie cu aceeaşi fervoare ca şi femeile; sentimentele şi comportamentul lor îşi au rădăcinile în acelaşi gen de experienţe din copilărie. Cu toate acestea, majoritatea bărbaţilor care au suferit în copilărie nu dezvoltă o dependenţă relaţională. Datorită interacţiunii dintre factorii biologici şi culturali, bărbaţii încearcă de obicei să se protejeze şi să evite suferinţa prin aspiraţii care sunt mai curând externe, decât interne, mai curând impersonale, decât personale. Ei au tendinţa de a-şi crea obsesii legate de profesie, sport sau hobby-uri, în timp ce femeile, datorită forţelor biologice şi culturale care acţionează asupra lor, au tendinţa de a deveni obsedate de relaţia cu un bărbat. -poate tocmai cu unul rănit şi distant. 
Este o ironie a vieţii că  femeile sunt capabile să răspundă cu atâta compasiune şi înţelegere la suferinţa altuia, dar rămân oarbe la propria lor suferinţă, şi orbite de aceasta. Cu toţii simţim nevoia să negăm ceea ce e prea dureros şi înspăimântător de acceptat. Negarea este un mijloc firesc de auto-apărare, cu acţiune automată şi spontană.

Nici o femeie nu se transformă întâmplător într-o femeie care iubeşte prea mult. Dezvoltarea ta ca femeie într-un anume tip de societate, într-o  familie în care membrii ei nu sunt liberi să-şi exprime toate experienţele, dorinţele, cerinţele sau sentimentele pe carele au, ci sunt mai degrabă obligaţi să se limiteze la rolul care e
în consonanţă cu rolurile jucate de ceilalţi poate da naştere unor tipare predictibile.
Când nimeni nu vrea să discute despre ceea ce afectează familia ca întreg sau indivizii din care e compusă - când asemenea discuţii sunt interzise fie implicit (se schimbă subiectul discuţiei), fie explicit („Noi nu discutăm despre aşa ceva!") - învăţăm să nu avem încredere în propriile noastre percepţii sau sentimente. Din cauza faptului că familia neagă realitatea, începem să o negăm şi noi. Iar aceasta diminuează drastic evoluţia mijloacelor care ne ajută să ne ducem viaţa şi să ne apropiem de oameni şi situaţii. Tocmai această diminuare fundamentală acţionează la femeile care iubesc în exces.
Devenim incapabile să discernem cine sau ce e bun sau nu pentru noi. Nu ne repugnă situaţiile sau persoanele pe care alţii le-ar evita ca fiind periculoase, incomode sau nesănătoase, pentru că ne lipsesc instrumentele de a le evalua realist şi autoprotector.
Nu avem încredere în propriile noastre sentimente şi nici nu le lăsăm să ne conducă. In schimb, ne lăsăm atraşi exact de acele pericole, intrigi, drame şi provocări pe care alţii, cu un trecut mai sănătos şi mai echilibrat, le-ar evita. Iar această atracţie nu face decât să ne uzeze şi mai mult, căci o mare parte din lucrurile care ne atrag nu sunt decât o replică a ceea ce am trăit în copilărie. Trăim din nou aceleaşi sentimente deprimante şi suntem răniţi din nou.
Caracteristicile de mai jos sunt tipice femeilor care iubesc prea mult

1. Prin definiţie, provii dintr-o familie dezechilibrată în care nevoile tale emoţionale nu au fost satisfăcute. 
2. Pentru că tu însăţi ai primit prea puţină atenţie, încerci să umpli acest gol cu un substitut, devenind femeia care oferă protecţie, mai ales bărbaţilor care par să aibă nevoie de aşa ceva. 
3. Intrucât nu ai reuşit să-ţi transformi părinţii (sau doar unul din ei) în personajele tandre, iubitoare, după care ai tânjit atât, reacţionezi cu tot sufletul atunci când întâlneşti acel tip arhicunoscut de bărbat indisponibil emoţional, pe care încerci -ca şi în trecut - să-1 schimbi prin iubirea pe care i-o arăţi.
4. Terorizată de posibilitatea abandonului, faci orice să salvezi de la destrămare relaţia cu un bărbat.
5. Aproape nimic nu va fi prea dificil, nu va lua prea mult timp, nu va fi prea costisitor dacă îl „ajută" pe bărbatul cu care ai o relaţie.
6. Obişnuită cu lipsa dragostei într-o relaţie personală, eşti dispusă să aştepţi, să speri şi să îţi dai şi mai mult silinţa să-i faci pe plac.
7. Eşti dispusă să îţi asumi mult mai mult de 50% din responsabilitate, vină şi imputări în orice relaţie.
8. Respectul de sine este extrem de scăzut şi, în forul tău interior, nu crezi că meriţi să fii fericită. Crezi, mai degrabă, că trebuie să lupţi pentru a obţine dreptul la fericire.
9. Pentru că ai a avut parte de o copilărie lipsită de siguranţă, simţi nevoia disperată de a avea controlul asupra bărbaţilor şi relaţiilor tale amoroase. îţi ascunzi acest efort de a controla oamenii şi situaţiile sub masca "ajutorului".
10. In relaţiile tale, trăieşti mai curând în visul tău despre cum ar putea fi, decât în realitatea situaţiei în care te afli.
11. Eşti dependentă de bărbaţi şi de suferinţa sufletească.
12. Se poate să fii predispusă din punct de vedere emoţional şi, de multe ori, biochimic, la dependenţa de droguri, alcool, şi/sau anumite alimente, mai ales cele care conţin zahăr.
13. Prin atracţia pe care o simţi faţă de persoanele cu probleme care trebuie rezolvate, sau prin implicarea în situaţii de cele mai multe ori haotice, incerte şi chinuitoare din punct de vedere emoţional, eviţi, de fapt, să-ţi îndrepţi atenţia spre responsabilitatea faţă de propria ta persoană.
14. S-ar putea să ai o înclinaţie spre stări depresive episodice, pe care încerci să le împiedici prin emoţia pe care ţi-o procură o relaţie instabilă.
15. Nu te simţi atrasă de bărbaţi amabili, echilibraţi, demni de încredere şi interesaţi de persoana ta. Pe aceştia îi consideri „plicticoşi".


Sursa : Femei care iubesc prea mult. Autoarea cărții, Robin Norwood, este psihoterapeut american, specializată în terapia de familie; se ocupă cu probleme de dependență și a lucrat în domeniul dependenței de droguri și alcoolism. A scris mai multe cărți de auto-ajutor pentru femei.



Mulțumesc autoarei Robin Norwood pentru acestă minunată lucrare. Am decis prin această postare să îndrum tinerele care îmi scriu :
-Sunt disperată, m-a rănit de multe ori , dar îl iubesc! 
-Când nu bea e cel mai bun soț.
-Am făcut tot ce am făcut pentru că îl iubesc enorm.
-Il iubesc, nu-l pot uita, mai bine mor.

Am dat doar cîteva exemple, lista poate continua cu multe altele cum este cazul femeilor care sunt într-o relație cu bărbați cu boli cu risc de contaminare, cu tulburari severe de personalitate/ de comportament, etc.
Citeste si http://vicctoriaionepsihologulmeu.blogspot.ro/2013/11/10-caracteristici-fundamentale-ale.html

10 caracteristici fundamentale ale persoanei codependente

CODEPENDENŢA
În general, codependenţa se poate defini ca dependenţă de anumite persoane, comportamente sau obiecte. Codependenţă este nereuşita de a-ţi controla sentimentele, compensată prin controlul exercitat asupra oamenilor, obiectelor sau evenimentelor exterioare. Pentru codependenţi, controlul sau lipsa acestuia este elementul central al fiecărui aspect al vieţii lor.
Codependenţa se poate manifesta ca dependenţă faţă de o altă persoană. In cazul codependenţei interpersonale, persoana afectată este atît de captivată de celălalt, încît sentimentul identităţii personale - al sinelui - este grav diminuat, înăbuşit, aproape eliminat de personalitatea şi problemele celuilalt.
Mai mult, persoanele codependente par a se comporta ca un aspirator care a luat-o razna, absorbind nu numai alte persoane, ci şi substanţe chimice (alcool sau droguri, în primul rînd) ori lucruri (bani, mîiicare, sexualitate, muncă). 
Conceptele de dependenţă şi codependenţă nu se mai aplică actualmente exclusiv consumului de alcool, ele înglobînd tot spectrul cunoscut al substanţelor chimice care dau dependenţă - cocaină, marijuana, tutun, heroină - precum şi alte aspecte. Expresia „alte aspecte“ se referă la orice tip de manie sau obsesie irepresibilă, orice exces sau comportament împins la extrem.
Tulburările de nutriţie (ca, de pildă, anorexia, bulimia), dependenţa de sex, obsesia de a munci, nevoia de nestăpînit de a cheltui fără limite, o atitudine exagerat de rigidă ori moralistă, mania de a-ţi spăla mîinile de cincizeci de ori pe zi - toate acestea şi alte tipuri de dependenţe au fost încadrate în aceeaşi clasă cu alcoolismul. Tulburările menţionate şi altele de acelaşi gen afectează familia şi pe cei apropiaţi  -codependenţii - care pot suferi la fel de mult ca persoana dependentă sau chiar mai mult.
Conceptul de codependenţă îi include totodată şi pe alcoolici. Cuvîntulcodependent înseamnă, literal, „dependent de“. 

Cele zece caracteristici fundamentale ale persoanei codependente

Aceste zece caracteristici  împing persoanele codependente la a întreţine unele reacţii care îşi pun amprenta asupra fiecărei zile din viaţa lor. 
Noţiunile noastre despre familie şi despre condiţia de om adult se conturează în copilărie şi sîntem constrînşi (sau condamnaţi) să repetăm experienţa familiei pe care ne-o amintim
Pe lîngă retrăirea experienţelor din copilărie, aceasta din urmă determină majoritatea alegerilor pe care le facem şi chiar modul în care percepem lucrurile. 

1. Persoana codependentă este dominată de una sau mai multe obsesii. Comportamentul codependenţilor nu poate fi întotdeauna definit ca „negativ“; de fapt, unele obsesii, cum ar fi aceea de a munci, sînt apreciate pozitiv în anumite cercuri sociale. Indiferent de valoarea pozitivă sau negativă care i se atribuie, obsesia există. Unele dintre impulsurile de necontrolat se referă la alcool, droguri, agresiuni fizice, tulburări de nutriţie, dependenţe sexuale. Altele se manifestă mai subtil, dar nu mai puţin constrângător: mania de a număra obiectele, de a le aranja geometric ori de a le alinia, obsesia de a-ţi spăla mîinile frecvent.
Răspunsul tău la întrebarea: „Ce-ţi doreşti cel mai mult în viaţă?“ poate dezvălui anumite obsesii. Îţi doreşti bani, prestigiu, putere? 
2. Persoana codependentă este marcată şi suferă din cauza situaţiei problematice din familia în care a crescut. Sumbre, fantomele trecutului - anii primei copilării, copilăria părinţilor noştri şi a părinţilor lor - ne invadează prezentul. Cîteodată şoptesc, altădată ţipă. Larma lor e uneori binefăcătoare, alteori ne distruge.  
Stafiile trecutului se dovedesc a fi extrem de distructive în cazul relaţiei de cuplu. Fiecare avem astfel de reminiscenţe ale trecutului într-o oarecare măsură. In cazul unei personalităţi armonioase ele sînt în stare latentă, permiţînd din cînd în cînd o privire furişă în trecut, cu efecte benefice. În cazul personalităţilor afectate grav de codependenţă, ele distorsionează realitatea. 
Cît de tare ori cît de des auzi în prezent vocea mamei sau a tatălui tău? O frază ca „niciodată nu faci ceva bine“ îţi spune ceva? 

Gîndirea raţională şi logica nu pot interveni în modificarea acestor două aspecte sus-menţionate. Urmaşul adult al unui alcoolic jură: „Niciodată nu mă voi căsători cu un beţiv ca să-mi supun familia la suferinţa pe care am îndurat-o eu“. Dar, el va alege aproape întotdeauna un alcoolic sau o persoană cu tulburări similare, în ciuda celor mai bune intenţii, în ciuda faptului că ştie exact despre ce este vorba. Raţiunea şi logica par a zbura pe fereastră, surghiunite de cîntecul seducător de sirenă al trecutului.  

      3. Persoanele afectate de codependenţă au un foarte scăzut respect de sine (şi, adesea, demonstrează un grad scăzut de maturitate). Cit de mulţumit eşti de tine însuţi? Te aperi de criticile nefondate? Te simţi lipsit de sprijin şi prieteni? Ce îţi spun aceste lucruri despre respectul faţă de tine însuţi? 
      4. Codependentul este sigur că fericirea lui depinde de ceilalţi. Fericirea unei persoane codependente depinde aproape în întregime de ceea ce fac sau gîndesc ceilalţi. 
  Ai auzit vreodată aceste cuvinte:
„Dacă el/ea s-ar schimba, aş fi fericit.“ 
„Dacă el/ea ar arăta că mă acceptă şi îmi aprobă acţiunile, aş fi fericii.“ 
„Singurul motiv, pentru care el/ea face lucrul acesta, este pentru a-mi distruge liniştea. El/ea vrea să mă rănească, şi reuşeşte.“ 
Ai nevoie de un tovarăş de viaţă perfect pentru a te simţi împlinit? 
5. În schimb, persoana codependentă se simte excesiv de responsabilă pentru ceilalţi. Părinţii sînt responsabili pentru copiii lor în mod firesc. Nu vorbim aici despre acest fel de responsabilitate. Mai degrabă, este vorba de faptul că persoana codependentă se simte foarte răspunzătoare pentru tot ce se întîmplă cu ceilalţi, pentru fericirea, sentimentele, gîndurile, acţiunile lor, chiar şi pentru puterea lor de discernămînt, care-i ţine departe de probleme. 

6. Relaţia dintre codependent şi partenerul lui de viaţă sau altă persoană importantă pentru el este tulburată de o lipsă de echilibru între dependenţă şi independenţă, cu efecte extrem de nocive.  Termenul opus codependenţei (şi nu putem repeta destul de des acest lucru) nu este independenţa. Persoanele dependente şi codependente sînt mult preaindependente prin însăşi situaţia lor; ele sfidează raţiunea, bunul simţ şi morala prin însăşi condiţia lor de dependenţă. 
Termenul opus codependenţei este cel de interdependenţa. . Persoanele interdependente sănătoase îşi pot permite să fie suficient de dependente pentru a se deschide spre ceilalţi şi a-şi arăta vulnerabilitatea, dar în acelaşi timp ele au o imagine de sine pe care o pot susţine fără a avea nevoie de altcineva pentru a le-o întregi. 
       7. Persoana codependentă este un adevărat maestru al negării şi reprimării. Codependenţa este generată de problemele familiei de provenienţă. Cu toate acestea, persoana codependentă îşi apără în mod sincer familia. Dacă ea îşi mai aminteşte ceva din copilărie, este vorba de fragmente izolate sau detalii care nu sînt întocmai conforme realităţii. De obicei, persoanele codependente nu pot vedea lucrurile aşa cum sînt, nu pot aprecia situaţiile ca fiind atît de rele precum se prezintă în realitate. Ele pretind că nimic rău nu s-a întîmplat şi găsesc că introspecţia este mult prea dureroasă pentru ele. 
 8. Persoana codependentă îşi face griji pentru lucrurile pe care nu le poate influenţa şi încearcă adesea să le schimbe. Ea îşi manifestă frustrarea încereînd să controleze situaţii ori persoane care sînt şi vor rămîne întotdeauna în afara influenţei sale...
 Oamenii care au o imagine de sine negativă se aşteaptă adesea să eşueze deoarece cred despre ei înşişi că sînt nişte rataţi. Cînd se gîndesc la viitor, ei văd dezamăgiri, înfrîngeri. Dacă realitatea le dă dreptate - dacă într-adevăr suferă o înfrângere - frustrarea îi determină să aibă un şi mai scăzut respect de sine. 

 9. În principal, viaţa persoanei codependente se desfăşoară între extreme. Relaţiile personale sînt marcate de suişuri şi coborîşuri extreme, de zile fierbinţi şi îngheţuri. Economie şi bani aruncaţi, apoi ruină financiară (poate chiar de mai multe ori), furie şi tandreţe, dragoste şi război - viaţa e o barcă cu pînze pe ape furtunoase. Povestea de dragoste dintre Domnul şi Doamna Perfecţiune se termină cu un divorţ urât. Această polarizare extremă în ceea ce priveşte acţiunile sau relaţiile persoanei codependente este una din trăsăturile sale cele mai pregnante. 
Şi atitudinea persoanei codependente faţă de autoritate este la fel de marcată de extreme. Acelaşi om, dezgustător de umil în faţa şefului, poate fi un adevărat tiran acasă. De asemenea, codependentul poate simţi o teamă profundă faţă de un anumit tip de autoritate sau poate sfida un alt tip de autoritate. Nici în acest caz nu există un echilibru sănătos, nu există certitudinea controlului asupra propriilor reactii. Este vorba de o altă funcţie a naturii polarizante a vieţii şi atitudinii persoanei codependente. 
      10. În fine, persoana codependentă caută în permanenţă acel ceva despre care crede că îi trebuie sau îi lipseşte în viaţa personală.
Persoanele codependente sînt nerăbdătoare şi nemulţumite, indiferent de condiţiile exterioare.

Sursa:  Labirintul codependenței.Drumul spre relații interumane sănătoase. Autori :dr. Robert Hemfelt, dr. Frank Minirth, dr.Paul Meier



Citește și :http://vicctoriaionepsihologulmeu.blogspot.ro/2013/11/cand-si-de-ce-iubim-peste-masura.html

Multumesc celor care au inspirat scrierea acestui articol si celor care au oferit feedback.
Cititorule, articolele de pe acest blog sunt scrise cu intentia de a te ajuta. Trimite-le prietenilor tai si ajuta-i la randul tau. Iti multumesc.

vineri, 27 septembrie 2013

Falsa comunicare

"' Emotiile nu sunt un lux, ci o complexa masura terapeutica in lupta pentru existenta.""-Antonio R. Damasio.

De ce ne asteptam ca oamenii, care dintr-un motiv sau altul nu ne pot iubi, s-o faca in cele din urma?
Poate parea ciudat ceea ce veti citi acum , dar incercati sa priviti la voi, la prietenii vostri, la colegi, la parinti si veti intelege ca , desi trist, este adevarat ca exista parinti care nu-si pot iubi copiii si exista copii care nu-si pot iubi parintii.
Adevaratele sentimente nu se obtin cu forta. Ele se afla acolo si au intotdeauna o cauza, care, in majoritatea cazurilor, ramane ascunsa.
Identificarea corecta a sentimentelor este foarte importanta. Cand simt ca nu pot trai fara ea/fara el, in spatele acestui sentiment se ascunde frica de abandon. Si in acest caz este benefic sa-mi tratez frica mea de abandon , in loc sa ma agat de un om care nu ma iubeste, chiar daca la inceput imi spunea vorbe frumoase si parea ca ma place. "Cea mai mare suferinta vine adesea nu de la situatia in sine, ci de la ce ne spunem noua insine despre ea" afirma Dr Richard Moss si cu fiecare caz ma conving, tot mai mult,de acest adevar.

Iubirea impusa nu este iubire, ci cel mai probabil o pseudorelatie, adica o relatie mascata bazata pe o comunicare falsa. Comunicarea adevarata presupune recunoasterea sentimentelor, comunicarea lor fara teama, fara ascunzisuri, adica un schimb emotional real.
Familia de origine, parintii, exercita o forta de atractie asupra copiilor, chiar si atunci cand acestia sunt adulti. Intr-o forma mascata parintele continua sa-si mentina autoritatea si controlul asupra copilului devenit adult. Deseori tensiunile sunt tinute sub control - atat  cat se poate -  si in functie de modul in care fiecare si-a depasit traumele copilariei. 
Cum puteti iesi dintr-o situatie neclara? 
Rupandu-va de dogmele si teoriile ce nu va sunt familiare; numai pentru ca sunt ale mamei/tatalui nu inseamna ca trebuie sa fie si ale mele.
Cand mediul devine lumea lui; copilul face totul pentru a i se opune si pentru a se sustrage atotputerniciei parintilor prin comportamente de genul: fuga de acasa, furt, minciuna, acte de violenta, inselatorie, abuzuri.
Majoritatea copiilor  invata, din frica de pedeapsa, sa-si reprime: mania, furia, durerea si frica. Corect si benefic ar fi sa fie invatati sa reactioneze adecvat la traume. Sentimentele nu ucid, nici exprimarea lor nu omoara pe nimeni; in schimb  refularea si disocierea de sentimentele negative poate conduce la acte regretabile.
Blocajele sunt rezultatul unei istorii de viata pe care, cel in cauza, trebuie sa o cunoasca din punct de vedere emotional pentru a intelege cum a devenit asa cum este. Aici se pot regasi persoanele care nu se plac, nu se pot accepta cum sunt, nu-si pot permite propria creativitate.
Relatiile care se bazeaza pe o comunicare mascata nu se pot schimba, raman ceea ce au fost dintotdeauna: falsa comunicare.
Urmarind doar faptele, nu putem sti ce a trait o persoana. Fara a cunoaste emotiile, ramase inaccesibile, fantezia ne poate duce departe, uneori dureros de departe. Astfel putem rani sau riscam sa fim raniti, ajungem la separare desi eram un cuplu reusit,etc.

Reflectati la cele de mai sus.
Comunicati-va emotiile, numai asa omul de langa voi va sti ce traiti cu adevarat si ce nevoi aveti. Incercati sa tineti cont de emotiile celuilalt pentru a avea relatii durabile si fericite.
Atentionare: Intensitatea emotiei poate afecta comunicarea rationala, pentru ca ratiunea paleste in fata unei emotii puternice. Persoanele anxioase vor intelege foarte bine  cea ce scriu aici. Frica, furia, mania pot crea probleme in cazul in care le dam liber sa se manifeste cand simtim ca intensitatea lor este mare, foarte mare, exacerbata.
Cunoasteti zicala "cine se arde cu ciorba, sufla si in iaurt"?

Bun. Iata ce aveti de facut in caz de manie, furie, frica de mare intensitate:
1.Reduceti intensitatea prin tehnici de relaxare ce sunt de regula la indemana. 
a.Tehnica respiratiei- poate fi practicata oricand ,oriunde.
Timp de 5 minute incercati sa respirati in felul urmator cu intentia sa va domoliti intensitatea emotiei ( frica, furie, manie, indignare, nedreptate) : incepeti cu un expir profund si apoi trageti aer in piept, numarand in gand pana la 3, tineti aerul si numarati pana la 4, apoi dati aerul afara numarand pana la 3, si repetati timp de 5 minute. Respectati ritmul!!! Nu va grabiti!!! Ritmul este esential.
b. Scrieti pe o hartie ceea ce simtiti. Recititi ceea ce ati scris pana simtiti ca intensitatea emotiei s-a domolit, apoi rupeti in bucatele cat mai mici pe care apoi le veti arunca la cos.
Nu pastrati hartia. Nu trimiteti sms-uri. Nu va plangeti prietenilor. Ii veti pune intr-o situatie delicata si functie de parerea lor  veti avea noi motive sa va alimentati credintele.




A se citi privind cu un ochi pe text si cu celalalt in interiorul tau nu la celalalt!
Eu pot sa vreau oricat sa fiu terapeut, cat timp clientul nu vrea sa fie pacient, nu se poate face nimic. Prima conditie pentru ca un om sa fie ajutat este sa ceara ajutor.

vineri, 16 august 2013

Drepturi fundamentale ale oricarei persoane ce se afla intr-o relatie parteneriala/cuplu


DREPTURI FUNDAMENTALE IN RELATIA DE CUPLU


In orice relatie, indeosebi in relatia de cuplu partenerii au cateva DREPTURI FUNDAMENTALE. Respectarea lor garanteaza o relatie fericita. Si cum nu putem respecta ceea ce nu cunoastem IATA-LE:
-Dreptul la bunavointa din partea celuilalt,
-Dreptul la siguranta si respect,
-Dreptul la suport emotional,
-Dreptul ca partenerul/partenera sa asculte ce ai de spus si sa-ti raspunda cu amabilitate,
-Dreptul de a avea propria ta parere/viziune, chiar daca partenerul/partenera are una diferita,
-Dreptul de a trai fara acuzatii si reprosuri,
-Dreptul de a trai fara critici si condamnari,
-Dreptul de a ti se respecta propria ta munca si propriile tale interese,
-Dreptul de a primi incurajare,
-Dreptul de a trai fara amenintari fizice si/sau emotionale,
-Dreptul de a trai fara a suporta izbucniri de furie si manie,
-Dreptul de a nu fi supus jignirilor care sa te umileasca,
-Dreptul de a ti se cere un servicu fara a ti se impune,
In fapt sa-ti negociezi drepturile este o garantie a respectului reciproc, o cale de a cladi o relatie armonioasa si de durata. Multe cupluri se bazeaza pe iubire, pe atractia fizica, pe atractia sexuala si isi neglijaza aceste drepturi fundamentale; abia cand relatia se mai rodeaza si incep disensiunile incep sa se intrebe de ce el/ea nu mai sunt ca la inceput. Este firesc ca lucrurile sa se schimbe pentru ca nici iubirea , nici sexul nu reprezinta decat o parte a relatiei. Uneori mai repede decat ne imaginam ne trezim ca avem asteptari care nu ne sunt implinite. Alteori descoperim ca nu ne cunoastem sau ca ceea ce parea a fi sufletul pereche este de fapt ceea ce nu      doream.
Iubirea are trei componente: intimitate, pasiune si angajament, ce trebuiesc satisfacute in relatiile             parteneriale/cuplu.
INTIMITATEA ca si componenta a iubirii se refera la sentimentul de apropiere existent intre doua persoane, la legatura profunda care se realizeaza intre ele, la comunicarea existenta in cadrul unei relatii. Intimitatea este legatura emotionala prin care oferi celui de langa tine informatii personale. Intimitatea are de-a face si cu capacitatea de acceptare reciproca a doua persoane. Intimitatea se refera si la incredere si la cunoasterea profunda a celuilalt.
PASIUNEA ca si componenta a iubirii are in vedere dorinta emotionala si sexuala puternica. Pasiunea este involuntara si motivationala si poate domina gandurile si comportamentul. Pasiunea inseamna a-ti dori intimitatea sexuala cu persoana iubita, incluzand astfel in structura sa si atractia sexuala. Pasiunea cunoaste atat aspecte pozitive (starea de fericire, buna-dispozitie, senzatia de plutire), dar si negative (pasiunea poate conduce catre disperare si ganduri negative) si este modificata de trecerea timpului. Pasiunea poate fi adusa la viata usor, dar poate fi la fel de repede stinsa. Pasiunea este cea care produce romantismul.
Persoana in cauza decide daca este indragostita. Tot ea decide daca merge sau nu mai departe, continuand relatia, incercand sa mentina iubirea.
 O relatie solicita din partea partenerilor bunavointa, iar aceasta presupune a fi dispus sa-l asculti pe celalalt, sa-i intelegi si sa-i cunosti trairile, nevoile, suferinta; sa fii dispus sa impartasesti cu celalalt momentele fericite, sa-l incurajezi sa-ti vorbeasca si sa-ti faci timp sa-l asculti atent lasand deoparte telecomanda, telefonul, ziarul sau problemele tale de serviciu.
Cum nu exista relatii fara conflicte ar fi de dorit ca atunci cand apare conflictul sa ii conduca pe parteneri la negociere,  si sa caute solutii fie ca ajung sau nu sa se puna de acord. Din pacate practica arata ca deseori cand se ajunge la conflict, in mod eronat, se cauta vinovati in loc sa se caute solutii. 
Chiar daca in general vorbind relatiile pot fi vindecate, psihologii nu pot face nimic daca cei implicati in relatie nu doresc asta si nu depun eforturi constiente si perseverente in acest sens.
Relatia cu partenerul meu nu este sinonima cu relatia  cu vechea mea masina, care m-a cucerit de cum am vazut-o si mi-am dorit-o si desigur am achizitionat-o; insa acum e timpul sa o schimb pentru ca ii scade valoarea de piata.
In calitatea mea de psiholog recomand sa traiti o viata cu scop si cu sens. Cand va declarati aceasta intentie scopul poate fi unul sanatos care sa va conduca catre relatii armoniose si fericite. Acceptati sa respectati aceste drepturi fundamentale si veti simti ca primiti exact ceea ce oferiti.


Iubirea exista la timpul prezent, invatati sa va bucurati de ea la timpul prezent.

Iubirea singura nu este suficienta pentru a construi o relatie de cuplu fericita si durabila.

Nu poti pretinde sa fii iubit/iubita, poti insa pretinde sa ti se respecte drepturile fundamentale, mentionate aici, angajandu-te sa le respecti la randul tau.

-Dreptul de a primi clarificari si raspunsuri informative despre lucrurile/situatiile care te preocupa in mod legitm,
-Dreptul de a pretinde si primi scuze sincere pentru orice gluma pe care o consideri ofensatoare.
Un tipar comportamental "cine nu e cu mine e impotriva mea" s-a dezvoltat in USA si s-a extins dincolo de sfera lui de aplicabilitate. Intre soti/parteneri acest mod de gandire si comportament este contraproductiv si nu are legatura cu notiunea de "a face lucruri impreuna' chiar daca pare a fi asa.

-Dreptul de a negocia relatia pe baza respectarii drepturilor fundamentale sus mentionate.

Recomand sa nu treceti cu usurinta peste aceste randuri, va invit sa reflectati asupra lor si sa analizati cum ar fi viata voastra daca vi s-ar respecta aceste drepturi.

Este important sa retineti ca orice relatie se negociaza, inclusiv relatia de dragoste.


ANGAJAMENTUL reprezinta partea logica si decisiva a unei iubiri. Angajamentul ca parte a iubirii poate fi de doua tipuri: pe termen scurt sau pe termen            lung.
Nevoia de a avea dreptate are un pret mare, platit cu sabotarea sau chiar distrugerea relatiei.
Nu in toate cazurile se ajunge la separare, ci la compromis, care nu ar fi necesar daca s-ar respecta drepturile fundamentale si s-ar negocia relatia.

ASERTIVITATEA

Intentia comportamentului nonasertiv este aceea de a evita conflictele, de orice natura, iar intentia comportamentului agresiv este dominarea. Prin contrast, intentia comportamentului asertiv este aceea de a comunica in mod sincer, clar si direct si de a-ti sustine ideile si credintele fara a-i rani pe ceilalti sau a-ti face rau tie insuti. Daca presupunem ca atât nonasertivitatea cât si agresiunea se datoreaza, cel putin in parte, unei invatari gresite a cailor de a reactiona in interactiunile cu oamenii, am putea sa ne imbunatatim relatiile interpersonale daca lucram la dezvoltarea unor cai noi si adecvate de a reactiona. Intelegerea naturii asertivitatii va facilita acest deziderat.
Atunci când esti asertiv te protejezi de pericolul de a deveni o victima; iti satisfaci mai multe nevoi interpersonale, iei mai multe decizii legate de propria viata, gândesti si spui ceea ce crezi si stabilesti relatii interpersonale mai strânse, fara a interfera cu drepturile celorlalti. A fi asertiv inseamna sa recunosti ca toti oamenii au aceleasi drepturi fundamentale si ca nici titlurile sau rolurile sociale nu le pot afecta aceste drepturi. Noi avem dreptul de a influenta modul in care ceilalti se raporteaza la noi; avem dreptul de a ne proteja de abuz. Chiar mai mult, avem dreptul de a face aceste lucruri fara a ne simti vinovati.
Oamenii asertivi au invatat cum sa nu trimita mesaje nepotrivite de tip nonasertiv sau agresiv. Asadar, persoanele asertive exprima ceea ce gândesc si simt fara a-si cere scuze si fara a incerca sa domine. Au invatat sa spuna „Nu”, „Da”, „Imi place” si „Eu cred”. In acest fel, nici unul dintre parteneri nu este minimalizat; amândoi sunt respectati.

Accentul asertivitatii se pune pe negociere.

Persoanele asertive incearca sa echilibreze „puterea” sociala astfel incât sa creeze egalitate in relatiile pe care le intretin cu ceilalti. In timp ce indivizii agresivi ii ranesc adesea pe ceilalti, iar cei nonasertivi deseori se ranesc pe ei insisi, persoanele asertive se protejeaza pe sine cât si pe cei cu care interactioneaza. Acest lucru implica atentie asupra sentimentelor si abilitatilor verbale si nonverbale de rezolvare a problemelor interpersonale.
Tineti minte ca a fi asertiv nu inseamna sa fi insensibil, egoist, incapatânat sau sa fortezi nota. Ci, mai degraba, a fi dornic sa-ti aperi drepturile si sa-ti comunici nevoile, sa incerci sa gasesti solutii reciproc avantajoase la problemele si conflictele interpersonale. Depinde doar de tine sa stabilesti daca vrei sa-ti redefinesti unele modalitati de relationare cu ceilalti.

RECITITI ACEST MATERIAL SI REEVALUATI-VA RELATIA SI COMPORTAMENTUL FATA DE PARTENER ORI DE CATE ORI SIMTITI CA SUNTETI IN IMPAS!


Relatia cu partenerul meu poate deveni mai puternica in timp daca amandoi ne-am ingrijit de noi si de relatie.
Multi cred ca trebuie sa ramana impreuna numai pentru ca au o afacere impreuna, dar traiesc separat sau nici macar nu traiesc ci isi duc zilele sperand intr-o minune, care nu mai vine.





Cititorule, articolele de pe acest blog sunt scrise cu intentia de a te ajuta. Trimite-le prietenilor tai si ajuta-i la randul tau. Iti multumesc.

joi, 15 august 2013

Dr. Wayne W. Dyer - modelul meu

"Felul in care ii vedeti pe altii este o proiectie a felului in care va vedeti pe dumneavoastra insiva. Considerandu-i pe cei din jur lipsiti de valoare, ridicati o bariera in calea potentialilor aliati. Considerati-i slabi, si imediat veti atrage energii coborate.
Daca ii vedeti in mod constant, pe ceilalti ca fiind necinstiti, lenesi, pacatosi si asa mai departe, inseamna, poate, ca aveti nevoie sa va simtiti superiori. Criticand mereu, incercati, poate, sa compensati ceva de care va temeti. Dar nici macar nu este nevoie sa intelegeti acest mecanism psihologic. Nu trebuie decat sa recunoasteti felul in care ii vedeti pe ceilalti. Daca exista obisnuinta de a-i considera niste ratati, trebuie sa observati ca aceasta obisnuinta este dovada a ceea ce atrageti in propria viata"-Dr. Wayne W. Dyer, Puterea intentiei, ed Curtea Veche/2013

Psihologul american Dr. Wayne W. Dyer este modelul meu  de psiholog, sper ca straduintele mele sa ma duca pe urmele lui. De la el am invatat sa-mi traiesc scopul servindu-i pe cei care trec pragul cabinetului ori solicita sedinte online, si nu concentrandu-ma asupra celebritatii sau banilor.
L-am cunoscut prin scrierile sale si prin intermediul filmului Schimbarea; film ce l-am vizionat de cel putin 10 ori si pe care-l puteti viziona accesand linkul https://www.youtube.com/watch?v=LMWfnVId5Bk. Recomand din inima acest film.

Imi face mare placere sa fac cunoscute cateva dintre lucrarile publicate la noi in tara. Fiecare titlu este insotit de un text de prezentare ce apartine editurilor.



Esti-ceea-ce-gandesti!

   Recurgând la multe traduceri moderne ale vechii lucrări chinezeşti, dr. Wayne W. Dyer a realizat o versiune personală a celebrelor versete, căreia i-a adăugat o interpretare adecvată zilelor noastre. Rezultatul este un îndreptar de gândire şi acţiune care îmbină îndemnul antic la pace şi linişte interioară cu imperativele lumii actuale orientate spre dinamism şi dezvoltare continuă.
Meditând asupra mesajului lui Lao Zi, Wayne Dyer a alcătuit o carte care îşi propune să transmită omului modern roadele unei înţelepciuni vechi de milenii.
   Esenţa cărţii de faţă este definită exemplar de autorul ei, dr. Wayne W. Dyer: "În mai puţin de o sută de paragrafe scurte, acest text descrie un mod de viaţă absolut echilibrat, atât moral, cât şi spiritual. Iar metoda de faţă funcţionează pentru orice înseamnă viaţă pe acest pământ.“
   Aprofundând învăţăturile din această carte, veţi ajunge să înţelegeţi vechiul adevăr din spatele cuvintelor taoiste: "Când schimbi felul în care priveşti lucrurile, lucrurile la care te uiţi se schimbă.“
   Parcurgeţi această carte în tihnă. Aşa cum spune autorul, este o carte care vă va schimba fundamental perspectiva asupra propriei vieţi, determinându-vă să vă duceţi existenţa în deplină armonie cu natura. Aveţi, acum, ocazia să descoperiţi cum puteţi avea o viaţă mai fericită, mai inspirată şi mai plină de speranţă.





  Cu toţii posedăm o putere unică: autostăpânirea. Este puterea de a face ceea ce vrem şi de a acţiona aşa cum vrem. Dar în acelaşi timp, cu toţii avem îndoieli şi temeri, iar acestea se transformă în obstacole, împiedicându-ne să ne împlinim visele şi să realizăm ceea ce ne-am propus.
   În paginile acestei cărţi transformaţionale, dr. Wayne W. Dyer ne arată cum să ne schimbăm stereotipurile de gândire negative care ne-au împiedicat să ne trăim viaţa la cele mai înalte niveluri de succes, fericire şi sănătate. Chiar dacă s-ar putea să ştii ce să gândeşti, schim¬barea efectivă a acelor tendinţe de gândire s-ar putea să fie întrucâtva dificilă.
   "Dacă m-aş schimba, aş provoca drame familiale... sunt prea bătrân sau prea tânăr... sunt mult prea ocupat şi obosit... Nu-mi pot permite lucrurile pe care mi le doresc cu adevărat... Ar fi foarte dificil pentru mine să fac lucrurile în mod diferit... şi, de când mă ştiu am fost aşa". Toate aceste gânduri pot părea adevărate, dar, de fapt, sunt doar nişte pretexte. Aşa încât modificarea stereotipurilor înrădăcinate de gândire se reduce la renunţarea la aceleaşi scuze vechi şi obosite şi la exami-narea convingerilor într-o lumină nouă şi sinceră.
   În această operă inovatoare, celebrul autor Wayne W. Dyer ne prezintă un compendiu al "cârjelor" conştiente sau inconştiente folosite practic de noi toţi, alături de modalităţi prin care putem să renunţăm la ele o dată pentru totdeauna. Vom învăţa cum să aplicăm întrebări specifice fiecărei scuze şi apoi să trecem mai departe prin treptele unei noi paradigme.
   În ultimă instanţă ne vom da seama că nu există scuze pe care să merită să le apărăm, chiar dacă au făcut parte dintotdeauna din viaţa noastră. Iar bucuria de a fi scăpat de ele va rezona în întreaga ta fiinţă. Când vei elimina nevoia de a-ţi explica neajunsurile sau eşecurile, te vei trezi la viaţa visurilor tale.



  Când spunem intenţie ne gândim automat la acel gen de hotărâre care ne propulsează spre un scop. Când ne concentrăm însă pe o singură imagine interioară, preexistentă, reuşita devine o lovitură de moment, şi nu starea permanentă pe care ne-o dorim.
   Sentimentul împlinirii şi al succesului se instalează ca o constantă în viaţa noastră atunci când reuşim să reunim toate aspectele şi episoadele vieţii cotidiene. Ajungem să trăim o experienţă integratoare ce armonizează profesia, relaţiile interumane şi trăirile interioare. Fluxul abundenţei devine astfel un câmp de energie ce ne înconjoară, ne protejează şi ne conectează la marele act al creaţiei universale. Descoperim aici o perspectivă inovatoare ce îmbină psihologia modernă cu spiritul holistic oriental. Astfel, intenţia este privită ca o formă de energie ce ne uneşte şi ne conduce spre împlinirea menirii noastre.
   Figură marcantă în galeria marilor autori motivaţionali, alături de Dale Carnegie, Norman Vincent Peale sau Eckhart Tolle, dr. Wayne W. Dyer ne propune o cale simplă şi eficientă de a descoperi în noi această energie a intenţiei creatoare şi ne dezvăluie ce înseamnă adevărata capacitate de a-ţi controla destinul. Potrivit lui Dyer, există şapte faţete ale intenţiei pe care le putem dezvolta: creativitatea, bunătatea, iubirea, frumuseţea, expansiunea, abundenţa nelimitată şi receptivitatea. Ca orice călătorie spirituală, cartea de faţă începe cu etapa fundamentală a conştientizării. Încă de la primele pagini, vă aşteaptă momentul autodescoperirii ce vă va călăuzi sprijinindu-se pe dorinţa de fericire care există în fiecare dintre noi. Faceţi, aşadar, primul pas.

 Dorinţe îndeplinite este o carte menită să te poarte într-o călătorie a descoperirilor, în care vei putea începe să-ţi foloseşti uimitoarele puteri interioare şi să-ţi creezi o viaţă în care tot ceea ce îţi doreşti poate deveni realitate. O carte dedicată artei de a-ţi îndeplini toate dorinţele.
   Te invit să devii receptiv fată de o idee cu totul nouă în ceea ce te priveşte. Încă de când ai ieşit din pântecul mamei, ai fost supus unor condiţionări culturale menite să te facă mulţumit de viaţa "normală" pe care o trăieşti, la nivelul conştiinţei tale obişnuite, care de obicei se rezumă la ceea ce se întâmplă să-ţi ofere viaţa. Ai fost determinat în foarte multe feluri să crezi că nu posezi înţelepciunea sau capacitatea de a-ţi face dorinţele şi aspiraţiile să se manifeste şi să se îndeplinească.
   Există un nivel al conştienţei la care poţi opta să trăieşti oricât doreşti, dacă te arăţi dispus să-ţi schimbi conceptul de sine şi să nu te mai raportezi la tine ca la o fiinţă obişnuită, ci ca la una capabilă să-şi îndeplinească dorinţele.
   Pe parcursul acestei cărţi vom explora împreună tot ce am studiat, am învăţat, am asimilat, am practicat şi, da, am trăit eu însumi în ceea ce priveşte puterea de a-mi materializa dorinţele. (Wayne W. Dyer)



Cititorule, articolele de pe acest blog sunt scrise cu intentia de a te ajuta. Trimite-le prietenilor tai si ajuta-i la randul tau. Iti multumesc.

duminică, 11 august 2013

Vila Nina, Azuga - pentru iubitori de frumos si natura

In aceasta vara am ales ca destinatie de vacanta Azuga, Romania. Am cautat pe net cazare si am ales emotional vila Nina; spun emotional pentru ca mama se numea Nina.

Cand am ales vila Nina din Azuga nu banuiam ca ma voi bucura de atata ospitalitate si frumusete.

Citisem intr-una din cartile lui Alberto Villoldo o rugaciune de multumire care suna cam asa: traiesc in frumusete! Frumusete in fata mea, frumusete in spatele meu, frumusete in jurul meu, sunt inconjurat de frumusete.

Ei bine am trait din plin acest sentiment de frumos. Strazile curate, casele ingrijite si impodobite cu flori mi-au bucurat inima si mi-au incantat simturile. Nu am cautat frumosul, el a venit simplu si natural, asemeni brazilor care improspatau aerul. Casele si florile, erau adevarate pete de culoare incadrate intre muntii impaduriti

Acum fiind vara, la vila Nina, daliile strajuiesc majestuos aleile unei curti ingrijita atent.  Iarna insa zapada de peste 50 de cm ia locul frumoaselor flori, m-au asigurat proprietarii, care m-au invitat sa revin. Cum nu practic sporturi de iarna este aproape sigur ca nu voi ajunge prea curand in acea zona. Totusi consider ca trebuie mentionat faptul ca pe durata sejurului am beneficiat de curatenie, confort, liniste si gazde amabile. Multumesc si pe aceasta cale Nicoletei si lui Florin Munteanu, care ne-au fost nu doar gazde ci si ghizi. 
Cum la Azuga iarna vine devreme si zaboveste 5 luni recomand iubitorilor sporturilor de iarna sa poposeasca la vila Nina.
Acord un mare 10 gazdelor discrete, gata oricand sa-ti vina in intampinare.

miercuri, 3 iulie 2013

Psihologia energetica si EFT- reteta de baza


Psihologia energetica si EFT- reteta de baza

Stim deja ca la nivel energetic, corpul este alcatuit din meridiane si centrii, care interactioneaza cu organele, sistemul imunitar si gandurile noastre, influentandu-ne starea de sanatate fizica si psihica. Folosind tehnici simple de psihologia energetica  invatam sa utilizam energiile corpului pentru a schimba obiceiurile si comportamentele nedorite sau modul de gandire autolimitativ. Cu ajutorul acestor strategii, fobiile dispar in scurt timp, efectele pe termen lung ale unor traume vechi sunt reduse sau eliminate complet, reactiile emotionale exagerate pot fi controlate, iar unele simptome fizice pot fi ameliorate. Imbinand practicile medicale traditionale  cu metodele medicinei si psihologiei occidentale, psihologia energetica ne ajuta sa ne dominam sentimentele negative, sa gandim pozitiv, sa  ne valorificam  la maximum potentialul si sa fim mai eficienti in activitatile cotidiene.


EFT – Emotional Freedom Techniques (Tehnici de Eliberare Emotionala) Reteta de baza este o cale simpla si usor de folosit care se aplica in aproape orice fel de probleme emotionale si fizice.

Metoda isi are originea in eforturile doctorului american Roger Callahan, care in anii ‘70 a reusit sa-si trateze pacientii folosind metode din medicina traditionala orientala si informatii din teoria cuantica a lui Einstein. Metoda sa (TFT – Thought Field Therapy) a fost preluata si imbunatatita de unul dintre studentii sai, Gary Craig, care este astazi cunoscut in toata lumea drept creatorul EFT – Emotional Freedom Techniques.
Desi metoda a fost initial creata pentru a ajuta in demersurile psihoterapeutice (reduce terapia de la ani sau luni la ore sau minute), a fost modificata astfel  incat este foarte usor de invatat si aplicat de catre oricine intr-un timp foarte scurt.

Tehnica de realizare consta in:
1.Pregatire-  ( modalitatea de a stabili o receptivitate psihologica si energetica pentru schimbare).
2.Secventa de masare sau percutare a 8 puncte reflexogene neurolimfatice (cu  degetele) aflate pe unele meridiane energetice ale corpului. Concomitent se enunta o expresie mesaj cu referire la problema abordata.
3.Gama celor 9 actiuni, care nu foloseste expresia mesaj. In cadrul acestei proceduri sunt stimulate anumite zone ale creierului prin miscari ale ochilor, fredonari, numarare si stimulare continua a punctului Gamut.
4.Repetarea secventei de percutare ( cu expresie mesaj)
Inversarile psihologice presupun o rezistenta inconstienta la ceea ce dorim in mod constient.
Etapa de pregatire permite dezamorsarea energetica a majoritatii inversarilor psihologice legate de scopul tratamentului.
La baza metodei  sta urmatoarea afirmatie: “Cauza tuturor emotiilor negative este un blocaj in sistemul energetic al corpului.”

Si cum majoritatea problemelor fizice sunt in mod evident legate de emotiile noastre negative, urmatoarea afirmatie a fost de asemenea demonstrata: “Emotiile negative nerezolvate contribuie in mod semnificativ la aparitia si mentinerea durerilor fizice si a bolilor.”

EFT se poate combina foarte eficient cu alte metode (Reiki, Radiestezie, Inforenergetica etc).
Din experienta personala pot confirma bune rezultate combinand metoda EFT  cu Reiki tradiţional - Usui Shiki Ryoho sau cu Karuna Reiki.
Sunt maestru Reiki in sistemul  Reiki tradiţional - Usui Shiki Ryoho ;  practicant Karuna Reiki I si practicant Karuna Reiki II.

EFT – Emotional Freedom Techniques (Tehnici de Eliberare Emotionala) Reteta de baza se poate aplica cu succes in urmatoarele situatii :
- panica / anxietate
- frici / fobii: (vorbit in public, inaltime, serpi, paianjeni si alte insecte, claustrofobie, dentist, ace, ascensoare, zbor, respingere, sex, apa, boala, singuratate, esec, caini etc)
- depresie
- furie
 - dependente (dulciuri, alcool, cafea, droguri etc)· ADHD
 - traume, abuzuri (fizice sau emotionale), doliu
 - sindrom de oboseala cronica, stres
 - insomnie
 - probleme de vedere
 - obezitate/slabire
  - anorexie/ingrasare
 - dureri (de orice fel – cap, spate, gat, umeri, incheieturi, dinti, stomac, dureri generale etc)
 - alergii, lupus, psoriazis
 - hipertensiune, diabet, astm
 - disfunctii sexuale, probleme urinare etc
 - cresterea performantelor scolare/profesionale