vineri, 1 noiembrie 2013

Când și de ce iubim peste măsură?

Atunci când îţi doreşti şi speri că el/ea se va schimba înseamnă că iubești prea mult.

Dacă te-ai găsit vreodată în situaţia de a fi obsedată de un bărbat/ obsedat de o femeie ai bănuit probabil că la originea acelei obsesii nu era dragostea, ci teama. 
Femeile/Bărbații care iubesc obsesiv sunt împovărate/ împovărați de teamă - teama de singurătate, teama de a nu fi demne/demni de iubire, teama de a nu fi ignorate/ignorați, abandonate/abandonați sau distruse/distruși.
Ne dăruim dragostea în speranţa că bărbatul/femeia de care suntem obsedate/obsedați ne va alunga temerile. In loc de asta, temerile şi obsesiile noastre se adâncesc până într-atât, încât dorinţa de a dărui dragoste pentru a primi, la rândul nostru, iubire, devine izvorul de energie al vieţii noastre. Şi pentru că strategia noastră nu dă rezultatele scontate, ne străduim şi iubim şi mai mult. Iubim peste măsură.

Nu doar femeile  iubesc în exces. Sunt şi bărbaţi care se lasă obsedaţi de o relaţie cu aceeaşi fervoare ca şi femeile; sentimentele şi comportamentul lor îşi au rădăcinile în acelaşi gen de experienţe din copilărie. Cu toate acestea, majoritatea bărbaţilor care au suferit în copilărie nu dezvoltă o dependenţă relaţională. Datorită interacţiunii dintre factorii biologici şi culturali, bărbaţii încearcă de obicei să se protejeze şi să evite suferinţa prin aspiraţii care sunt mai curând externe, decât interne, mai curând impersonale, decât personale. Ei au tendinţa de a-şi crea obsesii legate de profesie, sport sau hobby-uri, în timp ce femeile, datorită forţelor biologice şi culturale care acţionează asupra lor, au tendinţa de a deveni obsedate de relaţia cu un bărbat. -poate tocmai cu unul rănit şi distant. 
Este o ironie a vieţii că  femeile sunt capabile să răspundă cu atâta compasiune şi înţelegere la suferinţa altuia, dar rămân oarbe la propria lor suferinţă, şi orbite de aceasta. Cu toţii simţim nevoia să negăm ceea ce e prea dureros şi înspăimântător de acceptat. Negarea este un mijloc firesc de auto-apărare, cu acţiune automată şi spontană.

Nici o femeie nu se transformă întâmplător într-o femeie care iubeşte prea mult. Dezvoltarea ta ca femeie într-un anume tip de societate, într-o  familie în care membrii ei nu sunt liberi să-şi exprime toate experienţele, dorinţele, cerinţele sau sentimentele pe carele au, ci sunt mai degrabă obligaţi să se limiteze la rolul care e
în consonanţă cu rolurile jucate de ceilalţi poate da naştere unor tipare predictibile.
Când nimeni nu vrea să discute despre ceea ce afectează familia ca întreg sau indivizii din care e compusă - când asemenea discuţii sunt interzise fie implicit (se schimbă subiectul discuţiei), fie explicit („Noi nu discutăm despre aşa ceva!") - învăţăm să nu avem încredere în propriile noastre percepţii sau sentimente. Din cauza faptului că familia neagă realitatea, începem să o negăm şi noi. Iar aceasta diminuează drastic evoluţia mijloacelor care ne ajută să ne ducem viaţa şi să ne apropiem de oameni şi situaţii. Tocmai această diminuare fundamentală acţionează la femeile care iubesc în exces.
Devenim incapabile să discernem cine sau ce e bun sau nu pentru noi. Nu ne repugnă situaţiile sau persoanele pe care alţii le-ar evita ca fiind periculoase, incomode sau nesănătoase, pentru că ne lipsesc instrumentele de a le evalua realist şi autoprotector.
Nu avem încredere în propriile noastre sentimente şi nici nu le lăsăm să ne conducă. In schimb, ne lăsăm atraşi exact de acele pericole, intrigi, drame şi provocări pe care alţii, cu un trecut mai sănătos şi mai echilibrat, le-ar evita. Iar această atracţie nu face decât să ne uzeze şi mai mult, căci o mare parte din lucrurile care ne atrag nu sunt decât o replică a ceea ce am trăit în copilărie. Trăim din nou aceleaşi sentimente deprimante şi suntem răniţi din nou.
Caracteristicile de mai jos sunt tipice femeilor care iubesc prea mult

1. Prin definiţie, provii dintr-o familie dezechilibrată în care nevoile tale emoţionale nu au fost satisfăcute. 
2. Pentru că tu însăţi ai primit prea puţină atenţie, încerci să umpli acest gol cu un substitut, devenind femeia care oferă protecţie, mai ales bărbaţilor care par să aibă nevoie de aşa ceva. 
3. Intrucât nu ai reuşit să-ţi transformi părinţii (sau doar unul din ei) în personajele tandre, iubitoare, după care ai tânjit atât, reacţionezi cu tot sufletul atunci când întâlneşti acel tip arhicunoscut de bărbat indisponibil emoţional, pe care încerci -ca şi în trecut - să-1 schimbi prin iubirea pe care i-o arăţi.
4. Terorizată de posibilitatea abandonului, faci orice să salvezi de la destrămare relaţia cu un bărbat.
5. Aproape nimic nu va fi prea dificil, nu va lua prea mult timp, nu va fi prea costisitor dacă îl „ajută" pe bărbatul cu care ai o relaţie.
6. Obişnuită cu lipsa dragostei într-o relaţie personală, eşti dispusă să aştepţi, să speri şi să îţi dai şi mai mult silinţa să-i faci pe plac.
7. Eşti dispusă să îţi asumi mult mai mult de 50% din responsabilitate, vină şi imputări în orice relaţie.
8. Respectul de sine este extrem de scăzut şi, în forul tău interior, nu crezi că meriţi să fii fericită. Crezi, mai degrabă, că trebuie să lupţi pentru a obţine dreptul la fericire.
9. Pentru că ai a avut parte de o copilărie lipsită de siguranţă, simţi nevoia disperată de a avea controlul asupra bărbaţilor şi relaţiilor tale amoroase. îţi ascunzi acest efort de a controla oamenii şi situaţiile sub masca "ajutorului".
10. In relaţiile tale, trăieşti mai curând în visul tău despre cum ar putea fi, decât în realitatea situaţiei în care te afli.
11. Eşti dependentă de bărbaţi şi de suferinţa sufletească.
12. Se poate să fii predispusă din punct de vedere emoţional şi, de multe ori, biochimic, la dependenţa de droguri, alcool, şi/sau anumite alimente, mai ales cele care conţin zahăr.
13. Prin atracţia pe care o simţi faţă de persoanele cu probleme care trebuie rezolvate, sau prin implicarea în situaţii de cele mai multe ori haotice, incerte şi chinuitoare din punct de vedere emoţional, eviţi, de fapt, să-ţi îndrepţi atenţia spre responsabilitatea faţă de propria ta persoană.
14. S-ar putea să ai o înclinaţie spre stări depresive episodice, pe care încerci să le împiedici prin emoţia pe care ţi-o procură o relaţie instabilă.
15. Nu te simţi atrasă de bărbaţi amabili, echilibraţi, demni de încredere şi interesaţi de persoana ta. Pe aceştia îi consideri „plicticoşi".


Sursa : Femei care iubesc prea mult. Autoarea cărții, Robin Norwood, este psihoterapeut american, specializată în terapia de familie; se ocupă cu probleme de dependență și a lucrat în domeniul dependenței de droguri și alcoolism. A scris mai multe cărți de auto-ajutor pentru femei.



Mulțumesc autoarei Robin Norwood pentru acestă minunată lucrare. Am decis prin această postare să îndrum tinerele care îmi scriu :
-Sunt disperată, m-a rănit de multe ori , dar îl iubesc! 
-Când nu bea e cel mai bun soț.
-Am făcut tot ce am făcut pentru că îl iubesc enorm.
-Il iubesc, nu-l pot uita, mai bine mor.

Am dat doar cîteva exemple, lista poate continua cu multe altele cum este cazul femeilor care sunt într-o relație cu bărbați cu boli cu risc de contaminare, cu tulburari severe de personalitate/ de comportament, etc.
Citeste si http://vicctoriaionepsihologulmeu.blogspot.ro/2013/11/10-caracteristici-fundamentale-ale.html

10 caracteristici fundamentale ale persoanei codependente

CODEPENDENŢA
În general, codependenţa se poate defini ca dependenţă de anumite persoane, comportamente sau obiecte. Codependenţă este nereuşita de a-ţi controla sentimentele, compensată prin controlul exercitat asupra oamenilor, obiectelor sau evenimentelor exterioare. Pentru codependenţi, controlul sau lipsa acestuia este elementul central al fiecărui aspect al vieţii lor.
Codependenţa se poate manifesta ca dependenţă faţă de o altă persoană. In cazul codependenţei interpersonale, persoana afectată este atît de captivată de celălalt, încît sentimentul identităţii personale - al sinelui - este grav diminuat, înăbuşit, aproape eliminat de personalitatea şi problemele celuilalt.
Mai mult, persoanele codependente par a se comporta ca un aspirator care a luat-o razna, absorbind nu numai alte persoane, ci şi substanţe chimice (alcool sau droguri, în primul rînd) ori lucruri (bani, mîiicare, sexualitate, muncă). 
Conceptele de dependenţă şi codependenţă nu se mai aplică actualmente exclusiv consumului de alcool, ele înglobînd tot spectrul cunoscut al substanţelor chimice care dau dependenţă - cocaină, marijuana, tutun, heroină - precum şi alte aspecte. Expresia „alte aspecte“ se referă la orice tip de manie sau obsesie irepresibilă, orice exces sau comportament împins la extrem.
Tulburările de nutriţie (ca, de pildă, anorexia, bulimia), dependenţa de sex, obsesia de a munci, nevoia de nestăpînit de a cheltui fără limite, o atitudine exagerat de rigidă ori moralistă, mania de a-ţi spăla mîinile de cincizeci de ori pe zi - toate acestea şi alte tipuri de dependenţe au fost încadrate în aceeaşi clasă cu alcoolismul. Tulburările menţionate şi altele de acelaşi gen afectează familia şi pe cei apropiaţi  -codependenţii - care pot suferi la fel de mult ca persoana dependentă sau chiar mai mult.
Conceptul de codependenţă îi include totodată şi pe alcoolici. Cuvîntulcodependent înseamnă, literal, „dependent de“. 

Cele zece caracteristici fundamentale ale persoanei codependente

Aceste zece caracteristici  împing persoanele codependente la a întreţine unele reacţii care îşi pun amprenta asupra fiecărei zile din viaţa lor. 
Noţiunile noastre despre familie şi despre condiţia de om adult se conturează în copilărie şi sîntem constrînşi (sau condamnaţi) să repetăm experienţa familiei pe care ne-o amintim
Pe lîngă retrăirea experienţelor din copilărie, aceasta din urmă determină majoritatea alegerilor pe care le facem şi chiar modul în care percepem lucrurile. 

1. Persoana codependentă este dominată de una sau mai multe obsesii. Comportamentul codependenţilor nu poate fi întotdeauna definit ca „negativ“; de fapt, unele obsesii, cum ar fi aceea de a munci, sînt apreciate pozitiv în anumite cercuri sociale. Indiferent de valoarea pozitivă sau negativă care i se atribuie, obsesia există. Unele dintre impulsurile de necontrolat se referă la alcool, droguri, agresiuni fizice, tulburări de nutriţie, dependenţe sexuale. Altele se manifestă mai subtil, dar nu mai puţin constrângător: mania de a număra obiectele, de a le aranja geometric ori de a le alinia, obsesia de a-ţi spăla mîinile frecvent.
Răspunsul tău la întrebarea: „Ce-ţi doreşti cel mai mult în viaţă?“ poate dezvălui anumite obsesii. Îţi doreşti bani, prestigiu, putere? 
2. Persoana codependentă este marcată şi suferă din cauza situaţiei problematice din familia în care a crescut. Sumbre, fantomele trecutului - anii primei copilării, copilăria părinţilor noştri şi a părinţilor lor - ne invadează prezentul. Cîteodată şoptesc, altădată ţipă. Larma lor e uneori binefăcătoare, alteori ne distruge.  
Stafiile trecutului se dovedesc a fi extrem de distructive în cazul relaţiei de cuplu. Fiecare avem astfel de reminiscenţe ale trecutului într-o oarecare măsură. In cazul unei personalităţi armonioase ele sînt în stare latentă, permiţînd din cînd în cînd o privire furişă în trecut, cu efecte benefice. În cazul personalităţilor afectate grav de codependenţă, ele distorsionează realitatea. 
Cît de tare ori cît de des auzi în prezent vocea mamei sau a tatălui tău? O frază ca „niciodată nu faci ceva bine“ îţi spune ceva? 

Gîndirea raţională şi logica nu pot interveni în modificarea acestor două aspecte sus-menţionate. Urmaşul adult al unui alcoolic jură: „Niciodată nu mă voi căsători cu un beţiv ca să-mi supun familia la suferinţa pe care am îndurat-o eu“. Dar, el va alege aproape întotdeauna un alcoolic sau o persoană cu tulburări similare, în ciuda celor mai bune intenţii, în ciuda faptului că ştie exact despre ce este vorba. Raţiunea şi logica par a zbura pe fereastră, surghiunite de cîntecul seducător de sirenă al trecutului.  

      3. Persoanele afectate de codependenţă au un foarte scăzut respect de sine (şi, adesea, demonstrează un grad scăzut de maturitate). Cit de mulţumit eşti de tine însuţi? Te aperi de criticile nefondate? Te simţi lipsit de sprijin şi prieteni? Ce îţi spun aceste lucruri despre respectul faţă de tine însuţi? 
      4. Codependentul este sigur că fericirea lui depinde de ceilalţi. Fericirea unei persoane codependente depinde aproape în întregime de ceea ce fac sau gîndesc ceilalţi. 
  Ai auzit vreodată aceste cuvinte:
„Dacă el/ea s-ar schimba, aş fi fericit.“ 
„Dacă el/ea ar arăta că mă acceptă şi îmi aprobă acţiunile, aş fi fericii.“ 
„Singurul motiv, pentru care el/ea face lucrul acesta, este pentru a-mi distruge liniştea. El/ea vrea să mă rănească, şi reuşeşte.“ 
Ai nevoie de un tovarăş de viaţă perfect pentru a te simţi împlinit? 
5. În schimb, persoana codependentă se simte excesiv de responsabilă pentru ceilalţi. Părinţii sînt responsabili pentru copiii lor în mod firesc. Nu vorbim aici despre acest fel de responsabilitate. Mai degrabă, este vorba de faptul că persoana codependentă se simte foarte răspunzătoare pentru tot ce se întîmplă cu ceilalţi, pentru fericirea, sentimentele, gîndurile, acţiunile lor, chiar şi pentru puterea lor de discernămînt, care-i ţine departe de probleme. 

6. Relaţia dintre codependent şi partenerul lui de viaţă sau altă persoană importantă pentru el este tulburată de o lipsă de echilibru între dependenţă şi independenţă, cu efecte extrem de nocive.  Termenul opus codependenţei (şi nu putem repeta destul de des acest lucru) nu este independenţa. Persoanele dependente şi codependente sînt mult preaindependente prin însăşi situaţia lor; ele sfidează raţiunea, bunul simţ şi morala prin însăşi condiţia lor de dependenţă. 
Termenul opus codependenţei este cel de interdependenţa. . Persoanele interdependente sănătoase îşi pot permite să fie suficient de dependente pentru a se deschide spre ceilalţi şi a-şi arăta vulnerabilitatea, dar în acelaşi timp ele au o imagine de sine pe care o pot susţine fără a avea nevoie de altcineva pentru a le-o întregi. 
       7. Persoana codependentă este un adevărat maestru al negării şi reprimării. Codependenţa este generată de problemele familiei de provenienţă. Cu toate acestea, persoana codependentă îşi apără în mod sincer familia. Dacă ea îşi mai aminteşte ceva din copilărie, este vorba de fragmente izolate sau detalii care nu sînt întocmai conforme realităţii. De obicei, persoanele codependente nu pot vedea lucrurile aşa cum sînt, nu pot aprecia situaţiile ca fiind atît de rele precum se prezintă în realitate. Ele pretind că nimic rău nu s-a întîmplat şi găsesc că introspecţia este mult prea dureroasă pentru ele. 
 8. Persoana codependentă îşi face griji pentru lucrurile pe care nu le poate influenţa şi încearcă adesea să le schimbe. Ea îşi manifestă frustrarea încereînd să controleze situaţii ori persoane care sînt şi vor rămîne întotdeauna în afara influenţei sale...
 Oamenii care au o imagine de sine negativă se aşteaptă adesea să eşueze deoarece cred despre ei înşişi că sînt nişte rataţi. Cînd se gîndesc la viitor, ei văd dezamăgiri, înfrîngeri. Dacă realitatea le dă dreptate - dacă într-adevăr suferă o înfrângere - frustrarea îi determină să aibă un şi mai scăzut respect de sine. 

 9. În principal, viaţa persoanei codependente se desfăşoară între extreme. Relaţiile personale sînt marcate de suişuri şi coborîşuri extreme, de zile fierbinţi şi îngheţuri. Economie şi bani aruncaţi, apoi ruină financiară (poate chiar de mai multe ori), furie şi tandreţe, dragoste şi război - viaţa e o barcă cu pînze pe ape furtunoase. Povestea de dragoste dintre Domnul şi Doamna Perfecţiune se termină cu un divorţ urât. Această polarizare extremă în ceea ce priveşte acţiunile sau relaţiile persoanei codependente este una din trăsăturile sale cele mai pregnante. 
Şi atitudinea persoanei codependente faţă de autoritate este la fel de marcată de extreme. Acelaşi om, dezgustător de umil în faţa şefului, poate fi un adevărat tiran acasă. De asemenea, codependentul poate simţi o teamă profundă faţă de un anumit tip de autoritate sau poate sfida un alt tip de autoritate. Nici în acest caz nu există un echilibru sănătos, nu există certitudinea controlului asupra propriilor reactii. Este vorba de o altă funcţie a naturii polarizante a vieţii şi atitudinii persoanei codependente. 
      10. În fine, persoana codependentă caută în permanenţă acel ceva despre care crede că îi trebuie sau îi lipseşte în viaţa personală.
Persoanele codependente sînt nerăbdătoare şi nemulţumite, indiferent de condiţiile exterioare.

Sursa:  Labirintul codependenței.Drumul spre relații interumane sănătoase. Autori :dr. Robert Hemfelt, dr. Frank Minirth, dr.Paul Meier



Citește și :http://vicctoriaionepsihologulmeu.blogspot.ro/2013/11/cand-si-de-ce-iubim-peste-masura.html

Multumesc celor care au inspirat scrierea acestui articol si celor care au oferit feedback.
Cititorule, articolele de pe acest blog sunt scrise cu intentia de a te ajuta. Trimite-le prietenilor tai si ajuta-i la randul tau. Iti multumesc.