vineri, 1 noiembrie 2013

Când și de ce iubim peste măsură?

Atunci când îţi doreşti şi speri că el/ea se va schimba înseamnă că iubești prea mult.

Dacă te-ai găsit vreodată în situaţia de a fi obsedată de un bărbat/ obsedat de o femeie ai bănuit probabil că la originea acelei obsesii nu era dragostea, ci teama. 
Femeile/Bărbații care iubesc obsesiv sunt împovărate/ împovărați de teamă - teama de singurătate, teama de a nu fi demne/demni de iubire, teama de a nu fi ignorate/ignorați, abandonate/abandonați sau distruse/distruși.
Ne dăruim dragostea în speranţa că bărbatul/femeia de care suntem obsedate/obsedați ne va alunga temerile. In loc de asta, temerile şi obsesiile noastre se adâncesc până într-atât, încât dorinţa de a dărui dragoste pentru a primi, la rândul nostru, iubire, devine izvorul de energie al vieţii noastre. Şi pentru că strategia noastră nu dă rezultatele scontate, ne străduim şi iubim şi mai mult. Iubim peste măsură.

Nu doar femeile  iubesc în exces. Sunt şi bărbaţi care se lasă obsedaţi de o relaţie cu aceeaşi fervoare ca şi femeile; sentimentele şi comportamentul lor îşi au rădăcinile în acelaşi gen de experienţe din copilărie. Cu toate acestea, majoritatea bărbaţilor care au suferit în copilărie nu dezvoltă o dependenţă relaţională. Datorită interacţiunii dintre factorii biologici şi culturali, bărbaţii încearcă de obicei să se protejeze şi să evite suferinţa prin aspiraţii care sunt mai curând externe, decât interne, mai curând impersonale, decât personale. Ei au tendinţa de a-şi crea obsesii legate de profesie, sport sau hobby-uri, în timp ce femeile, datorită forţelor biologice şi culturale care acţionează asupra lor, au tendinţa de a deveni obsedate de relaţia cu un bărbat. -poate tocmai cu unul rănit şi distant. 
Este o ironie a vieţii că  femeile sunt capabile să răspundă cu atâta compasiune şi înţelegere la suferinţa altuia, dar rămân oarbe la propria lor suferinţă, şi orbite de aceasta. Cu toţii simţim nevoia să negăm ceea ce e prea dureros şi înspăimântător de acceptat. Negarea este un mijloc firesc de auto-apărare, cu acţiune automată şi spontană.

Nici o femeie nu se transformă întâmplător într-o femeie care iubeşte prea mult. Dezvoltarea ta ca femeie într-un anume tip de societate, într-o  familie în care membrii ei nu sunt liberi să-şi exprime toate experienţele, dorinţele, cerinţele sau sentimentele pe carele au, ci sunt mai degrabă obligaţi să se limiteze la rolul care e
în consonanţă cu rolurile jucate de ceilalţi poate da naştere unor tipare predictibile.
Când nimeni nu vrea să discute despre ceea ce afectează familia ca întreg sau indivizii din care e compusă - când asemenea discuţii sunt interzise fie implicit (se schimbă subiectul discuţiei), fie explicit („Noi nu discutăm despre aşa ceva!") - învăţăm să nu avem încredere în propriile noastre percepţii sau sentimente. Din cauza faptului că familia neagă realitatea, începem să o negăm şi noi. Iar aceasta diminuează drastic evoluţia mijloacelor care ne ajută să ne ducem viaţa şi să ne apropiem de oameni şi situaţii. Tocmai această diminuare fundamentală acţionează la femeile care iubesc în exces.
Devenim incapabile să discernem cine sau ce e bun sau nu pentru noi. Nu ne repugnă situaţiile sau persoanele pe care alţii le-ar evita ca fiind periculoase, incomode sau nesănătoase, pentru că ne lipsesc instrumentele de a le evalua realist şi autoprotector.
Nu avem încredere în propriile noastre sentimente şi nici nu le lăsăm să ne conducă. In schimb, ne lăsăm atraşi exact de acele pericole, intrigi, drame şi provocări pe care alţii, cu un trecut mai sănătos şi mai echilibrat, le-ar evita. Iar această atracţie nu face decât să ne uzeze şi mai mult, căci o mare parte din lucrurile care ne atrag nu sunt decât o replică a ceea ce am trăit în copilărie. Trăim din nou aceleaşi sentimente deprimante şi suntem răniţi din nou.
Caracteristicile de mai jos sunt tipice femeilor care iubesc prea mult

1. Prin definiţie, provii dintr-o familie dezechilibrată în care nevoile tale emoţionale nu au fost satisfăcute. 
2. Pentru că tu însăţi ai primit prea puţină atenţie, încerci să umpli acest gol cu un substitut, devenind femeia care oferă protecţie, mai ales bărbaţilor care par să aibă nevoie de aşa ceva. 
3. Intrucât nu ai reuşit să-ţi transformi părinţii (sau doar unul din ei) în personajele tandre, iubitoare, după care ai tânjit atât, reacţionezi cu tot sufletul atunci când întâlneşti acel tip arhicunoscut de bărbat indisponibil emoţional, pe care încerci -ca şi în trecut - să-1 schimbi prin iubirea pe care i-o arăţi.
4. Terorizată de posibilitatea abandonului, faci orice să salvezi de la destrămare relaţia cu un bărbat.
5. Aproape nimic nu va fi prea dificil, nu va lua prea mult timp, nu va fi prea costisitor dacă îl „ajută" pe bărbatul cu care ai o relaţie.
6. Obişnuită cu lipsa dragostei într-o relaţie personală, eşti dispusă să aştepţi, să speri şi să îţi dai şi mai mult silinţa să-i faci pe plac.
7. Eşti dispusă să îţi asumi mult mai mult de 50% din responsabilitate, vină şi imputări în orice relaţie.
8. Respectul de sine este extrem de scăzut şi, în forul tău interior, nu crezi că meriţi să fii fericită. Crezi, mai degrabă, că trebuie să lupţi pentru a obţine dreptul la fericire.
9. Pentru că ai a avut parte de o copilărie lipsită de siguranţă, simţi nevoia disperată de a avea controlul asupra bărbaţilor şi relaţiilor tale amoroase. îţi ascunzi acest efort de a controla oamenii şi situaţiile sub masca "ajutorului".
10. In relaţiile tale, trăieşti mai curând în visul tău despre cum ar putea fi, decât în realitatea situaţiei în care te afli.
11. Eşti dependentă de bărbaţi şi de suferinţa sufletească.
12. Se poate să fii predispusă din punct de vedere emoţional şi, de multe ori, biochimic, la dependenţa de droguri, alcool, şi/sau anumite alimente, mai ales cele care conţin zahăr.
13. Prin atracţia pe care o simţi faţă de persoanele cu probleme care trebuie rezolvate, sau prin implicarea în situaţii de cele mai multe ori haotice, incerte şi chinuitoare din punct de vedere emoţional, eviţi, de fapt, să-ţi îndrepţi atenţia spre responsabilitatea faţă de propria ta persoană.
14. S-ar putea să ai o înclinaţie spre stări depresive episodice, pe care încerci să le împiedici prin emoţia pe care ţi-o procură o relaţie instabilă.
15. Nu te simţi atrasă de bărbaţi amabili, echilibraţi, demni de încredere şi interesaţi de persoana ta. Pe aceştia îi consideri „plicticoşi".


Sursa : Femei care iubesc prea mult. Autoarea cărții, Robin Norwood, este psihoterapeut american, specializată în terapia de familie; se ocupă cu probleme de dependență și a lucrat în domeniul dependenței de droguri și alcoolism. A scris mai multe cărți de auto-ajutor pentru femei.



Mulțumesc autoarei Robin Norwood pentru acestă minunată lucrare. Am decis prin această postare să îndrum tinerele care îmi scriu :
-Sunt disperată, m-a rănit de multe ori , dar îl iubesc! 
-Când nu bea e cel mai bun soț.
-Am făcut tot ce am făcut pentru că îl iubesc enorm.
-Il iubesc, nu-l pot uita, mai bine mor.

Am dat doar cîteva exemple, lista poate continua cu multe altele cum este cazul femeilor care sunt într-o relație cu bărbați cu boli cu risc de contaminare, cu tulburari severe de personalitate/ de comportament, etc.
Citeste si http://vicctoriaionepsihologulmeu.blogspot.ro/2013/11/10-caracteristici-fundamentale-ale.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu