marți, 25 noiembrie 2014

Povesti pentru tine: "V. Cele cinci legi ale aurului"

In ciclul Povesti pentru tine iti  impartasesc invataturile cuprinse in cartea "Cel mai bogat om din Babilon "

In scolile din Romania nu se invata educatia financiara de aceea iti propun pentru tine Adultule si pentru Adolescentul tau aceste lectii sub forma povestilor. Acestea pot fi primele lectii despre "Cum se face ca unii au bani si altii, care muncesc din greu, nu au suficient?" dar in egala masura  pot fi povesti inspirationale care sa-ti schimbe definitiv vechile convingeri si atitudinea fata de bani.

V. Cele cinci legi ale aurului
- Dintre o pungă doldora de monede de aur şi o tăbliţă gravată cu gânduri pline de înţelepciune - dacă aţi fi puşi în situaţia de a alege unul dintre aceste două lucruri, pe care 1-aţi alege?
            Luminate de razele tremurânde ale focului aţâţat de arbuştii deşertului, chipurile bronzate ale ascultătorilor trădau un interes aparte pentru subiectul pe care îl discutau.
            -  Aurul, aurul, răspunseră într-un glas cei douăzeci şi şapte de ascultători.
            Bătrânul Kalabab zâmbi cu subînţeles.
            -  Linişte! le spuse el, reducându-i la tăcere. Ascultaţi tânguirile câinilor sălbătici ce se aud în noapte! Se tânguie şi urlă pentru că sunt flămânzi. Hrăniţi-i şi ce credeţi că vor face? Vor sări la bătaie şi se vor împăuna, mândri de succesul pe care 1-au obţinut în luptă, fără să se mai gândească la dimineaţa ce va veni. Aşa se întâmplă şi cu fiii oamenilor. Rugaţi-i să aleagă între aur şi înţelepciune - şi ce credeţi că vor alege? Vor ignora înţelepciunea şi vor irosi aurul. Dimineaţa vom auzi tânguirile lor jalnice pentru că nu mai au aur. Aurul le aparţine numai celor care îl cunosc şi îi respectă legile.
            Kalabab se înfăşură mai bine în mantia sa albă, căci bătea un vânt extrem de rece.
       -  Pentru că m-aţi slujit cu credinţă pe toată durata călătoriei noastre, pentru că aţi avut grijă de cămilele mele, pentru că aţi străbătut fără să vă plângeţi nisipurile fierbinţi ale deşertului, pentru că i-aţi înfruntat cu curaj pe tâlharii care încercau să-mi fure marfa, am să vă împărtăşesc în această seară povestea celor cinci legi ale aurului, o poveste cum nu v-a fost dat să auziţi vreodată. Sorbiţi-mi cu atenţie cuvintele ce vi le voi spune, căci - dacă le veţi prinde tâlcul şi le veţi da ascultare - în zilele ce vor urma vă veţi scălda în aur.
            Tăcerea ce se aşternu în clipele următoare avea menirea de a crea un efect puternic asupra auditoriului. Deasupra lor, pe cerul senin al Babilonului, stelele se îngemănau, creând o dantelă de lumină şi culoare, în spatele spectatorilor, se întrezăreau siluetele corturilor, bine înfipte în pământ pentru a nu fi doborâte de furtunile necruţătoare ale deşertului. Lângă corturi, se aflau - frumos aranjate - baloturile de marfă, acoperite cu piei de animale, în apropiere, se găseau cămilele, ce stăteau întinse pe nisip, unele rumegând mulţumite, iar altele sforăind într-un cor disonant.
            - Ne-ai spus multe poveşti frumoase, Kalabab, grăi conducătorul grupului. Sperăm ca înţelepciunea ta să ne călăuzească şi mâine dimineaţă când zilele petrecute alături de tine se vor fi încheiat.
            - V-am spus până acum aventurile pe care le-am trăit pe tărâmuri străine şi îndepărtate, dar în seara aceasta vă voi împărtăşi înţelepciunea lui Arkad, un om bogat şi înţelept.
            - Am auzit multe lucruri despre el, spuse conducătorul grupului, căci el a fost cel mai bogat om care a trăit vreodată în Babilon.
            - Era cel mai bogat om, pentru că el cunoştea tainele aurului mai bine decât oricine din lume. În această seară, vă voi împărtăşi gândurile sale înţelepte, aşa cum mi le-a împărtăşit şi mie Nomasir, fiul lui, cu foarte mulţi ani în urmă, în Ninive, pe când eram un băieţandru. Stăpânul meu şi cu mine zăbovisem mult în palatul lui Nomasir. Eu îl ajutasem pe stăpânul meu să aducă multe covoraşe de o frumuseţe rară, pe care Nomasir le analiza cu atenţie până când găsea ceva pe plac. În cele din urmă, mulţumit fiind de alegerea sa, ne-a rugat să ne aşezăm alături de el şi să bem un vin rar, a cărui aromă ne gâdila nările şi stomacul, ce nu era obişnuit cu o băutură atât de rară. Apoi, ne-a împărtăşit această poveste plină de înţelepciune, aşa cum am să v-o împărtăşesc şi eu vouă. în Babilon există obiceiul - după cum bine ştiţi - ca fiii din familiile bogate să locuiască împreună cu părinţii lor ca să devină în final moştenitorii averii acestora. Arkad, însă, nu era de acord cu acest obicei. De aceea, când Nomasir a atins vârsta la care trebuia să moştenească averea tatălui său, acesta îl chemă la el şi îi spuse:
            „- Fiule, dorinţa mea cea mai profundă este ca tu să-mi moşteneşti averea. Dar trebuie să-mi dovedeşti că eşti capabil s-o administrezi într-un mod cât mai înţelept cu putinţă. Pentru asta, vreau să pleci în lume şi să-mi demonstrezi că poţi să strângi aur şi să devii un om respectat printre semenii tăi. Ca să nu începi de la zero, îţi voi dărui două lucruri ce mie mi-au fost refuzate atunci când am început să-mi clădesc averea, în primul rând, îţi voi dărui această pungă cu aur. Dacă o foloseşti cu înţelepciune, ea va constitui temelia succesului tău viitor, în al doilea rând, îţi voi dărui această tăbliţă de argilă, pe care sunt gravate cele cinci legi ale aurului. Dacă le vei da ascultare, ele îţi vor oferi competenţă şi siguranţă în tot ceea ce vei face în viaţă, întoarce-te la casa tatălui tău peste zece ani pentru a-i da socoteală pentru faptele tale! Dacă te vei dovedi demn, te voi numi moştenitorul averii mele. În caz contrar, însă, o voi dona preoţilor ca să se roage pentru sufletul meu."
            Şi aşa, Nomasir plecă în lume, însoţit de punga cu aur, de tăbliţa de argilă învelită cu grijă într-o pânză de mătase, de sclavul său şi de caii ce le asigurau transportul. După zece ani, Nomasir se întoarse la casa tatălui său, care organiză un ospăţ mare în cinstea sa, ospăţ la care invită mulţi prieteni şi membri ai familiei. După ce ospăţul luă sfârşit, părinţii lui se aşezară pe nişte scaune înalte, asemănătoare cu tronurile împărăteşti, iar Nomasir se prezentă în faţa lor ca să dea socoteală pentru faptele lui, aşa cum îi promisese tatălui său. Era seară. Fumul greu pe care îl degajau opaiţele - ce nu făceau altceva decât să strecoare palide raze de lumină - învăluia încăperea într-o negură deasă. Sclavii îmbrăcaţi în tunici şi veste albe încercau să mai împrospăteze puţin aerul umed din cameră, agitând cu mişcări ritmice frunze late de palmieri, întreaga scenă avea un aer regesc. Soţia lui Nomasir şi cei doi copii ai lor, împreună cu alţi membri ai familiei, stăteau în spatele lui pe covoraşe, fiind parcă întruchiparea unor statui înlemnite în tăcere.
            „- Tată" - începu el pe un ton plin de respect - „mă înclin în faţa înţelepciunii tale. Cu zece ani în urmă, când băteam la porţile bărbăţiei, m-ai trimis în lume ca să devin un om de vază în loc să rămân vasalul averii tale. Mi-ai dăruit cu generozitate o pungă doldora de aur şi o tăbliţă cu gânduri pline de înţelepciune. Aurul - vai! - trebuie să recunosc - mi-a zburat printre degete, aşa cum îi scapă unui tânăr fără experienţă vânatul iute de picior."
            Tatăl zâmbi cu indulgenţă.
            „- Continuă, fiule, căci vreau să cunosc povestea ta în cele mai mici amănunte.
            - Am hotărât să mă duc în Ninive, căci era un oraş în plină dezvoltare şi speram să-mi ofere cât mai multe ocazii profitabile. Am urmat o caravană, unde mi-am făcut foarte mulţi prieteni. Printre aceştia, se aflau doi oameni talentaţi la grai, ce aveau un cal alb de o frumuseţe rară, care alerga mai repede ca vântul. In timpul călătoriei noastre, mi-au şoptit că în Ninive trăia un om foarte bogat, care avea un cal atât de iute de picior încât nu putea fi învins niciodată. Stăpânul lui credea că nici un cal din lume nu putea alerga mai repede decât calul său. De aceea, era dispus să parieze oricât de mult pe armăsarul lui, convins fiind că acesta putea învinge orice cal din Babilonia, în comparaţie însă cu armăsarul lor, spuneau prietenii mei, calul acela nu era decât un catâr amărât ce putea fi învins cu uşurinţă. Ei mi-au propus - ca pe o favoare greu de refuzat - să pariez şi eu pe calul lor. Eram deosebit de încântat de planul lor. Calul pe care pariasem a fost însă învins şi am pierdut foarte mult aur."
            Tatăl izbucni în râs la auzul acestor cuvinte.
            „- Am descoperit mai târziu că aceşti oameni erau nişte tâlhari, care practicau de multă vreme această înşelătorie. Se aciuau pe lângă caravane în căutare de noi victime. Omul din Ninive era partenerul lor şi împărţeau câştiurile pe care le obţineau de pe urma acestor pariuri. Această înşelătorie m-a învăţat prima lecţie despre viaţă - o lecţie despre cum trebuie să-mi port de grijă. Aveam sa învăţ în curând o altă lecţie, la fel de amară, în caravană mai era un tânăr cu care am legat o prietenie strânsă. Era fiul unor părinţi bogaţi şi mergea la Ninive ca să-şi găsească o locuinţă potrivită. La scurtă vreme după ce-am sosit în oraş, mi-a povestit despre moartea unui negustor, a cărui prăvălie - împreună cu marfa sa - puteau fi achiziţionate la un preţ de nimic. Spunându-mi că vom fi parteneri egali, dar că mai întâi el trebuia să se întoarcă în Babilon ca să-şi asigure aurul, m-a convins să cumpăr marfa cu aurul meu, urmând să facem apoi afaceri cu aurul lui. El şi-a prelungit foarte mult timp şederea în Babilon, dovedindu-se în final un cumpărător nechibzuit şi un risipitor fără limite. L-am înlăturat în cele din urmă din afacere, dar nu înainte ca aceasta să atingă pragul dezastrului, căci toate mărfurile pe care le mai aveam la dispoziţie nu mai puteau fi vândute şi nu mai aveam nici aur cu ajutorul căruia să cumpărăm alte produse. Am vândut în final unui evreu tot ce se mai putea vinde pentru un preţ de nimic. Pot să-ţi spun, tată, că am gustat din plin din cupa amărăciunii. Am căutat apoi ceva de lucru, dar n-am găsit nimic, căci nu aveam nici experienţa şi nici pregătirea necesară pentru asta. Mi-am vândut caii. Mi-am vândut sclavul. Mi-am vândut şi hainele ca să obţin ceva de mâncare şi un loc unde să-mi odihnesc capul, dar fiecare zi nu-mi aducea decât şi mai multă amărăciune. In zilele acelea triste, mi-am amintit de încrederea pe care mi-ai acordat-o, tată. M-ai trimis în lume ca să devin un om cu stare şi asta doream să realizez."
            Mama îşi îngropa faţa în mâini şi începu să plângă încetişor.
            „- Atunci mi-am amintit de tăbliţa pe care mi-ai dăruit-o la plecare, tăbliţă pe care erau gravate cele cinci legi ale aurului. Am citit cu atenţie cuvintele pline de înţelepciune pe care mi le-ai dăruit şi mi-am dat seama că - dacă aş fi ştiut să dau ascultare acestor cuvinte înţelepte - nu mi-aş fi pierdut aurul. Am învăţat pe dinafară fiecare lege în parte şi m-am hotărât ca - în momentul în care zeiţa norocului îmi va zâmbi din nou - să mă las călăuzit de înţelepciunea vârstei, nu de nechibzuinţa tinereţii. Pentru toţi cei prezenţi în seara asta aici, voi citi aceste legi pline de înţelepciune, legi pe care tatăl meu le-a imortalizat pe această tăbliţă de argilă pe care mi-a dăruit-o cu zece ani în urmă:

Cele cinci legi ale a aurului

1.   Aurul se revarsă cu dărnicie asupra celui care pune deoparte nu mai puţin de o zecime din câştigul său pentru a crea o avere considerabilă nu numai pentru viitorul său, dar şi pentru cel al familiei sale.

2.   Aurul lucrează cu sârg în folosul stăpânului său înţelept, care ştie cum să-1 administreze într-un mod profitabil, astfel încât acesta se înmulţeşte precum se înmulţesc animalele pe câmpii.

3.   Aurul cere protecţia unui stăpân prevăzător care îl investeşte numai sub stricta supraveghere a unor oameni înţelepţi, ce ştiu cum să-1 administreze.

4.   Aurul zboară printre degetele celui care îl investeşte în afaceri sau în obiective cu care nu este prea bine familiarizat sau care nu se bucură de aprobarea înţelepţilor în acest domeniu.

5. Aurul fuge din calea celui care urmează sfaturile înşelătoare ale escrocilor şi şarlatanilor sau din calea celui care îl investeşte în dorinţe nechibzuite şi aventuroase.

            Acestea sunt cele cinci legi ale aurului scrise de tatăl meu. Ele sunt la fel de valoroase ca aurul însuşi, aşa cum veţi vedea din continuarea povestirii mele.
            El se adresă din nou tatălui său.
            „- Ţi-am povestit de sărăcia şi disperarea în care mă aruncaseră nechibzuinţa şi lipsa mea de experienţă. Dar şiragul nenorocirilor ajunge la un moment dat să se destrame. Aşa s-a întâmplat şi în cazul meu atunci când norocul mi-a apărut în cale sub forma unei îndeletniciri ceva mai aparte - aceea de supraveghetor al unei echipe de sclavi ce lucra la ridicarea noului zid exterior al oraşului. Profitând acum de faptul că ştiam care este prima lege a aurului, am început să pun deoparte câte o monedă de aramă până când am atins valoarea unei monede de argint. A fost un proces lent, căci trebuia să mai şi trăiesc. Cheltuiam fiecare monedă în parte cu multă părere de rău, căci eram hotărât să recuperez - înainte de termenul stabilit - aurul pe care mi 1-ai dăruit. Intr-o zi, stăpânul sclavilor, cu care mă împrietenisem, veni la mine şi îmi spuse:
            «- Eşti un tânăr chibzuit, care nu-şi cheltuieşte agoniseala. Ai ceva aur pus deoparte?»
            «- Da» - am răspuns eu - «căci cea mai mare dorinţă a mea este să recuperez aurul pe care mi 1-a dăruit tatăl meu la plecare, aur pe care 1-am pierdut.»
            «- Eşti un tânăr ambiţios şi te admir pentru asta. Dar ştii că aurul pe care îl strângi poate să lucreze în favoarea ta şi să-ţi aducă şi mai mult aur?»
            «- Vai! Am trăit nişte experienţe atât de amare, căci aurul tatălui meu mi-a zburat printre degete şi mă tem că la fel se va întâmpla şi cu al meu.»
            «- Dacă ai încredere în mine, te voi învăţa cum să-ţi administrezi aurul într-un mod cât mai profitabil cu putinţă» - îmi răspunse el. «Peste un an, zidul exterior va fi terminat şi la fiecare intrare în parte vor trebui construite porţile de bronz ce vor proteja oraşul de inamicii regelui, în Ninive nu există destul material pentru a construi aceste porţi, iar regele nu s-a gândit să şi-1 asigure din timp. Iată care este planul meu: ne vom uni fondurile de aur şi vom trimite o caravană la minele de cupru şi cositor, ce se află la o distanţă apreciabilă de oraşul nostru. Apoi, vom aduce în Ninive metalele necesare construirii porţilor. Când regele va da ordinul ca porţile să fie construite, numai noi îi vom putea oferi aceste materiale la un preţ destul de piperat. Dacă regele nu va dori să cumpere de la noi, vom găsi alţi cumpărători dornici să achiziţioneze materialele la un preţ la fel de bun.»
            Am recunoscut imediat în propunerea lui şansa de a pune în aplicare cea de a treia lege a aurului: aceea de a-mi investi economiile sub stricta supraveghere a unor oameni înţelepţi. Şi n-am fost dezamăgit. Căci investiţia noastră s-a dovedit un succes, iar micuţa mea cantitate de aur s-a mărit substanţial în urma tranzacţiei noastre. Cu timpul, am fost acceptat ca membru permanent al acestui grup de investitori, pe care îl alcătuiserăm cu ocazia primei noastre investiţii. Ei cunoşteau foarte bine tainele administrării aurului. Analizau cu atenţie fiecare plan în parte înainte de a porni la acţiune. Nu riscau niciodată să-şi piardă aurul dacă exista posibilitatea ca o anumită afacere să nu fie profitabilă şi nici nu zăboveau prea mult într-o investiţie dacă nu reuşeau să-şi recupereze destul de repede aurul investit. Lucruri prosteşti precum cursele de cai sau parteneriate de genul celui pe care 1-am făcut eu datorită lipsei mele de experierţă nu se bucurau de atenţie în rândul acestor investitori. Ei le descopereau imediat punctele slabe. Asociindu-mă cu aceşti oameni, am învăţat să fac investiţii sigure ce mi-au adus câştiguri considerabile. O dată cu trecerea anilor, comoara mea a început să crească din ce în ce mai repede. Nu numai că am recuperat ce am pierdut, dar am câştigat şi mai mult. Prin intermediul încercărilor prin care mi-a fost dat să trec, dar şi al succeselor de care m-am bucurat în cele din urmă, am testat înţelepciunea cuprinsă în cele cinci legi ale aurului şi fiecare dintre ele conţine adevăruri de necontestat. Celui ce nu cunoaşte aceste cinci legi, aurul nu-i apare prea des în cale, iar când o face, dispare la fel de repede precum a apărut. Dar pentru cel ce urmează cele cinci legi, aurul munceşte cu supunerea unui sclav."
            Nomasir încetă să vorbească şi făcu un semn unui sclav ce stătea undeva în spate. Sclavul aduse pe rând trei pungi grele din piele. Nomasir luă una dintre ele şi o puse la picioarele tatălui său, spunându-i:
            „- Tu mi-ai dăruit o pungă de aur - aurul Babilonului. Eu îţi ofer acum în schimb o pungă cu aurul din Ninive, având aceeaşi greutate. Un schimb cinstit, după cum mi s-a spus. Mi-ai dăruit o tăbliţă de argilă gravată cu gânduri pline de înţelepciune. Eu îţi ofer acum în schimb două pungi cu aur."
            Spunând acestea, el luă din mâinile sclavului celelalte două pungi cu aur şi le puse la picioarele tatălui său.
            „- Vreau să-ţi demonstrez prin acest gest, tată, că îţi apreciez mai mult înţelepciunea decât aurul. Dar cine poate măsura în aur valoarea înţelepciunii? Fără înţelepciune, cei care au aur îl pierd repede printre degete, dar cu ajutorul înţelepciunii, cei care nu-1 au îl pot transforma în scurtă vreme într-un sclav umil, după cum o dovedesc aceste trei pungi cu aur. Am, aşadar, satisfacţia de a sta în faţa ta, tată, şi de a-ţi spune că - datorită înţelepciunii tale - am putut să devin un om bogat şi respectat printre semenii mei.
            Tatăl îşi puse mâna cu drag pe creştetul lui Nomasir.
            „- Ţi-ai învăţat bine lecţiile şi sunt cu adevărat norocos că am un fiu căruia îi pot încredinţa fără teamă averea."
            Kalabab îşi încheie povestirea şi îşi privi cu un ochi critic auditoriul.
            - Ce-aţi înţeles din această poveste a lui Nomasir? spuse el. Care dintre voi se poate duce la părintele său sau la părintele soţiei sale pentru a da socoteală în faţa lui de felul în care şi-a administrat agoniseala? Ce-ar gândi aceşti oameni venerabili dacă le-aţi spune: „Am călătorit mult, am învăţat multe, am muncit mult şi am câştigat mult, dar din păcate aur am prea puţin. O parte din el 1-am cheltuit într-un mod înţelept, o parte 1-am cheltuit prosteşte, dar cel mai mult am pierdut în acţiuni nechibzuite încă mai credeţi că este mâna destinului nedrept faptul că unii oameni au mai mult aur, iar alţii nu au nimic? Atunci vă înşelaţi. Oamenii devin stăpânii aurului în momentul în care ajung să cunoască şi să respecte cele cinci legi ale aurului. Pentru că am învăţat aceste legi încă din tinereţe şi pentru că le-am dat ascultare, am devenit un negustor bogat. Averea mea nu se datorează unui minuni cereşti. Averea ce-ţi pică din senin dispare la fel de brusc precum a apărut. Averea ce oferă însă stăpânului ei bucurie şi împlinire sufletească se clădeşte treptat, căci este rodul înţelepciunii şi stăruinţei. Adevărata povară a unei om înţelept nu este strângerea averii în sine, ci consecvenţa pe care trebuie s-o arate în acest proces an de an. Cele cinci legi ale aurului vă oferă o răsplată bine meritată dacă ştiţi să le interpretaţi tâlcul. Fiecare dintre aceste cinci legi abundă de subînţelesuri şi - dacă, purtaţi de valurile povestirii mele, le-aţi uitat - vi le voi repeta de îndată. Le ştiu pe toate pe dinafară, pentru că în tinereţe am fost conştient de valoarea lor şi nu am fost mulţumit până când nu le-am învăţat cuvânt cu cuvânt:

Prima lege a aurului

            Aurul se revarsă cu dărnicie asupra celui care pune deoparte nu mai puţin de o zecime din câştigul său pentru a crea o avere nu numai considerabilă pentru viitorul sau, dar şi pentru cel al familiei sale.

            - Cel care pune deoparte cu consecvenţă o zecime din câştigul lui şi o investeşte cu înţelepciune se va bucura în final de o avere considerabilă, ce-i va oferi un venit sigur pentru viitor şi va garanta siguranţa financiară a familiei sale în cazul în care zeii îl vor chema în ţinutul întunericului. Această lege mai spune că aurul vine de bunăvoie în calea unui om ca acesta şi vă pot aduce argumente în acest sens din propria mea experienţă de viaţă. Cu cât strâng mai mult aur, cu atât îmi apare mai mult în cale. Aurul pe care îl strâng îmi aduce şi mai mult aur, aşa cum se va întâmpla şi în cazul vostru, căci aceasta este menirea primei legi a aurului.

A doua lege a aurului

            Aurul lucrează cu sârg în folosul stăpânului său înţelept, care ştie cum să-l administreze într-un mod profitabil, astfel încât acesta se înmulţeşte precum se înmulţesc animalele pe câmpii.

            -  Aurul este într-adevăr un lucrător harnic. Este dornic să se înmulţească ori de câte ori i se iveşte ocazia. Pentru toţi cei care şi-au pus deoparte o anumită cantitate de aur, ocaziile sunt nenumărate, iar profitul este pe măsură. O dată cu trecerea anilor, el se înmulţeşte într-un mod surprinzător.

A treia lege a aurului

            Aurul cere protecţia unui stăpân prevăzător care îl investeşte numai sub stricta supraveghere a unor oameni înţelepţi, ce ştiu cum să-l administreze.

            -  Aurul cere într-adevăr protecţia unui stăpân prevăzător, aşa cum fuge din calea unui stăpân nechibzuit. Cel care cere sfaturile oamenilor înţelepţi, ce cunosc tainele administrării aurului, învaţă în curând să nu-şi primejduiască averea, ci s-o păstreze în siguranţă şi să se bucure de sporirea ei continuă.

A patra lege a aurului

            Aurul zboară printre degetele celui care îl investeşte în afaceri sau în obiective cu care nu este prea bine familiarizat sau care nu se bucură de aprobarea înţelepţilor în acest domeniu.

                - Unui om care are aur, dar nu ştie cum să-1 administreze, multe investiţii i se par profitabile. Dar, de cele mai multe ori, acestea nu oferă altceva decât factori de risc, iar dacă sunt analizate de oameni cu experienţă, aceştia vă vor arăta că prezintă puţine şanse de câştig. De aceea, stăpânul aurului care nu are însă experienţă în administrarea lui, dar care are încredere în judecata sa şi îşi investeşte averea în afaceri sau în obiective cu care nu este prea bine familiarizat, descoperă în final că raţionamentul său nu a fost atât de bun pe cât a crezut el şi plăteşte cu toată agoniseala lipsa de experienţă. Un om înţelept este cel care îşi investeşte comoara doar sub stricta supraveghere a celor care cunosc foarte bine tainele administrării aurului.

A cincea lege a aurului

            Aurul fuge din calea celui care urmează sfaturile înşelătoare ale escrocilor şi şarlatanilor sau din calea celui care îl investeşte în dorinţe nechibzuite şi aventuroase.

            - Celor neexperimentaţi li se oferă adesea propuneri fantastice, care promit să le aducă acestora comori neînchipuite. Dar fiţi cu băgare de seamă şi cereţi sfaturile oamenilor înţelepţi, căci numai ei vă pot dezvălui riscurile ce se ascund în spatele acestor planuri atât de frumoase! Gândi-ţi-vă mereu la oamenii bogaţi din Ninive, care nu-şi asumă niciodată riscul pierderii averii lor şi nici nu se lasă vreodată încătuşaţi de afaceri şi investiţii neprofitabile! Şi aici se încheie povestea celor cinci legi ale aurului. Spunându-vă această poveste, v-am dezvăluit în acelaşi timp si secretele succeselor pe care le-am repurtat de-a lungul vieţii mele. Dar ele nu sunt nişte secrete, ci nişte adevăruri pe care fiecare om trebuie să le înveţe dacă vrea să scape de o viaţă mizerabilă, bântuită de problemele cotidiene legate de mâncare şi de un adăpost deasupra capului. Mâine vom intra în Babilon. Priviţi focul ce arde necontenit deasupra Templului din Bel! Noi ne aflăm în faţa oraşului de aur. Mâine, fiecare dintre voi va avea aur aurul pe care îl meritaţi cu prisosinţă pentru credinţa cu care m-aţi slujit. Dacă ar fi să ne întâlnim peste zece ani, ce mi-aţi spune că aţi făcut cu el? Dacă veţi urma exemplul lui Nomasir şi veţi pune acest aur la temelia viitoarei voastre averi, călăuziţi fiind pe acest drum de înţelepciunea lui Arkad, peste zece ani veţi fi nişte oameni bogaţi şi respectaţi. Faptele noastre înţelepte ne însoţesc mereu pe parcursul vieţii noastre pentru a ne conferi linişte şi împlinire sufletească. Dar în acelaşi fel, faptele noastre nechibzuite ne urmăresc pentru a ne tortura sufletul şi conştiinţa. Ele nu pot fi nicicând uitate. Printre aceşti „călăi" ai vieţii noastre se află şi amintirile legate de lucrurile pe care nu le-aţi făcut, dar pe care ar fi trebuit să le faceţi sau de ocaziile prielnice pe care ar fi trebuit să le înhăţaţi, dar pe care le-aţi lăsat să vă scape printre degete. Comorile Babilonului sunt nemăsurate şi devin - o dată cu trecerea timpului - din ce în ce mai multe şi din ce în ce mai valoroase. Precum comorile pământului, aceste comori ale Babilonului le oferă oamenilor hotărâţi să treacă la acţiune bucurii nemărginite. Dorinţele voastre nutresc o putere magică. Lăsaţi-vă călăuziţi de această putere extraordinară, stăpânind în acelaşi timp cele cinci legi ale aurului, şi veţi deveni suveranii comorilor din Babilon!





Cititorule, articolele de pe acest blog sunt scrise cu intentia de a te ajuta. Trimite-le prietenilor tai si ajuta-i la randul tau. Iti multumesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu