marți, 10 martie 2015

Dileme

Se spune ca "la 18 ani esti prea mare sa fii mic si prea mic sa fii mare". Se mai spune ca " societatea nu este interesata de cincuagenari".
 Presiunea pe oamenii ajunsi la 40 de ani este mare,uneori chiar foarte mare. Lupta cu timpul pare pierduta de catre cei trecuti de 50 de ani. 
Sa fie oare acesta adevarul?
 In goana nebuna dupa bani, cariera,case, masini, trup tonifiat la salile de fitness ne mai ramane timp sa reflectam la nevoile noastre reale? Suntem, macar 10 minute pe zi, in contact cu noi? 
Mai stim cine suntem? 
Multi dintre noi ne confundam cu rolurile jucate si credem ca suntem cine scrie pe cartea de vizita, Orgoliul fiecaruia dintre noi ridica bariere in comunicare. Abia cand ne dam seama cat de mult ne-am indepartat de cine suntem cu adevarat ajungem sa ne punem intrebarea "Cum ar fi fost viata mea traind in acceptare si manifestare?".
Tu reusesti sa-ti concretizezi proiectele de munca si viata?
Daca poti raspunde afirmativ la intrebarea de mai sus, ma bucur pentru tine si te felicit.
Daca nu ai reusit,  nu dispera, nu te resemna si, mai ales ,nu renunta la tine; te indemn sa apelezi la un psiholog.
Pana la varsta de 7 ani parintii se straduiesc sa ne dea o directie in viata; adica sa fim cum ar dori ei sa fim.
Scoala ne duce si ea intr-o directie, mai mult in directia integrarii intr-un grup mai mult uniform si/sau mai putin omogen.
Prietenii si prieteniile, pe modelul american, castiga teren in dauna relatiilor de familie. Familia nu mai este, in ziua de azi, o valoare sau un simbol al stabilitatii si echilibrului.
Prieteniile nu au la baza discernamantul, ci afinitati, interese, placeri.
Ca si observatie trista , in general vorbind, oamenii par sa fi uitat sa se bucure, in schimb au invatat sa se distreze. Pagubos schimb!
Bucuriile sunt emotii care dureaza in timp si sunt benefice si la indemana.
Distractiile pot fi costisitoare, se termina cand buzunarul s-a golit, pot crea dependenta.
Societatea  ne poate manipula cand renuntam la noi sau cand tinem cu dintii la ceva ce vrem sa pastram . E bine de stiut ca nu doar societatea ne manipuleaza ci si parintii, prietenii, partenerii de viata sau copiii atunci cand le ingaduim. 
De ce le ingaduim? 
Din atasament si din frica de pierdere.

Cititorule, articolele de pe acest blog sunt scrise cu intentia de a te ajuta. Trimite-le prietenilor tai si ajuta-i la randul tau. Iti multumesc.